NEUITARE (NETERMINATA)
De dor, îngenunchiat de-amurgului răcoare,
Am destrămat un val ce s-a născut din mare,
Și-am străbătut un labirint înfiorat de ceață,
Să-ți gust, odată-n plus, a buzelor dulceață...
Doar pentru trupul tău, am destrămat în zori,
Un cântec frânt. Un cântec de privighetori.
Și am refăcut un câmp de maci să înflorească,
Să-l risipesc în roua ce nu mai vrea ca să se nască...
Doar pentru ochii tăi am plâns cu-amară neuitare,
Căci tu nu ești aici, pierdută-n veci pe val de mare,
Și-am înălțat, până la nori, aceste ziduri sacre,
Să poți privi întinsul acestor câmpuri caste...
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Shadow Man
Data postării: 8 iunie
Comentarii: 1
Vizualizări: 61
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
CE-I OMUL?
Unde ești ,sufletul meu ,drag
Unde și pe scară sui?
La cine mai ții de urât
Și cât mai ai de suit?
Ce este omul pe pământ?
Doar frunza toamnei dusă-n vânt.
Amintirea mai rămâne,
Și ici colo câte un nume.
Te-aș suna….
Oricât aș vrea, nu te pot descrie,
Privindu-te, sufletu-mi saltă de bucurie.
Și te-aș suna, să-ți împărtășesc a mea iubire,
Că nu te las să ajungi o simplă amintire.
Că-n fiecare zi, mor câte puțin,
Când plouă cu regrete din al meu suspin.
Suspine pline de dragoste și dor,
Zăcute într-un sunet amețitor.
Aș da orice să te mai văd odată,
Amia iubire să fie mângâiată.
Și chiar de-ar fi doar un vis,
Să-ți pot șopti ce am de zis…
Și-n taina nopții, când stelele veghează,
Speranța-mi renaște , iubirea nu mă lasă,
În visele mele, te caut neîncetat,
Cu dorul ce mereu m-a frământat.
,,Ne cunoaștem din vedere" în turcă
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Birbirimizi gözlerden tanıyoruz
kaç tane geçici an
asla onların yoluna çıkma
durmadılar
güvenli ve hızlı yürüyüş
Birbirimizi gözlerden tanıyoruz
sadece sessiz gözler
defalarca söylediler
istedikleri her şey
ışıklarıyla karşılaştıklarında...
Kazara bile değil
tek kelime etmedim
Pek çok toplantıda,
bu dik dik bakma oyunu
ikimizi de eğlendirdi.
Birbirimizi gözlerden tanıyoruz
ama her zaman bir zevktir
saklanacak hafıza
ve gözden geçir
bir ömür boyu tanıdığın gözler
sabah buluşalım
ve kar yağdığında ve yağmur yağdığında
arabada 179.
Biz birbirimizi gözlerden tanıyoruz...
Ve bu yüzden!
Birbirimizi gözlerden tanıyoruz
kaç tane geçici an
onların yolunda hiç durmadık
güvenli ve hızlı yürüyüş
Birbirimizi gözlerden tanıyoruz
sadece sessiz gözler
defalarca söylediler
istedikleri her şey
ışıklarıyla karşılaştıklarında...
Kazara bile değil
tek kelime etmedim
Pek çok toplantıda,
bu dik dik bakma oyunu
ikimizi de eğlendirdi.
Birbirimizi gözlerden tanıyoruz
ama her zaman bir zevktir
saklanacak hafıza
ve gözden geçir
bir ömür boyu tanıdığın gözler
sabah buluşalım
ve kar yağdığında ve yağmur yağdığında
arabada 179.
Biz birbirimizi gözlerden tanıyoruz...
Ve bu yüzden!
Oglinda ochilor
Luciul stins al ochilor
În care se reflectă,
Ca într-o oglindă perfectă,
Suferința anilor.
În suflet puternic se zbate
Dorința de a fi împlinit.
Fericirea nu-i decât mit
La care spiritul nu mai răzbate.
