Amintiri vii
Amintirile sunt vii,
Se-nalță-n nopțile târzii,
Și-n taină sufletul îmi plâng,
Când dorul vechi începe să-l frâng.
Sunt clipe ce nu pier nicicând,
Rămân în aer, tremurând,
Și chiar de timpul ne desparte,
Le simt aproape, ca o carte.
În șoapte blânde mă-nvelesc,
Cu chipuri dragi ce le iubesc,
Și-n liniștea ce mă cuprinde,
Un strop de pace iar mă prinde.
Amintirile sunt vii mereu,
În ele e ceva divin,
Un fir ce leagă, dulce, greu,
Ce-a fost cândva și ce-i destin.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Andreia Aga
Дата публикации: 23 ноября 2024
Просмотры: 110
Стихи из этой категории
Te vreau
Printr-o mie de fețe cunoscute,
Imi apari tu,facandu-mi gândurile tăcute,
Prin prezenta ta, plina de iubire,
Nu mi pot reda,dureroasa desparțire.
Aș fi vrut să ne iubim prin șoapte,
Să mi citești a viitorului carte,
Să ți cant din ale mele poezii,
Fiind scrise din ale noastre amintiri.
Aș fi vrut să avem inelul promisiunii,
Să impărtășim sărutul rațiunii,
Să mi dai părul intr o parte,
Să ne iubim,în miez de noapte.
Te vreau în orice mod posibil,
Te vreau,chiar daca unii considera-penibil,
Iți vreau inima,din nebunie,
Să mi potolesc dorul te tine.
Dar a venit timpul sa pleci,
-ne despart chipurile cerești,
Și inainte sa ne despărțim,
Ai mai vrea să ne mai iubim?
Să ne iubim cum se cuvine,
Într o lume fără de lumină,
Doar noi doi ,la malul unui lac
Unde ne scufundam in al emoțiilor plac.
Te vreau in a nopții tăcere,
Te vreau in a soarelui mângâiere,
Să ți ofer iubirea ce mi o țin,
Și să mor, în al iubirii destin.
de Motelica Luiza
Gînd asimetric
Te simt călătoare în praf de furtună,
Pierdută-n grămezi de cuvinte...
Cu mîna întinsă, nesigur, pășești înainte.
Și iară neliniști și gînduri s-adună
Pe repede-nainte.
Un cîntec spart, vocale căzute-n consoane,
Ascuse-n cuvinte de Calul Troian...
Și ceri, cu strigătul mut, portretul primului an,
Ce curge, se varsă-n neant,
În cioburi fine de porțelan.
Și rîzi. Mereu un zîmbet pe chipu-ți duios.
Ascunsă adînc ți-e tăcerea-n priviri...
Vrei un răgaz, cu gînduri culese din amintiri.
Alergi să te-nchizi în adînc,
Ascunsă-n trecutele noastre iubiri.
Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în spaniolă
Da, trebuie doar să vrem,
Da, dacă a avut o influență pozitivă asupra noastră,
Da, dacă ne-a motivat,
Da, dacă a știut să ne înțeleagă (majoritatea oamenilor nu au cum să o facă),
Da, dacă a putut să ne transmită câte ceva din caracterul, frumusețea sufletului ei și din pasiunile ei,
Da, dacă tot oftez de bucurie, uitându-ne la pozele ei,
Da, dacă ne-a lăsat fără cuvinte la cât de unice erau ideile ei (pe mine una chiar că m-a surprins din toate punctele de vedere),
Da, dacă a știut să ne facă să vrem să vedem punctul ei de vedere,
Da, dacă a avut cum să ne dea a miliarda parte din darurile ei,
Da, dacă ne-a molipsit de râsul, bunătatea și dorințele ei,
Da, dacă crezi că te-a schimbat în bine, că ai devenit mai bogată (moral, etic, emoțional),
Da, dacă nu a renunțat la tine, a preferat să aibă încredere în tine, nu a crezut că își va pierde timpul fără a obține vreun rezultat,
Da, dacă nici tu la rândul tău nu i-ai trădat încrederea,
Da, dacă a știut să ne insufle ambiții și să ni le sporească pe tot parcursul perioadei cât ne-am cunoscut,
Da, dacă constatăm că nu multe au fost ca ea,
Da, dacă chiar îi păsa de valorile morale, de cum poate fiecare om să atingă o versiune mai bună, mai gingașă, mai atentă, mai plăcută a propriei persoane,
