Luna ești
Luna ai fost și luna ești,
O taină vie din povești,
Strălucitoare, rece, blândă,
Ce sufletul mi-l prinde-n undă.
Eu, soare-n zori, ce-n mine arde,
Te caut, ziua-mi cade-n spate,
Și noapte de noapte te chem în vis,
Un dor nestins, un gând promis.
Tu strălucești pe cer tăcut,
Eu ard, mereu necunoscut,
Dar, între noi, rămâne-n șoapte
Povestea nopții fără moarte.
Luna ai fost, luna vei fi,
Un far al sufletului gri,
Căci în lumina ta divină
Eu regăsesc a mea lumină.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Andreia Aga
Data postării: 23 noiembrie
Vizualizări: 78
Poezii din aceiaşi categorie
Îngerul meu
Beatitudinea îmi prelinge dulce în interiorul sufletului meu, iar a mea trăire devine clipa veșnică a fericirii
Căci a ta ființă ma învăluiește în cele mai grațioase roduri a paradisului, vibrațiile inimii tale calde și a ei întruchipare în binecuvântare
Glasul inimii mele întunecoase îmi mărturisește că ar trebui să-mi pun capăt vieții și că nu ar trebui să mai sper, dar divinitatea ta mă călăuzește spre un nou destin, unde până și inimile zboară spre un nou infinit
Și nu, nu spre cerul suferinței ci pe piedestalul credinței
Acolo unde dragostea arde cu foc, inimile iubesc cu rost Într-un rai al nostru care nu e de prisos, unde inimile se înalță mai repede decât deznădejdea
Pe un piedestal viu al iubii eterne, unde doar tu îngerul meu m-ai învățat să iubesc umil și ceresc
Iar acum dăinuiesc în a ta iubire pură, trăind aici pe pământ ca într-un rai ce ne aparține
Departe
Departe sunt nori de pământ,
Departe este Soarele de Lună,
Departe este Soarele de Pământ,
Departe este Pământul de Lună,
Departe sunt eu de tine
Și, totuși, departe nu este și nu va fi dragostea noastră!
Nu te-amăgi
Cu nici un chip nu te-amăgi,
Crezând în vorbe,
Când ochii verzi ca marea, te vor trece în uitare.
Zâmbindu-ți, crudă ca destinul va şopti...
Orice, cu nepăsare.
În urma ei, cât ai privi sperând,
Prin iarna rece, chiar de-i miezul verii,
Nu murmura,
Senin aşează-te în rând,
Sub greutatea serii.
Însingurat fără-nțeles, de gânduri te apleacă,
Ziua de mâine-ascunsă-n ieri...
Las-o să treacă.
Şi-n suflet chiar de-ți arde dor,
Nebun, de ea aproape,
Cu nici un chip nu te-amăgi, mereu a fost departe.
Doar ochii verzi ca frunzele de crin,
Te-au înecat în vise,
Te-au îmbătat, de cel mai dulce vin,
Acum par stele, stinse...
Buzele ei te-au ars adânc, fierbinți,
Ca magma din comete,
Se vor întoarce poate, în curând, cuminți...
Trezeşte-te, băiete!
mâncători de suflete
dacă ma iubești, de ce ma minți?
sau poate doar vrei sa mi simți buzele fierbinți
poate nu vrei sa simți când sunt reci și amare
când veninul curge scufundându si demonii-n a mea suflare
poate cât râuri însângerate șiroiesc din ochii mei,
o sa ți amintești de cand se vedea verdele din ei.
atâtea amintiri și sentimente in suflet gravate
poate pentru tine tușul a fost doar din nopțile agitate
dorința, chinul cel mai dulce, ce te poseda și te seduce
e un drum pavat cu atâta placere doar ca sa te aducă la mai multă durere
suflete goale- n pahare de vin ce încet se îneacă și in brațe se țin,
nu vreau sa fim suflete moarte îngropate n trupuri vii cu mâini reci și inele cu care ne mințim in fiecare zi
pielea mea subtire e descusuta, suna sumbru.