În minte, un val de gânduri
Dau buzna, năvală,
Și țin sub nicovală
Fruntea-mi cu mii de riduri.
Nici o fărâmă din tine
Nu poți s-o mai lași iar rănită.
Nici aspru de ceruri lovită,
Căci scut ți-e dorința de bine.
O mantie de vise croiești
Cu fir din mosorul vieții,
Cu o nuanță a tinereții,
Și ai forma la care gândești.
Iluzii parfumate
Poate-ntr-o zi îmi vei simți parfumul
Și-n altă zi mă vei vedea întâmplător
Și poate -atunci isi va face loc regretul
La umbra sufletului tău, atât de rece...atât de gol...
Și poate nu întârzii... și ma vei căuta în viață
O să te-aștept oricât... cu nerăbdare
Să te privesc cu ochii-mi secați de dor
Distruși de a ta cruntă nepăsare
Poate-ntr-o zi mă vei simți prin ceața dimineții
În valsul aburilor grei și denși
În picurii de ploaie căzuți din cer
Sau cine știe... prin a vântului curenți.
Si-atunci îți vei aduce aminte negreșit
De-mbrățisările calde, scurte, nu prea multe
Ce cândva cu drag mi le-ai dăruit
Lipsindu-mă la final de căldura celei ultime..
Poate...căci ești dorul ce îl ascund de ochii lumii
Esti taina ce-o port cu grijă în adâncul inimii
Păcatul ce mi-l asum, dorință din suflet
Și nimeni nu știe, nimeni nu vede, cum in tăcere, sufăr!
Iubire de neajuns
Trist cu inima franta
Suferind incet dupa putina iubire
Singur si parasit in lumea mea
Fara nicio speranta de iubire
Ignorat si neiubit de ea
Ea de o frumusete
Atat de rara
Atat de uimitoare
Luna se intoarce dupa ea
Soarele ii admira zambetele
Pamantul se invarte doar pentru ea
Toate gandurile se invart dupa a ei privire
CE-I OMUL?
Unde ești ,sufletul meu ,drag
Unde și pe scară sui?
La cine mai ții de urât
Și cât mai ai de suit?
Ce este omul pe pământ?
Doar frunza toamnei dusă-n vânt.
Amintirea mai rămâne,
Și ici colo câte un nume.
Te-aș suna….
Oricât aș vrea, nu te pot descrie,
Privindu-te, sufletu-mi saltă de bucurie.
Și te-aș suna, să-ți împărtășesc a mea iubire,
Că nu te las să ajungi o simplă amintire.
Că-n fiecare zi, mor câte puțin,
Când plouă cu regrete din al meu suspin.
Suspine pline de dragoste și dor,
Zăcute într-un sunet amețitor.
Aș da orice să te mai văd odată,
Amia iubire să fie mângâiată.
Și chiar de-ar fi doar un vis,
Să-ți pot șopti ce am de zis…
Și-n taina nopții, când stelele veghează,
Speranța-mi renaște , iubirea nu mă lasă,
În visele mele, te caut neîncetat,
Cu dorul ce mereu m-a frământat.
,,Ne cunoaștem din vedere" în turcă
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Birbirimizi gözlerden tanıyoruz
kaç tane geçici an
asla onların yoluna çıkma
durmadılar
güvenli ve hızlı yürüyüş
Birbirimizi gözlerden tanıyoruz
sadece sessiz gözler
defalarca söylediler
istedikleri her şey
ışıklarıyla karşılaştıklarında...
Kazara bile değil
tek kelime etmedim
Pek çok toplantıda,
bu dik dik bakma oyunu
ikimizi de eğlendirdi.
Birbirimizi gözlerden tanıyoruz
ama her zaman bir zevktir
saklanacak hafıza
ve gözden geçir
bir ömür boyu tanıdığın gözler
sabah buluşalım
ve kar yağdığında ve yağmur yağdığında
arabada 179.