Da, dacă aveam mereu același entuziasm de fiecare dată când o vedeam, nu conta că era stropită de apă de ploaie cu noroi, că avea momente în care era mai nervoasă, că s-a supărat, că era obosită, că avea gripă și nu ne mai putea bucura cu aceleași trăsături superbe de caracter,
Da, dacă gândurile îndreptate către ea au rodit în inimile noastre,
Da, dacă nu a fost o străină oarecare, era ceva mai mult de atât, simțeai că te apropii de ea, era ca o prietenă sau ca o soră mai mare,
Da, dacă zi de zi ai mai urcat câte o treaptă, cu ajutorul ei,
Da, dacă a putut să construiască totul cu atâta calm și pasiune, încât chiar nu ai cum să reacționezi gândindu-te la lucrul acesta,
Da, dacă crezi că nu te-ai fi străduit degeaba să o impresionezi,
Da, bătrânețea chiar însemna frumusețe în cazul ei, era mult mai grasă în tinerețe, dar a avut voință și a slăbit, a avut timp să își repare orice defect ar fi deranjat-o la ea însăși, pentru a ne încânta pe toți pe la 50 și ceva de ani,
Da, chiar ar fi meritat să participe la vreun reality show ca "Românii au talent",
Da, că am adus în discuție cuvântul ,,talent", de la ea am aflat că nu există așa ceva, nu primim nici un talent și nici nu luăm cu noi pe lumea cealaltă, talentul de care dădea ea dovadă era o pricepere dobândită, rezultatul unor obișnuite,
Da, când am căzut (m-am împiedicat), a știut cum să mă ajute să mă ridic,
Da, numai de ai mai avea cum să o mai vezi pe trotuar, la piață, la concerte, la primărie, la pe stadion alergând la cei 70 de ani pe care i-ar mai avea în prezent,
Da, mi-ar plăcea să o mai văd încă o dată...
Buna mea femeie (și inițialele C. P.) care ai fost mai ceva ca o soră mai mare pentru mine (mai mare cu vreo 42 de ani) vreme de 7 ani, după a trebuit să pleci și tu, urma altă etapă. Ai rămas ca o enigmă în subconștientul meu, nu știu nici până în ziua de azi cum ai fi vrut să fiu, ce ți-ar fi plăcut mai mult să îți fi arătat, dar ai rămas pe undeva acolo, pe lista ,,Femeilor de 10 și a barbatilor de 10", desprinși parcă dintr-o emisiune de nota 10.
Iartă-mi stângăcia în orice, dar nu a fost cu intenție, dar îngheț, mi se zbânțuie inima, mă apucă palpitațiile, transpirație când rece, când caldă, parcă nu îmi intră destul aer în plămâni atunci când admir personalitatea, eforturile, tot ce mi-ai arătat, iar eu socotind în nepriceperea mea de atunci, n-am putut să îți arăt mai nimic altceva decât ceea ce vedeai mereu.
¿Podemos revisitar la imagen de una persona que nos inspiró hace 10 años?
Sí, sólo tenemos que querer,
Sí, si tuvo una influencia positiva en nosotros,
Sí, si nos motivó,
Sí, si él pudiera entendernos (la mayoría de la gente no puede),
Sí, si pudiera transmitirnos algo de su carácter, de la belleza de su alma y de sus pasiones,
Sí, si todavía suspiro de alegría, mirando sus fotos,
Sí, si nos dejó boquiabiertos de lo únicas que eran sus ideas (una de ellas realmente me sorprendió en todos los sentidos),
Sí, si supiera hacernos querer ver su punto de vista,
Sí, si pudiera darnos la mil millonésima parte de sus regalos,
Sí, si ella nos contagiara de sus risas, de sus bondades y de sus deseos,
Sí, si crees que te ha cambiado para mejor, que te has vuelto más rico (moral, ética, emocionalmente),
Sí, si no se rindió contigo, prefirió confiar en ti, no pensó que perdería el tiempo sin obtener resultados,
Sí, si tampoco has traicionado su confianza,
Sí, si supiera infundirnos ambiciones y aumentarlas a lo largo del tiempo que nos conocimos,
Sí, si descubrimos que no había muchos como ella,
Sí, si realmente se preocupara por los valores morales, ¿cómo puede cada ser humano lograr una versión mejor, más gentil, más afectuosa y más placentera de sí mismo?
