Împreună
Iubito, nu există fericire fără tine,
Sau fără pacea din "împreună"....
Nu noi suntem chiar însuși infinitul?
Noi doi și veșnicia în care stăm înlănțuiți,
Captivi de-amorului magie ce ne vorbește tainic neînțelese vorbe dulci,
Ce par să vină din catacombe antice și sumbre,
Purtând însemne faraonice nebune, sângerânde?
Iubito,iubirea noastră se poate sparge,
Precum oglinda vieții când fisurată moare,
În mii de cioburi despărțită plângând etern cu nesfârșitele regrete....
Și ce ne pasă nouă de lumea toată care moare,
De noi suntem pe veci prinși ca-ntr-o clepsidră de cristal ținându-ne de mână,
Clepsidră infinită fără moarte,
Știindu-ne clipă de clipă împreună?!
(6 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Horia Stănicel
Data postării: 6 aprilie
Vizualizări: 199
Poezii din aceiaşi categorie
Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în portugheză
Da, trebuie doar să vrem,
Da, dacă a avut o influență pozitivă asupra noastră,
Da, dacă ne-a motivat,
Da, dacă a știut să ne înțeleagă (majoritatea oamenilor nu au cum să o facă),
Da, dacă a putut să ne transmită câte ceva din caracterul, frumusețea sufletului ei și din pasiunile ei,
Da, dacă tot oftez de bucurie, uitându-ne la pozele ei,
Da, dacă ne-a lăsat fără cuvinte la cât de unice erau ideile ei (pe mine una chiar că m-a surprins din toate punctele de vedere),
Da, dacă a știut să ne facă să vrem să vedem punctul ei de vedere,
Da, dacă a avut cum să ne dea a miliarda parte din darurile ei,
Da, dacă ne-a molipsit de râsul, bunătatea și dorințele ei,
Da, dacă crezi că te-a schimbat în bine, că ai devenit mai bogată (moral, etic, emoțional),
Da, dacă nu a renunțat la tine, a preferat să aibă încredere în tine, nu a crezut că își va pierde timpul fără a obține vreun rezultat,
Da, dacă nici tu la rândul tău nu i-ai trădat încrederea,
Da, dacă a știut să ne insufle ambiții și să ni le sporească pe tot parcursul perioadei cât ne-am cunoscut,
Da, dacă constatăm că nu multe au fost ca ea,
Da, dacă chiar îi păsa de valorile morale, de cum poate fiecare om să atingă o versiune mai bună, mai gingașă, mai atentă, mai plăcută a propriei persoane,
Da, dacă aveam mereu același entuziasm de fiecare dată când o vedeam, nu conta că era stropită de apă de ploaie cu noroi, că avea momente în care era mai nervoasă, că s-a supărat, că era obosită, că avea gripă și nu ne mai putea bucura cu aceleași trăsături superbe de caracter,
Da, dacă gândurile îndreptate către ea au rodit în inimile noastre,
Da, dacă nu a fost o străină oarecare, era ceva mai mult de atât, simțeai că te apropii de ea, era ca o prietenă sau ca o soră mai mare,
Da, dacă zi de zi ai mai urcat câte o treaptă, cu ajutorul ei,
Da, dacă a putut să construiască totul cu atâta calm și pasiune, încât chiar nu ai cum să reacționezi gândindu-te la lucrul acesta,
Da, dacă crezi că nu te-ai fi străduit degeaba să o impresionezi,
Da, bătrânețea chiar însemna frumusețe în cazul ei, era mult mai grasă în tinerețe, dar a avut voință și a slăbit, a avut timp să își repare orice defect ar fi deranjat-o la ea însăși, pentru a ne încânta pe toți pe la 50 și ceva de ani,
Da, chiar ar fi meritat să participe la vreun reality show ca "Românii au talent",
Da, că am adus în discuție cuvântul ,,talent", de la ea am aflat că nu există așa ceva, nu primim nici un talent și nici nu luăm cu noi pe lumea cealaltă, talentul de care dădea ea dovadă era o pricepere dobândită, rezultatul unor obișnuite,
Da, când am căzut (m-am împiedicat), a știut cum să mă ajute să mă ridic,
Da, numai de ai mai avea cum să o mai vezi pe trotuar, la piață, la concerte, la primărie, la pe stadion alergând la cei 70 de ani pe care i-ar mai avea în prezent,
Da, mi-ar plăcea să o mai văd încă o dată...