Biz birbirimizi gözlerden tanıyoruz...
Ve bu yüzden!
Birbirimizi gözlerden tanıyoruz
kaç tane geçici an
onların yolunda hiç durmadık
güvenli ve hızlı yürüyüş
Birbirimizi gözlerden tanıyoruz
sadece sessiz gözler
defalarca söylediler
istedikleri her şey
ışıklarıyla karşılaştıklarında...
Kazara bile değil
tek kelime etmedim
Pek çok toplantıda,
bu dik dik bakma oyunu
ikimizi de eğlendirdi.
Birbirimizi gözlerden tanıyoruz
ama her zaman bir zevktir
saklanacak hafıza
ve gözden geçir
bir ömür boyu tanıdığın gözler
sabah buluşalım
ve kar yağdığında ve yağmur yağdığında
arabada 179.
Biz birbirimizi gözlerden tanıyoruz...
Ve bu yüzden!
Oglinda ochilor
Luciul stins al ochilor
În care se reflectă,
Ca într-o oglindă perfectă,
Suferința anilor.
În suflet puternic se zbate
Dorința de a fi împlinit.
Fericirea nu-i decât mit
La care spiritul nu mai răzbate.
În minte, un val de gânduri
Dau buzna, năvală,
Și țin sub nicovală
Fruntea-mi cu mii de riduri.
Nici o fărâmă din tine
Nu poți s-o mai lași iar rănită.
Nici aspru de ceruri lovită,
Căci scut ți-e dorința de bine.
O mantie de vise croiești
Cu fir din mosorul vieții,
Cu o nuanță a tinereții,
Și ai forma la care gândești.
Iluzii parfumate
Poate-ntr-o zi îmi vei simți parfumul
Și-n altă zi mă vei vedea întâmplător
Și poate -atunci isi va face loc regretul
La umbra sufletului tău, atât de rece...atât de gol...
Și poate nu întârzii... și ma vei căuta în viață
O să te-aștept oricât... cu nerăbdare
Să te privesc cu ochii-mi secați de dor
Distruși de a ta cruntă nepăsare
Poate-ntr-o zi mă vei simți prin ceața dimineții
În valsul aburilor grei și denși
În picurii de ploaie căzuți din cer
Sau cine știe... prin a vântului curenți.
Si-atunci îți vei aduce aminte negreșit
De-mbrățisările calde, scurte, nu prea multe
Ce cândva cu drag mi le-ai dăruit
Lipsindu-mă la final de căldura celei ultime..
Poate...căci ești dorul ce îl ascund de ochii lumii
Esti taina ce-o port cu grijă în adâncul inimii
Păcatul ce mi-l asum, dorință din suflet
Și nimeni nu știe, nimeni nu vede, cum in tăcere, sufăr!
Iubire de neajuns
Trist cu inima franta
Suferind incet dupa putina iubire
Singur si parasit in lumea mea
Fara nicio speranta de iubire
Ignorat si neiubit de ea
Ea de o frumusete
Atat de rara
Atat de uimitoare
Luna se intoarce dupa ea
Soarele ii admira zambetele
Pamantul se invarte doar pentru ea
Toate gandurile se invart dupa a ei privire
Alte poezii ale autorului
ÎNTRISTARE
Spre tine vin cu buzele arse de rece omăt,
Însetat, nu mai pot privi înainte sau în dărăt,
Așteptarea o simt ca pe o haină udă și grea,
Această tăcere dintre noi, se așterne și ea...
În lacrimi căzute ca o apă sălcie și amară,
Neatins, încă mocnește amurgul de-aseară,
C-am învățat ce-i apa care nu se poate bea,
Chiar dacă-i singura apă fără nisip în ea...
Această întristare, acest ecou din mine rupt,
Îl port ascuns de coaste ca pe-un mitic fruct,
Ce pare că refuză să-și înroșească coaja,
De frică să nu-și piardă în van suprema vrajă...
