Dor cu dor până în Rai
Te caut printre amintiri,
Prin vise blânde, prin priviri,
Dar timpul crud și nemilos
Te-a dus departe… prea frumos.
Și dor cu dor urc către stele,
Prin nopți tăcute, gânduri grele,
Și știu că dincolo de zări
Mă aștepți lin, fără-ntristări.
Mi-e dor de glasul tău duios,
De râsul cald, de chip frumos
De grijile de pe pământ—
Acum ești înger și cuvânt.
Dar știu că-n liniștea cerească
Ne-om regăsi în zi firească,
Că dor cu dor se face rai
Și-n ceruri nu există grai
Decât iubirea ce ne leagă—
Din veșnicie… înspre veșnicie tată.
Стихи из этой категории
Stupoare
pesemne că anestezistul acela bărbos
(duhnind a Rasputin Vodka 1 Liter 70% volume!)
nu-i administrase doza ideală
de anestezic
se mai întâmplă
(arătaţi-mi omul perfect şi-mi scot pălăria!)
dar puteau să existe şi alte cauze
independente de alcoolemia anestezistului
căci omul urla ca din gură de şarpe
încă nu ţi-am scos nimic, îl dojeneşte chirurgul
chestia asta mişcătoare te doare
- mă doare
dar asta
- şi asta
Eli, Eli, lama sabahtani -
O.K
deschidem Cutia Pandorii
numai încetează pentru Dumnezeu
cu ţipătele astea
iar voi ce vă uitaţi ca proastele
adrenalină!!!
asistentele levitează
perfuziile clocotesc în flacoane
pulsul atinge cote inimaginabile
cad monitoarele
dispare durerea
doctorul îşi şterge transpiraţia de pe frunte
„să fiu al dracului, murmură sufletul
de pe margine geamului,
am rămas singur”
Copila
O luna și o stea
Te mai gândești la ea?
La fata ce te iubea
Ea ți ar fi adus și o stea
Ea încă te are n gând
Nu te va uita nicicând
Ea ți a îndrăgit privirea
Și ți a vrut doar fericirea
Copila cu suflet curat
Te a iubit neîncetat
A plâns zi și noapte
Când tu erai departe
A suferit în tăcere
Privea apusul cu durere
Își spunea mereu în gând
Ne vom revedea curând
Astăzi de o întrebi ce vrea
Nici nu mai știe de ea
Vrea liniște și un apus de soare
Asa uita ce o doare
O sa te astept... Aievea unui vis
O să te-aștept în gânduri ce la răsărit apun
O să mă pierd în vise risipite ca un fum,
Nu-ți voi mai spune cât de mult te sper
Să te întorci...o clipă... îmbrățișați sub același cer...
O să te-aștept în nopțile pline de dor
Și-o să te port tainic în al viselor decor
Chiar de viața doar ne îndepărtează pasul
Măcar o dată și pentru noi, aș vrea... să bată ceasul...
O să te-aștept, deși mă mint că nu îmi pasă,
Inima îmi poartă o ultimă speranță rătăcită.... trează,
Că prin gând într-o zi, o să-ți trec și-o să-ți amintești
Cât de dragă ți-am fost... cât de drag, încă îmi ești....
Poate-ntr-o bună zi îți vei aminti, poate vei sti,
Cum în tăcerea nopții te mai aștept să vii
Că dorul ce ți-l port, oricât de mult l-as frânge
De la un timp doar al tău nume, îl știe... a plânge...
O să te-aștept cu dor nemărginit de a ta privire
Amintindu-mi cum o făceai pe-a mea să sclipească
De câte ori se întâmpla să ne-ntâlnim și simțeam
Cum în șoaptă îți spuneai.. "ca o păpușă este de frumoasă!"
Și ieri și azi te-am așteptat, tăcută...tristă
Te-am așteptat s-apari aievea unui vis
Ca și când, în astă lume o speranță mai există,
Să ne mai fim, cum altă dată... ai promis...
Într-o colibă cântă un pian
Într-o colibă cânt-un pian,
Mama dansează cadril,
Eu, cocoţat pe divan,
Mimez un dans pueril.
Tata citeşte acelaşi ziar,
Ros pe la colţuri de cari,
Grijile sale reapar,
Scrise-n antet cu litere mari.
Ploaia, de mai bine de-o lună,
Ne picură-n străchini mereu,
Mama, dansând o adună,
Şi plângând, îmi cere s-o beu.
Chiţăie şoareci în pod,
Se muşcă între ei de ureche,
O prescură uscată eu rod,
Şi-mi pare proaspăt de veche.