Sí, si siempre tenía la misma emoción cada vez que la veía, no importaba que la salpicara agua de lluvia fangosa, que tuviera momentos en los que estuviera más nerviosa, que se enojara, que estuviera cansada, que Teníamos gripe y ya no podíamos disfrutar con los mismos magníficos rasgos de carácter,
Sí, si los pensamientos dirigidos a ella dieran fruto en nuestro corazón,
Sí, si no era una extraña, era algo más que eso, sentías que te acercabas a ella, era como una amiga o una hermana mayor,
Sí, si cada día subieras un escalón, con su ayuda,
Sí, si pudiera construir todo con tanta calma y pasión que realmente no puedas reaccionar pensando en ello,
Sí, si crees que no habrías intentado en vano impresionarla,
Sí, la vejez realmente significaba belleza en su caso, estaba mucho más gorda en su juventud, pero tenía voluntad de adelgazar, tuvo tiempo de arreglar cualquier defecto que le molestaba en sí misma, para deleitarnos a todos a sus 50 y tantos años. ,
Sí, realmente hubiera valido la pena participar en un reality show como "Los rumanos tienen talento",
Sí, porque mencioné la palabra "talento", de ella aprendí que no existe tal cosa, no recibimos ningún talento y no nos lo llevamos al otro mundo, el talento que ella mostró fue adquirido. habilidad, el resultado de algo habitual,
Sí, cuando caí (tropecé), él supo ayudarme a levantarme,
Sí, si todavía pudieras verla en la acera, en el mercado, en los conciertos, en el ayuntamiento, en el estadio funcionando a los 70 años que hoy cumpliría,
Sí, me gustaría verla una vez más...
Mi querida mujer (y las iniciales C. P.) que fue más como una hermana mayor para mí (unos 42 años mayor) durante 7 años, luego tú también te tuviste que ir, se venía otra etapa. Quedaste como un enigma en mi subconsciente, ni siquiera sé hasta el día de hoy cómo hubieras querido que fuera, qué te hubiera gustado más que te mostrara, pero te quedaste en algún lugar ahí, en la lista de "Mujeres". de 10 y de 10 hombres", como si fuera un espectáculo de 10 grados.
Perdón por mi torpeza en todo, pero no fue a propósito, pero tengo frío, mi corazón se acelera, palpito, sudo a veces frío, a veces calor, es como si no pudiera entrar suficiente aire. Se me salen los pulmones cuando admiro la personalidad, el esfuerzo, todo lo que me mostraste, y yo, considerando mi falta de habilidad desde entonces, no pude mostrarte nada más que lo que siempre viste.
Dor de amor
Caldura corpului tău ma arde,
Dorința creste mai mare,
Mâinile se plimba orbește pe mine
Facandu ma sa stresar.
Inima îmi arde în interior,
Pielea pe exterior,
Duși de val spre marele abis,
Strălucește sudoarea ca oglinda în lumina.
Ne am îndrăgostit unu de altu,
De inima, trup și suflet,
Sufocantul aer nu se lasă,
Un obstacol între noi,
Iar caldura arzătoare.
Ne iubim ca doi nebuni,
Ce demult nu sau văzut!
Dragostea prin cărți
În fiecare carte dragostea-i ca și un basm,
Un basm frumos, cu fantezii rămase-n vis,
Cu sentimentele trăite-n mare 'ntuziasm
Ce stau doar după cheia unui lacăt închis.
Momente plăcute poți începe să trăiești,
Clipe imaginare poți începe să percepi,
De fiece dată când un roman îl recitești
Cu un sens ce mai adânc îl tot concepi.
Ori de câte ori auzi o nouă replică-n sondaj
Cum că... dragostea reală-i doar prin cărți...
Doar după acel îndepărtat... tainic pasaj...
Mereu parcă ți-ar rupe inima-n bucăți...
De ce, de ce să fie doar prin cărți,
De ce să nu fie și-n reala vreme,
De ce să nu mai fie ș-prin alte părți,
Să cutremure prin orice culme?
De ce nu credem c-ar fi posibilă voința,
C-ar fi posibil să luptăm cu încredere,
Să mergem înainte mereu tot cu știința
Că doar fațada-i făcută din acele litere?
15.10.24
Nu-ți cer nimic
Nu-ți cer milioane,
Ci doar o floare
Însoțită de un sărut
Nu am nevoi de mai mult
Nu-ți cer cadouri scumpe,
Ci dragostea ta să-mi umple
Inima cu simple gesturi
Și să-mi fi alături.
