Operele scriitorilor autohtoni, în topul celor mai vândute cărți în 2017. Romanul care a fost cumpărat ca pâinea caldă

poezii.online Operele scriitorilor autohtoni, în topul celor mai vândute cărți în 2017. Romanul care a fost cumpărat ca pâinea caldă

Scriitorii autohtoni se bucură de popularitate în rândul moldovenilor, operele acestora fiind în topul celor mai vândute cărți în 2017.

"Vara când mama avea ochii verzi", de Tatiana Țîbuleac, a fost romanul care s-a vândut ca pâinea caldă în toate librăriile din Capitală. Pentru că duc dorul de casă, şi un număr mare de conaţionali plecaţi peste hotare au comandat online cartea. Într-un singur an, peste 4.000 de moldoveni, dar și români au cumpărat acest roman, ajungând, astfel, primul în clasamentul vânzărilor.

Printre alte cărţi care au umplut rafturile cititorilor anul trecut, a fost "Te blestem să te îndrăgostești de mine" de Nicolae Dabija, dar și "În umbra pașilor tăi" de Vitalie Cipileaga. Iar una din librării a tradus o carte, care de asemenea s-a bucurat de succes.

"Este vorba de romanul "Trei metri deasupra cerului" de Federico Moccia, prima noastră traducere. Noi am avut vânzări la noi în jur de 700 de exemplare și deja în România, prin librării aproximativ două mii de exemplare", a menţionat Ion Bargan, director librărie.

Clasamentul este diferit de la o editură la altă. O librărie din Capitală se laudă cu vânzări bune în acest an a două albume de fotografii și a cărților pentru copii.

"Un veac de istorie în imagini", "Ciuciuleni" de Mariana Pagu și "Lumea lui Zaharia". Dacă vorbim de cărțile pentru copii, atunci iarăși îi avem pe clasici "Albinuța" lui Grigore Vieru. Avem "Balada celor cinci motănași" de Ion Druță", a precizat Gheorghe Erizanu, director librărie.

Şi cărțile de dezvoltare personală s-au bucurat de popularitate.

"De la idei la bani", "Tată bogat, tată sărac". "Secretele succesului". Se vând zilnic", a spus Svetlana Ipati, administrator librărie.

Librarii spun că în acest an numărul persoanelor dornice să citească a crescut cu aproape 30 la sută:

"Ultima care a fost acum, a fost de o autoare română, Teresa Wojcik "Căutând fericirea". Asta a fost cartea care cel mai mult mi-a plăcut și pe care am reținut-o".

"Balzac "Le Père Goriot" - asta a fost cartea care m-a impresionat cel mai mult anul acesta".

Printre cărțile cumpărate de moldoveni s-au regăsit și "Povara bunătății noastre" de Ion Druță dar și "Singur în fața dragostei" de Aureliu Busuioc.


Preluat de la: Publika.md
Postat 2 ianuarie 2018

Creaţii aleatorii :)

Credeai

 

Credeai că las să moară

Ale iubirii sacre clipe,

Când gândul fuge ca un fulger

Să te cuprindă dulce,

Cu ale mele versuri de amor?

Iubito îl rog mereu pe Dumnezeu

Să mi te lase veșnic cu iubire!

Să nu te mute ca pe o zeiță,

În Cer la vreun zeu hain,străin și rece...

Nu știe El cât te iubesc?

Că te doresc a mea soție?

Și ce să-i dăruiesc eu muritorul,

Celui ce are infinitul,

Cum să-l corup pe Dumnezeu?

Mai bine am să-ți scriu nemuritoare versuri de iubire,

Poate așa am să ajung la pieptul tău...!

(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)

 

 

Mai mult...

Unui tânăr poet ( pentru T M C)

Probabil că poeziile tale vor muri odată cu mine.

Am vorbit despre ele cu o femeie, dar ea nu mă iubea;

Privind pe  fereastră, mi-a zis: să nu-ți uiți țigările.

Pentru mine vei rămâne un mare poet, și-mi pare rău,

Că poeziile tale vor muri odată cu mine.

Am vrut să i le recit fiului meu, dar el e prea încrezător,

Pentru a înțelege că într-o zi va trebui să treacă prin pereți.

Când mă plimb,  uneori, pe câmpurile din spatele casei,

I le recit cățelei mele, și ea își ciulește urechile,

În iarba culcată la pâmănt parcă simte vibrațiile unor pași,

Care calcă prin altă lume. Mie imi place sa cred ca sunt pasii tai.

