Amintiri vii
Amintirile sunt vii,
Se-nalță-n nopțile târzii,
Și-n taină sufletul îmi plâng,
Când dorul vechi începe să-l frâng.
Sunt clipe ce nu pier nicicând,
Rămân în aer, tremurând,
Și chiar de timpul ne desparte,
Le simt aproape, ca o carte.
În șoapte blânde mă-nvelesc,
Cu chipuri dragi ce le iubesc,
Și-n liniștea ce mă cuprinde,
Un strop de pace iar mă prinde.
Amintirile sunt vii mereu,
În ele e ceva divin,
Un fir ce leagă, dulce, greu,
Ce-a fost cândva și ce-i destin.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Andreia Aga
Data postării: 23 noiembrie
Vizualizări: 92
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Nopți calde
Poem: Aș vrea...
Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”
Poem: Flagelare
Poem: Simțuri
Academicianul Valeriu Pasat a lansat o nouă carte: „Biserica ortodoxă și puterea sovietică în RSS Moldovenească (1940-1991)”
Poem: Toamnă bogată!
Poem: Steaua dimineții
O primă carte cu versurile lui Grigore Vieru în limba italiană a fost lansată la Chişinău