Căci voi cu mine, etern, să port acest destin:
Pe-o tavă de argint mi-e fructul copt, festin,
Să vie toți și să se-nfrupte-n el pe săturate,
Bietul fruct ce sângerează doar în cuvintele curate...
E TOAMNA (IAR)
Ce repede trecu această scurtă vară,
Așa cum trece ziua și se preface-n seară,
Să simt acut în mine cum clipele se scurg,
Că uite, păsările zboară, spre infinit amurg...
Și cum nu-mi stă-n putere să fac din clipă, zi,
Nu voi opri copacii din a se desfrunzi,
Nu pot ruga cocorii să zăbovească-un ceas,
Să nu mă simt din nou, în urmă, cel rămas...
Dar iată, din păcate, zarurile-s aruncate,
Iar zeii cruzi își râd de noi și își dau coate,
Cu mustul dulce, zadarnic, în pahar,
Noi ne-am trezit că-i toamnă. E toamnă. Iar...
DINCOLO DE ADÂNC
. Dincolo de adânc, valurile
se izbesc de pieptul ţărmurilor ucigaşe,
ca nişte zdrenţe-n voia sorţii...
Dincolo de adânc, de veacuri durate
stânci ascuţite îngână-n umbre,
pasul şovăielnic al norilor...
Dincolo de adânc, curălit de emoţii
am murit şi m-am născut scoică,
ce-ngână oceanul în ochii tăi miraţi...
Dincolo de adânc, mi-am dorit
să mor din nou, şi,
să mă nasc umbră . Umbra ta...
DIN LIVADA CU MASLINI
Din livada cu măslini,
Imn cântat de heruvimi,
Se aude-n ceas de seară,
Picurând lumina-n ceară...
Sub icoanele prea sfinte,
Cartea sacră în cuvinte,
Ferecată în cleștar,
Stă deschisă în altar...
Peste turlele-smerite,
Cu aripile-aurite,
Zboară îngerii-nspre stele,
Preaslăvind raiul cu ele...
Praf de stele luminat,
Fă-mă, Doamne, pe-nserat,
Și m-așterne în pridvor,
Lin, să cânt ca un izvor...
Curs în calea dragei mele,
Ca o miere peste piele,
Imn cântat de heruvimi,
Din livada cu măslini...
#ingerulmeu
PRIVIT-AM CERUL LA APUS...
Privit-am cerul la apus,
Şi ochii tăi adânci, s-au dus,
Spunându-mi că vor reveni,
Din nou, la început de zi...
Această noapte, greu va trece,
Fără să-ţi ţin în mână, palma rece,
Şi-n primul ceas de dimineaţă,
Mă vei găsi plin de speranţă:
Să-mi pui pe buze un sărut,
Şi să-mi şopteşti ce voi s-aud ;
La noapte stelele şi luna,
Ne vor uni întotdeauna...
E IAR SEPTEMBRIE
E iar septembrie și-mbujorați de bruma rece,
Ca două umbre de cocori, pe norul gri ce trece,
Ne-am rătăcit din nou, în lanul de secară,
În pasul trist și grav al ceasului de seară...
De crezi că încă-i vară și timpul ți-e prielnic,
Nimic nu mai durează, că totul îi vremelnic,
Ascultă ploaia, ce dintre noi, nu tace,
Că toate-n timp, nisip și tină, s-or preface...
Nu-ți voi căta pricină, nu-ți voi găsi vreo vină,
Că iară-ți este traista, de roade, mult prea plină.
Dar fiindcă iar te-am prins, c-ai stat la pândă,
Din strugurele tău, eu am să-ți cer dobândă!
ÎNTRISTARE
Spre tine vin cu buzele arse de rece omăt,
Însetat, nu mai pot privi înainte sau în dărăt,
Așteptarea o simt ca pe o haină udă și grea,
Această tăcere dintre noi, se așterne și ea...
În lacrimi căzute ca o apă sălcie și amară,
Neatins, încă mocnește amurgul de-aseară,
C-am învățat ce-i apa care nu se poate bea,
Chiar dacă-i singura apă fără nisip în ea...
