Amintiri vii
Amintirile sunt vii,
Se-nalță-n nopțile târzii,
Și-n taină sufletul îmi plâng,
Când dorul vechi începe să-l frâng.
Sunt clipe ce nu pier nicicând,
Rămân în aer, tremurând,
Și chiar de timpul ne desparte,
Le simt aproape, ca o carte.
În șoapte blânde mă-nvelesc,
Cu chipuri dragi ce le iubesc,
Și-n liniștea ce mă cuprinde,
Un strop de pace iar mă prinde.
Amintirile sunt vii mereu,
În ele e ceva divin,
Un fir ce leagă, dulce, greu,
Ce-a fost cândva și ce-i destin.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Dornic de ea
Poem: Gânduri 6
Tânăra scriitoare Lucia Brainstorm își va povesti, la o întâlnire cu cititorii, „Viața din spatele cuvintelor”
Poem: transfigurare 1/5
Poem: Deja vu
Top 5 motive pentru a alege FOTOCARTEA cadou de Crăciun
Poem: Frustrare
Poem: Poem de amor pentru tine
Oportunităţi de muncă pentru cei care doresc să-şi valorifice abilităţile de scriere