Și o luăm de la început, eu recit poemele tale,

Iar ea aleargă încoace și-n colo, se ridică în două picioare,

Căutând cu privirea, peste spicele galbene, umbra unui fazan.

E multă singurătate în poeți, dar e singurătate multă și-n cei care cară poezia,

Peste pământurile arse și îngrămădite cu ciulini spintecoși.

 

Autor: O.T.

Mai mult...

Tu ești dragostea

De vrei să fugi de mine,să mă alungi,

Îți voi rămâne-n amintiri așa de strâns

Căci dragostea ce ți-am trimis

Minciună nu-i ,îți jur....

E treaba ta ce vrei să crezi sau nu,

Eu prizonierul tău fiind,

Căci fără tine nu exist..!

Ohhh Vasilica vis frumos îmi ești,

Ori doar blestem și amăgire ,

Sper să nu fii așa...

Doar Dumnezeu e cel ce știe ce-a trimis,

Și-n calea mea ai apărut precum un vis...!

Dar ce-i un vis când dragostea există?

Și unde-i moartea când viața cântă?

Nu-i dragostea aici,acum ce-ți poartă chipul?

Nu tu ești cântul,frumosul,promisiunea,fericirea?

Pot exista eu fără toate acestea oare?

Nu tu ești dragostea care alungă durerea sau tristețea și tot ce moare?

(3 ian 2024 Vasilica dragostea mea)

 

Mai mult...

Viață de om, sau zeu?

E iarnă iarăși, suflet apăsat de "mâine",

Ridic spre cer doar mâinile-mi păgâne

Să prind din fulgii albi ce-și caută pieire,

Ca niște zei ce-au renunțat la nemurire.

 

Încerc sa smulg din cer o rază roz și-aș vrea

Să-mi umple inima în nemurirea mea,

Dar viața-i fulg ce solitar aleargă -

Îi pleacă și pe zei - ajung întinși pe targă.

 

E iarnă iarăși, insă de-astă dată, cerul

Este atât de-aproape și vreau să înțeleg misterul,

Misterul vieții scurte, al fulgilor de nea,

Viață de zeu sau om, ...ce aș alege, de-aș putea?

 

 

Mai mult...

O stea… căzătoare

O piatră de mormânt îmi este gândul,

Din gânduri mi-am alcătuit mormântul,

Din sute de idei mi-am construit giulgiul,

Iar din tristeți mi-am terminat sicriul.

 

M-am îngropat în răsărit de soare

Când nimeni nu era pe afară,

Doar eu, o mică și neînsemnată vietate,

Îmi răcoream picioarele în moarte.

 

Am colindat cu umbra spiritului luna,

Am poposit apoi la fiecare stea

Și aș fi vrut să vă opresc pământul,

Căci nimeni nu a plâns la moartea mea.

 

M-am înfrățit în absolut cu Universul

Să născocim în doi o nouă stea,

În care să nu punem gânduri,

Iar eu să zac pe veci în ea.

*

Mi-am amintit fără să vreau trecutul,

Când ți-am văzut în praf de stele chipul,

Și-n ziua când lucram un colț de stea

Am hotărât să-ți vizitez ținutul.

 

Dar clipele se transformase-n ore

Și zilele se preschimbase-n ani,

Iar eu călătorisem mii de ani

Când am ajuns să văd din nou pământul.

 

De sus, din cerul plin de stele,

Am căutat să-ți văd iar chipul,

Dar fiindcă nu te-am mai găsit,

De întristare, m-am aruncat în mare.

Mai mult...

Animale și păsări la circ

Astăzi leul cel poznaș

Este puțin cam golaș

A sărit prin foc odată

Și-a pârlit blănița toată.

 

Maimuțica cu cercei

Sare acum cât alți trei

E haioasă și frumoasă

Eu o vreau la mine acasă.

 

Elefantul cel bătrân

Cântă parcă e nebun

Și mai louă niște apă

Și stropi lumea dintr-o dată.

 

O panteră supărată

Gura o deschise toată

Parc ar vrea că să inghită

Deodată lumea toată.

 

Iată vine și un cangur

Cu puiul în sacul lui

Se rostogoli și sare

Peste mingi și baloane

 

Zebra intră în arenă 

Defilă că pe o scenă

Merge țanțoș la șareta

Bucuros de lumea toată

 

Cine vine cine vine?

O girafă mândră tare

Intră dintre coridoare

Bucuros de lumea toată

 

Asta-i circul cel frumos

Animale peste tot

Se dau în spectacol azi

Pentru voi copii mei dragi 

 

Versiunea 1 , De Cocoru David Cristian

Mai mult...