secretele oricum ne mănâncă pe dinăuntru
moliile ne rod organele pe care cu lacrimi le umplu
au fost odată fluturi in stomac, ce au slăbit și speranța au lăsat
umbre din fum de tigari, ce ne sugruma și adânc pătrund in noi
caut cu mâini înghețate in trupuri vii sufletele moarte
zâmbete îmbătate n trecut arse de tigari,
gândul ca îmi dai culoare dar totuși ma omori
dar tot tu ma ridici cu aripi de cenușă,
când aerul ma sufoca, și vocea mi e dusa
el vrea ca ea sa îl consume,
o hrănește cu el însuși
îi mănâncă inima, iubindu-l, dar iubitul vrandu- și
și știi ca înăuntru sunt o pata de culoare
chiar dacă in afara arat ca un cadavru ce tot moare
si stiu ca după valurile astea pe hârtie, pare ca asta e o scrisoare de despărțire
poate pentru ca nu scriu ca un sarut dulce si roșu închis,
poate ca totuși nebunia mea e o fărâma de paradis
poate pentru ca scriu când vreau sa ma eliberez de un monstru
dar e doar un mod de a spune te iubesc,
ce probabil va fi pierdut in iluzia in care halucinez ca o sa am curaj sa ți o citesc.
"Ja, einmal ich träumte" în finlandeză
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Der Traum geht zu ende, die Sonne sank ins Meer
und als ich erwachte, fand ich dich nicht mehr.
Kyllä, kerran unelmoin auringonsäteestä,
missä tapasimme, jossain avaruudessa.
En ole koskaan tuntenut olevani niin onnekas kuin koskaan ennen elämässäni,
koska ensimmäistä kertaa hymyilet takaisin.
En usko unelmiin, vaikka kuinka yritän
Mutta toivon, että jonain päivänä näen sinut
purppuraisen auringonnousun aikaan, kun tapaamme jälleen,
samalla tiellä mennään.
Kyllä, kerran unelmoin auringonsäteestä,
missä tapasimme, jossain avaruudessa.
En ole koskaan tuntenut olevani niin onnekas kuin koskaan ennen elämässäni,
koska ensimmäistä kertaa hymyilet takaisin.
En usko unelmiin, vaikka kuinka yritän
Mutta toivon, että jonain päivänä näen sinut
purppuraisen auringonnousun aikaan, kun tapaamme jälleen,
samalla tiellä mennään.
Kyllä, kerran unelmoin auringonsäteestä,
missä tapasimme, jossain avaruudessa.
En ole koskaan tuntenut olevani niin onnekas kuin koskaan ennen elämässäni,
koska ensimmäistä kertaa hymyilet takaisin.
Kyllä, kerran unelmoin auringonsäteestä,
missä tapasimme, jossain avaruudessa.
Unelma loppuu, aurinko laski mereen
ja kun heräsin, en löytänyt sinua enää.
,,O clipă de sinceritate" în daneză
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Et øjebliks oprigtighed
Et øjebliks oprigtighed
i stedet for farvel
lad os give lidt skønhed
denne sidste time.
vi har ikke ændret os
det er bare en mening
Tag ikke et ord for givet
eller en ubetydelig gestus.
Nej, vi har ikke ændret os
det er bare en tilfældighed
Det ville vi i hvert fald være
og hvad vi taler om
vi er ikke to fremmede
Min elskede.
Et øjebliks oprigtighed
det ville være en sublim gestus
vi har modet til at indrømme det
at vi elsker hinanden.
Et øjebliks oprigtighed
de ville huske os
af vores gode år
ville minde os om i denne sidste time
Et øjebliks oprigtighed
i stedet for farvel.
vi har ikke ændret os
det er bare en mening
Tag ikke et ord for givet
eller en ubetydelig gestus.
Nej, vi har ikke ændret os
det er bare en tilfældighed
Det ville vi i hvert fald være
og hvad vi taler om
vi er ikke to fremmede
Min elskede.
Et øjebliks oprigtighed
det ville være en sublim gestus
vi har modet til at indrømme det
at vi stadig elsker hinanden
Et øjebliks oprigtighed
de ville huske os
af vores gode år
ville minde os om i denne sidste time
Et øjebliks oprigtighed
i stedet for farvel.
Et øjebliks oprigtighed
det ville være en sublim gestus
vi har modet til at indrømme det
at vi stadig elsker hinanden
Et øjebliks oprigtighed
de ville huske os
af vores gode år
ville minde os om i denne sidste time
Et øjebliks oprigtighed
i stedet for farvel.
Alte poezii ale autorului
Cine sunt eu? Tu cine ești?
Doar în vise mă-ntâlnești,
Cine sunt? Tu cine ești?
Eu un dor, tu o chemare,
Două inimi sub o zare.
Eu sunt luna ce te-așteaptă,
Tu ești raza ei de-altădată,
Eu un pas pierdut în ceață,
Tu ești timpul ce-mi dă viață.
Doar în noapte ne-om găsi,
Umbre-n vise, poate vii,
Eu un gând, tu o poveste,
Cine știe ce mai este?