Să împărțim visuri
Contează pentru mine
Să facem împreună amintiri
Doar eu și cu tine
Numai un gest romantic,
Ceva autentic
Și mă vei cuceri
Cu rețeta inimii.
Zâmbetul tău în tablou
Cel mai potrivit cadou
Inima ta de stea
Jumătatea care-mi lipsea.
Другие стихотворения автора
Nu mi-ai scris..
Nu mi-ai scris nici ieri, nici azi,
Parcă uit de-atâtea cazuri.
Timpul trece fără rost,
Gândul meu ți-e adăpost.
Vântul bate, ploaia cade,
Dar tăcerea ta mă arde.
Oare câte doruri țin
Lanțul greu al unui chin?
Nu mi-ai scris și, totuși, sper,
Să-mi răspunzi cândva, în cer.
Poate timpul, vindecat,
Va deschide ce-i uitat.
Dar de nu, din depărtare,
Îți trimit o alinare.
Chiar de nu-mi răspunzi nicicând,
Te păstrez în al meu gând.
Golul din suflet
Golul din suflet nu-l da oricui,
Nu-l umple cu pași ce se pierd în văpui.
E-un loc de tăcere, de dor neștiut,
Ce-n liniștea nopții te cheamă tăcut.
Nu pune în el pe oricine zâmbește,
Căci masca ascunde ce nu-ți folosește.
Alege pe cine te face să crești,
Nu pe cei ce pleacă lăsând doar povești.
Golul e sacru, păstrează-l curat,
Nu-l da celui care te lasă uitat.
Umple-l cu vise și doruri senine,
Cu oameni ce-ți sunt ca o stea pentru tine.
Nu tot ce-i aproape îți e de folos,
Caută-n privire un rost luminos.
Și-atunci vei vedea cum golul din tine
Se naște în iubire ce-ți face doar bine.
Cine sunt eu? Tu cine ești?
Doar în vise mă-ntâlnești,
Cine sunt? Tu cine ești?
Eu un dor, tu o chemare,
Două inimi sub o zare.
Eu sunt luna ce te-așteaptă,
Tu ești raza ei de-altădată,
Eu un pas pierdut în ceață,
Tu ești timpul ce-mi dă viață.
Doar în noapte ne-om găsi,
Umbre-n vise, poate vii,
Eu un gând, tu o poveste,
Cine știe ce mai este?
Doar în vise mă-ntâlnești,
Cine sunt? Tu cine ești?
Poate-un suflet ce te cheamă
Sau un nume fără seamă.
Cu tine lumea-i mai frumoasă
Cu tine lumea-i mai frumoasă,
Lângă tine eu mă simt acasă.
Privirea ta îmi dă lumină,
Iar inima nu mai suspină.
Când ești aproape, totul cântă,
Chiar și tăcerea e mai blândă.
Tu ești răspuns la orice dor,
Tu faci din clipă viitor.
Cu tine zilele-s senine,
Iar nopțile sunt pline, pline.
De vise calde și iubire,
De pace, dor și fericire.
Cu tine lumea prinde viață,
Iar timpul parcă nu mă-ngheață.
Rămâi cu mine, viața-mi pasă,
Lângă tine eu mă simt acasă.
Trandafiri ce-n umbră stau
Trandafiri ce-n umbră pier,
Petale-arzând în tăceri,
Răsfrânți pe zid, o amintire,
Dintr-un trecut cu strălucire.
Pe masă-i verdele de sticlă,
Iar floarea cade, parcă-i mică.
Un dans al umbrelor târzii,
Povestea vieții-n răzleții.
Au fost odată strălucire,
Dar timpul smulge-a lor iubire,
Și-n foșnet mut de frunze goale,
Ascund regrete ancestrale.
Chiar de se sting, rămân mărturie,
În umbre lungi, o poezie.
Iar raza ce îi mai atinge,
În floarea stinsă visul plânge.
“La revedere”
Noi n-am rostit „la revedere”,
Dar am plecat cu inimi frânte,
Durerea, tainică putere,
Ne-a sfărâmat iubirea-n punte.
Fără cuvinte, doar tăcerea
Ne-a fost un ultim martor mut,
Și peste noi, ca adierea,
S-a stins tot ce-am avut de spus.
Dar timpul trece, lasă urme,
Pe drumul gol ce l-am lăsat,
Și gândul nostru încă curme
Un dor ce arde neîncetat.
De n-am rostit „la revedere”,
E poate fiindcă ne-am temut
Că nu există mângâiere
Pentru un „rămas-bun” pierdut.