Această întristare, acest ecou din mine rupt,
Îl port ascuns de coaste ca pe-un mitic fruct,
Ce pare că refuză să-și înroșească coaja,
De frică să nu-și piardă în van suprema vrajă...
Căci voi cu mine, etern, să port acest destin:
Pe-o tavă de argint mi-e fructul copt, festin,
Să vie toți și să se-nfrupte-n el pe săturate,
Bietul fruct ce sângerează doar în cuvintele curate...
E TOAMNA (IAR)
Ce repede trecu această scurtă vară,
Așa cum trece ziua și se preface-n seară,
Să simt acut în mine cum clipele se scurg,
Că uite, păsările zboară, spre infinit amurg...
Și cum nu-mi stă-n putere să fac din clipă, zi,
Nu voi opri copacii din a se desfrunzi,
Nu pot ruga cocorii să zăbovească-un ceas,
Să nu mă simt din nou, în urmă, cel rămas...
Dar iată, din păcate, zarurile-s aruncate,
Iar zeii cruzi își râd de noi și își dau coate,
Cu mustul dulce, zadarnic, în pahar,
Noi ne-am trezit că-i toamnă. E toamnă. Iar...
DINCOLO DE ADÂNC
. Dincolo de adânc, valurile
se izbesc de pieptul ţărmurilor ucigaşe,
ca nişte zdrenţe-n voia sorţii...
Dincolo de adânc, de veacuri durate
stânci ascuţite îngână-n umbre,
pasul şovăielnic al norilor...
Dincolo de adânc, curălit de emoţii
am murit şi m-am născut scoică,
ce-ngână oceanul în ochii tăi miraţi...
Dincolo de adânc, mi-am dorit
să mor din nou, şi,
să mă nasc umbră . Umbra ta...
DIN LIVADA CU MASLINI
Din livada cu măslini,
Imn cântat de heruvimi,
Se aude-n ceas de seară,
Picurând lumina-n ceară...
Sub icoanele prea sfinte,
Cartea sacră în cuvinte,
Ferecată în cleștar,
Stă deschisă în altar...
Peste turlele-smerite,
Cu aripile-aurite,
Zboară îngerii-nspre stele,
Preaslăvind raiul cu ele...
Praf de stele luminat,
Fă-mă, Doamne, pe-nserat,
Și m-așterne în pridvor,
Lin, să cânt ca un izvor...
Curs în calea dragei mele,
Ca o miere peste piele,
Imn cântat de heruvimi,
Din livada cu măslini...
#ingerulmeu
PRIVIT-AM CERUL LA APUS...
Privit-am cerul la apus,
Şi ochii tăi adânci, s-au dus,
Spunându-mi că vor reveni,
Din nou, la început de zi...
Această noapte, greu va trece,
Fără să-ţi ţin în mână, palma rece,
Şi-n primul ceas de dimineaţă,
Mă vei găsi plin de speranţă:
Să-mi pui pe buze un sărut,
Şi să-mi şopteşti ce voi s-aud ;
La noapte stelele şi luna,
Ne vor uni întotdeauna...
E IAR SEPTEMBRIE
E iar septembrie și-mbujorați de bruma rece,
Ca două umbre de cocori, pe norul gri ce trece,
Ne-am rătăcit din nou, în lanul de secară,
În pasul trist și grav al ceasului de seară...
De crezi că încă-i vară și timpul ți-e prielnic,
Nimic nu mai durează, că totul îi vremelnic,
Ascultă ploaia, ce dintre noi, nu tace,
Că toate-n timp, nisip și tină, s-or preface...
Nu-ți voi căta pricină, nu-ți voi găsi vreo vină,
Că iară-ți este traista, de roade, mult prea plină.
Dar fiindcă iar te-am prins, c-ai stat la pândă,
Din strugurele tău, eu am să-ți cer dobândă!
Silvia Mihalachi