Doar în vise mă-ntâlnești,
Cine sunt? Tu cine ești?
Poate-un suflet ce te cheamă
Sau un nume fără seamă.
Răni..
Rănile mele sunt flori ce nu mor,
Petale de foc ce ard în decor.
Le port cu tăcere, le-ascund cu sfială,
Dar cântă în mine, cu voce brutală.
În suflet se scurg ca un râu fără mal,
Îmi șoptesc adevăruri în ton abisal.
Din durerea ce arde, un sens se arată,
Un drum ce renaște din inima spartă.
Le privesc ca pe stele ce cad și se-aprind,
Și-n ele găsesc tot ce vreau să cuprind.
Sunt urme adânci, dar sunt ale mele,
Povestea ce-ncape în mii de lulele.
Căci rănile spun, chiar de-ți vine să plângi,
Că-n viață renasc doar cei care se frâng.
Iar din lutul durut, în tăcere te-nalți,
Mai puternic, mai viu, din umbre renaști.
Sus, acolo unde ești
Sus, acolo unde ești,
Dincolo de nori cerești,
Te simt aproape, veghetor,
Un dor al meu nemuritor.
Lumina ta mă însoțește,
Un far ce-n suflet îmi vorbește,
Iar pașii mei, oricât de grei,
Îți caută urmele-alei.
Tată drag, când vântu-i rece,
Și noaptea-n gânduri mă petrece,
Eu știu că steaua ce-o privesc
E glasul tău cel părintesc.
Sus, acolo, printre astre,
Îți duci destinul peste noastre,
Dar eu, aici, pe-acest pământ,
Îți port iubirea în cuvânt.
Cu fiecare zi ce trece,
Te simt mai viu, nimic nu plece.
Ești rădăcina ce mă ține,
Ești cerul meu, ești totu-n mine.
Așa că, tată, sus privește,
Din zări albastre-mi zâmbește.
Eu știu că timpul nu-i hotar –
Tu ești cu mine-n gândul clar.
Bogăția iubirii
Azi… cel mai mare lux e fericirea,
Dar vai… ce sărăcie-n noi
Căci când ne-ajunge-n suflet împlinirea,
Uităm să mai iubim, să mai fim noi
Iubirea nu-i rubin sau diamant mai rar,
Nici aur greu, sa-l cumperi, sa-l păstrezi,
Dar n-am văzut cămin mai plin de har
Ca cel unde în dragoste trăiești.
Avem de toate, dar în tăcere stăm,
La mese reci, cu chipuri de granit,
Căci pomul vieții nu dă rod curat
De nu-l uzi zilnic cu dor nemărginit.
Înmoi pesmet în ceai, simplu festin,
Și mierea dulce-mă îmbogățește,
Căci sunt bogat în felul meu divin,
Împărțind totul cu omul ce iubește.
Amintiri
Sus, acolo unde ești,
Dincolo de nori cerești,
Te simt aproape, veghetor,
Un dor al meu nemuritor.
Lumina ta mă însoțește,
Un far ce-n suflet îmi vorbește,
Iar pașii mei, oricât de grei,
Îți caută urmele-alei.
Tată drag, când vântu-i rece,
Și noaptea-n gânduri mă petrece,
Eu știu că steaua ce-o privesc
E glasul tău cel părintesc.
Sus, acolo, printre astre,
Îți duci destinul peste noastre,
Dar eu, aici, pe-acest pământ,
Îți port iubirea în cuvânt.
Cu fiecare zi ce trece,
Te simt mai viu, nimic nu plece.
Ești rădăcina ce mă ține,
Ești cerul meu, ești totu-n mine.
Așa că, tată, sus privește,
Din zări albastre-mi zâmbește.
Eu știu că timpul nu-i hotar –
Tu ești cu mine-n gândul clar.
Cu tine lumea-i mai frumoasă
Cu tine lumea-i mai frumoasă,
Lângă tine eu mă simt acasă.
Privirea ta îmi dă lumină,
Iar inima nu mai suspină.
Când ești aproape, totul cântă,
Chiar și tăcerea e mai blândă.
Tu ești răspuns la orice dor,
Tu faci din clipă viitor.
Cu tine zilele-s senine,
Iar nopțile sunt pline, pline.
De vise calde și iubire,
De pace, dor și fericire.
Cu tine lumea prinde viață,
Iar timpul parcă nu mă-ngheață.
Rămâi cu mine, viața-mi pasă,
Lângă tine eu mă simt acasă.