Buna mea femeie (și inițialele C. P.) care ai fost mai ceva ca o soră mai mare pentru mine (mai mare cu vreo 42 de ani) vreme de 7 ani, după a trebuit să pleci și tu, urma altă etapă. Ai rămas ca o enigmă în subconștientul meu, nu știu nici până în ziua de azi cum ai fi vrut să fiu, ce ți-ar fi plăcut mai mult să îți fi arătat, dar ai rămas pe undeva acolo, pe lista ,,Femeilor de 10 și a barbatilor de 10", desprinși parcă dintr-o emisiune de nota 10.
Iartă-mi stângăcia în orice, dar nu a fost cu intenție, dar îngheț, mi se zbânțuie inima, mă apucă palpitațiile, transpirație când rece, când caldă, parcă nu îmi intră destul aer în plămâni atunci când admir personalitatea, eforturile, tot ce mi-ai arătat, iar eu socotind în nepriceperea mea de atunci, n-am putut să îți arăt mai nimic altceva decât ceea ce vedeai mereu.
Podemos revisitar a imagem de uma pessoa que nos inspirou há 10 anos?
Sim, só temos que querer,
Sim, se tivesse uma influência positiva sobre nós,
Sim, se isso nos motivou,
Sim, se ele pudesse nos entender (a maioria das pessoas não consegue),
Sim, se ela pudesse nos transmitir algo de seu caráter, da beleza de sua alma e de suas paixões,
Sim, se ainda suspiro de alegria, olhando as fotos dela,
Sim, se ela nos deixou sem palavras com o quão únicas eram suas ideias (uma delas realmente me surpreendeu em todos os sentidos),
Sim, se ela soubesse como nos fazer querer ver o seu ponto de vista,
Sim, se ela pudesse nos dar uma bilionésima parte dos seus presentes,
Sim, se ela nos contagiasse com o seu riso, a sua bondade e os seus desejos,
Sim, se você acha que isso mudou você para melhor, que você ficou mais rico (moralmente, eticamente, emocionalmente),
Sim, se ele não desistiu de você, preferiu confiar em você, não achou que iria perder tempo sem obter nenhum resultado,
Sim, se você também não traiu a confiança dele,
Sim, se ele soubesse incutir-nos ambições e aumentá-las ao longo do período em que nos conhecemos,
Sim, se descobrirmos que não havia muitos como ela,
Sim, se ele realmente se preocupasse com os valores morais, como pode cada ser humano alcançar uma versão melhor, mais gentil, mais carinhosa e mais agradável de si mesmo?
Sim, se eu sempre tivesse a mesma excitação cada vez que a via, não importava que ela estivesse salpicada de água lamacenta da chuva, que ela tivesse momentos em que estivesse mais nervosa, que ficasse com raiva, que estivesse cansada, que ela pegamos uma gripe e não podíamos mais desfrutar com os mesmos soberbos traços de caráter,
Sim, se os pensamentos dirigidos a ela deram frutos em nossos corações,
Sim, se ela não fosse uma estranha, ela era algo mais que isso, você sentia que estava se aproximando dela, ela era como uma amiga ou uma irmã mais velha,
Sim, se todos os dias você subisse um degrau, com a ajuda dela,
Sim, se ele pudesse construir tudo com tanta calma e paixão que você realmente não consegue reagir pensando nisso,
Sim, se você acha que não teria tentado em vão impressioná-la,
Sim, a velhice significava mesmo beleza no caso dela, ela era muito mais gorda na juventude, mas tinha vontade de emagrecer, teve tempo de consertar qualquer defeito que a incomodasse em si mesma, para encantar a todos nós aos 50 e poucos anos ,
Sim, realmente valeria a pena participar de um reality show como "Os romenos têm talento",
Sim, porque eu trouxe a palavra “talento”, com ela aprendi que isso não existe, não recebemos talento nenhum e não levamos conosco para o outro mundo, o talento que ela mostrou foi adquirido habilidade, o resultado de algum costume,
Sim, quando eu caí (tropecei), ele soube me ajudar a levantar,
Sim, se você ainda pudesse vê-la na calçada, no mercado, nos shows, na prefeitura, no estádio correndo aos 70 anos que ela faria hoje,
Sim, eu gostaria de vê-la mais uma vez...
Minha querida mulher (e as iniciais C. P.) que para mim era mais como uma irmã mais velha (cerca de 42 anos mais velha) há 7 anos, depois você também teve que sair, outra etapa estava chegando. Você ficou como um enigma no meu subconsciente, nem sei até hoje como você gostaria que eu fosse, o que você mais gostaria de ter te mostrado, mas você ficou em algum lugar aí, na lista das "Mulheres de 10 e de 10 homens", como se fosse um espetáculo de 10ª série.
Perdoe minha falta de jeito em tudo, mas não foi de propósito, mas estou congelando, meu coração está acelerado, estou palpitando, estou suando às vezes frio, às vezes quente, é como se eu não conseguisse respirar o suficiente meus pulmões quando admiro a personalidade, o esforço, tudo que você me mostrou, e eu, considerando minha falta de habilidade desde então, não consegui te mostrar nada além do que você sempre viu.
amintiri /4
revolte de stradă,
unele-mbrăcate -n
portocaliu,
altele-n rubiniu
ne- aduc-aminte că
" revoluția
nu e o cina sociala,
un eleniment literar,
un desen
sau o broderie."
de multe ori,
revoltele
au purtat amprenta prigoanei demonice
împotriva sentimentului religios.
revoluțiile au făcut un pas de schimbare a gărzii,
trecând cu tancurile
peste manifestanții civili.
lupta a rămas aceeași....
O iubire complicată
Cât îmi e de greu,știu doar eu.
Viața mea își pierde strălucirea dacă nu te am lângă mine.
Nepăsarea este de ajuns...cu greu am spus,
Sunt prea supărată,singură am fost lăsată,
Cu inima îndurerată.
Am luptat din greu pentru iubirea ta,
Nu pot să accept,nu pot să te mai iert!
M-am luptat,dar în zadar,
Timpul trece tot mai greu,dacă te iert numai sunt eu.
Am acceptat,am plâns prea mult,
Fericită nu mai vrut.
de Maria Melania
Persoana
Vocea ce-ți mângâie sufletul
Vorba ce-ți aduce zâmbetul
Gluma ce-ți pare amuzantă
Persoana te face distrată
Orele numărate faine
Piesele care-ți sunt ca haine
Înțelesurile ascunse
Gândurile presupuse
Așteptarea și răbdarea
Visarea și cu sperarea
Atracția, nesiguranța
Proiecția si cu dorința
Distanța și cu neștiința
Importanța ce-o dă prezența
Aduc zâmbetul îndrăgostit
Și fac sufletul neliniștit
Nici nu știi cu cine vorbești
Dar vocea te face să trăiești
Personalitatea te-aprinde
Gândirea te-nebunește
Nemuritor
Din când în când,
Cuprinsă de un dor adânc,
Ucigător, sfâșietor,
Te strig,
Te chem să-mi vii în gând
Și te păstrez acolo,
Până când îmi trece un pic.
Apoi, încerc să mă ridic,
Mai fac un pas
Înspre abis
Dar...
Îmi apari din nou in vis,
Te prind de mână și mă-nalț
Mai sus de nori,
Pierzându-mă într-un sărut
Nemuritor...
Iubirea
Simt un freamăt lângă zorii apuși
Cu al nostru destin nespus.
Simt un fior tremurător
Căci cuvintele tale
Vor un perfect apus de soare.
Vreau să te ating , acum
Să mă topesc , adanc
În sufletul tău , plăpând.
Alte poezii ale autorului
Ce faci
Ce faci?
Probabil ești bine...
Ți-e dor de mine?
De ce nu,de ce da?
De ce viața-i așa,
Când rece, când caldă
Și mie îmi fuge gandul la atâtea
Neștiind să-l opresc,
Iar el are cântecul său!
Poate că aș vrea să mă intrebi ce fac..
Chiar dacă doar așa
Dintr-o insuportabilă plictiseală...
Ți-aș spune că bine,
Mințind!
Bucurie ți-e glasul
Căci poartă ceva din tine
Ființa-și vorbește melodia
Asta vrând să aud
Nici intrebarea nici răspunsul nevenind,
Așteptarea pare hăul ce nu-și trimite ecoul,
Refrenul e același
Ce faci sau ce fac....
Taci,tac
Tăcerea e întrebarea,
Tacerea e raspunsul!
Iar Luna ne zâmbește iarăși noaptea,
Stiindu-ne pe amandoi din vremea când eram copii!
(24 august 2023 Irepetabila iubire H.S)
Simplitate,dragoste, Dumnezeu
Iubito,nu vrei să ne transformăm in mare?
Tu să fii valurile și eu țărmul
Să ne îmbrățișăm mereu...
Fie pe vreme bună
Ori pe furtună,
Pe ger sau pe căldură,
Să ne iubim fără-ncetare
În simplitate cu Dumnezeu?
Iubito nu crezi că vremea noastră este astăzi?
Surâsul tău să fie fericirea mea?
Iar pașii tăi molcomi
Să-mi mângâie obrajii,
Iar eu s-aștept sărutul tău
Cel magic și plin de amor,
Dar care întârzie să vină
Eu știind că timpul său
Este aproape,dar astăzi
Stă încă captiv prins de un nor...?
Iubito,alungă-mi așteptarea
Și tristețea,
Adu-mi speranța dar și culoarea,
Vorbeste-mi de simplitate
Dragoste și Dumnezeu!
(12 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poem de amor pentru tine
Te-aș putea iubi infinit,
Începând de acum...
Sau de când o să vrei!
Chiar de ieri...
O să-ți scriu un poem de mă lași,
Tu iubirea fiind,
Sau sărutul sau Luna zâmbind,
Celor ce ar vrea să se plimbe sub ea...
Oare tot ce-i trecut a murit?
Amintirele mor sau dor ori plâng,
Sau au aripi ce le-nalță la Cer
Zboară și dispar se topesc?
Cui îi pasă de ieri sau de ce-i apus?
Nu ești tu dragostea însăși
Iar eu sclavul amorului tău,
Viața ce o port la picioare ți-o pun,
Și te rog să mă lași să îți scriu
Cât de mult mi-ai lipsit,
Și că vreau să îți fur al tău de arome parfum și întregul mister,
Sau perpetuum dulcele-ți și de taină sărut...!
Nu ești tu doar un Înger sosit
Ce nu știe decât să iubească etern?
Nu ești tu chiar Amorul cel viu
Care vrea să dea viață celor triști,
Sau pierduți cum sunt eu?
(12/13 februarie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Irezistibila iubire
Să poți traduce irezistibila iubire,
Când fericirea te cuprinde,
Nimic neștiind din toate-aceste povestiri,
Căci dragostea e marea evadare,
Din golul apăsătoarei existențe care doare,
Amorul este singura salvare...
Tu preafrumoasa mea iubită,
Ai partitura simfoniei despre care fac vorbire!
Să fie vorba despre suferință și durere,
Ori despre boala fără vindecare,
Și despre omenirea cea căzută care moare?
Cu siguranță este!
De poți traduce irezistibila iubire,
Când fericirea te cuprinde,
Nimic neștiind din toate-aceste povestiri,
Căci dragostea e marea evadare,
Din golul apăsătoarei existențe care doare
Și azi și mâine în toată vremea existenței noastre,
Ea este darul ce ne vine
Și ne ridică din tristețea rece
Căci Dumnezeu acum zâmbește!
(4 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Timpul regăsirii
Iubito, e timpul regăsirii noastre,
E vremea iubirilor pierdute,
Ajunge suferinței oarbe,
De ce să plângem iarăși
Când ne putem iubi
Ținându-ne de mână!
Iubito îți jur iubire numai ție
Îți cer iertare unde ți-am greșit,
E timpul regăsirii noastre,
Hristos ne vrea-mpreună,
Iubindu-ne fără sfârșit ;
El fost-a răstignit și pentru-a noastră Mântuire
Pe diavolii cei răi i-a izgonit
Ca noi să îi urmăm exemplul
Să nu-i uităm nici răstignirea dar nici jertfa
Să ne iubim cu toții
Așa cum doar El ne-a iubit!
(18 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Există "nu există "/Poem de dragoste.
Nu există dragoste fără tine iubito!
Deci eu spun,există "nu există"
Dacă tu nu mă iubești...
Inexistența lui există, există!
Nu există speranță și fericire când tu ești departe iubito!
Există tristețe așa cum există "nu există",
Nimicul există la fel de bine cum existența există
Și totuși nimicul există iubito în clipele când nu ești lângă mine,
Există iubire chiar dacă acest blestem al lui nu există, există
Eu iubindu-te absolut iar absolutul îl omoară pe "nu există"!
(9 iunie 2024 Vasilica dragostea mea)