În colibă cântă acelaşi pian,
Mama şi tata valsează,
Trupu-mi, moţăind pe divan,
La o viaţă minunată visează.
TU imi ești...
Inspirație,
Suflet,
Aer,
Dor,
Scop în viata,
Puișor,
Muză,
Buză,
Zâmbet,
Urlet,
Patimă,
Si lacrimă.
Tot ce vreau,
Tot ce-mi doresc,
Mai ales,
Tot ce iubesc!
Stupoare
pesemne că anestezistul acela bărbos
(duhnind a Rasputin Vodka 1 Liter 70% volume!)
nu-i administrase doza ideală
de anestezic
se mai întâmplă
(arătaţi-mi omul perfect şi-mi scot pălăria!)
dar puteau să existe şi alte cauze
independente de alcoolemia anestezistului
căci omul urla ca din gură de şarpe
încă nu ţi-am scos nimic, îl dojeneşte chirurgul
chestia asta mişcătoare te doare
- mă doare
dar asta
- şi asta
Eli, Eli, lama sabahtani -
O.K
deschidem Cutia Pandorii
numai încetează pentru Dumnezeu
cu ţipătele astea
iar voi ce vă uitaţi ca proastele
adrenalină!!!
asistentele levitează
perfuziile clocotesc în flacoane
pulsul atinge cote inimaginabile
cad monitoarele
dispare durerea
doctorul îşi şterge transpiraţia de pe frunte
„să fiu al dracului, murmură sufletul
de pe margine geamului,
am rămas singur”
Copila
O luna și o stea
Te mai gândești la ea?
La fata ce te iubea
Ea ți ar fi adus și o stea
Ea încă te are n gând
Nu te va uita nicicând
Ea ți a îndrăgit privirea
Și ți a vrut doar fericirea
Copila cu suflet curat
Te a iubit neîncetat
A plâns zi și noapte
Când tu erai departe
A suferit în tăcere
Privea apusul cu durere
Își spunea mereu în gând
Ne vom revedea curând
Astăzi de o întrebi ce vrea
Nici nu mai știe de ea
Vrea liniște și un apus de soare
Asa uita ce o doare
O sa te astept... Aievea unui vis
O să te-aștept în gânduri ce la răsărit apun
O să mă pierd în vise risipite ca un fum,
Nu-ți voi mai spune cât de mult te sper
Să te întorci...o clipă... îmbrățișați sub același cer...
O să te-aștept în nopțile pline de dor
Și-o să te port tainic în al viselor decor
Chiar de viața doar ne îndepărtează pasul
Măcar o dată și pentru noi, aș vrea... să bată ceasul...
O să te-aștept, deși mă mint că nu îmi pasă,
Inima îmi poartă o ultimă speranță rătăcită.... trează,
Că prin gând într-o zi, o să-ți trec și-o să-ți amintești
Cât de dragă ți-am fost... cât de drag, încă îmi ești....
Poate-ntr-o bună zi îți vei aminti, poate vei sti,
Cum în tăcerea nopții te mai aștept să vii
Că dorul ce ți-l port, oricât de mult l-as frânge
De la un timp doar al tău nume, îl știe... a plânge...
O să te-aștept cu dor nemărginit de a ta privire
Amintindu-mi cum o făceai pe-a mea să sclipească
De câte ori se întâmpla să ne-ntâlnim și simțeam
Cum în șoaptă îți spuneai.. "ca o păpușă este de frumoasă!"
Și ieri și azi te-am așteptat, tăcută...tristă
Te-am așteptat s-apari aievea unui vis
Ca și când, în astă lume o speranță mai există,
Să ne mai fim, cum altă dată... ai promis...
Într-o colibă cântă un pian
Într-o colibă cânt-un pian,
Mama dansează cadril,
Eu, cocoţat pe divan,
Mimez un dans pueril.
Tata citeşte acelaşi ziar,
Ros pe la colţuri de cari,
Grijile sale reapar,
Scrise-n antet cu litere mari.
Ploaia, de mai bine de-o lună,
Ne picură-n străchini mereu,
Mama, dansând o adună,
Şi plângând, îmi cere s-o beu.
Chiţăie şoareci în pod,
Se muşcă între ei de ureche,
O prescură uscată eu rod,
Şi-mi pare proaspăt de veche.
În colibă cântă acelaşi pian,
Mama şi tata valsează,
Trupu-mi, moţăind pe divan,
La o viaţă minunată visează.
TU imi ești...
Inspirație,
Suflet,
Aer,
Dor,
Scop în viata,
Puișor,
Muză,
Buză,
Zâmbet,
Urlet,
Patimă,
Si lacrimă.
Tot ce vreau,
Tot ce-mi doresc,
Mai ales,
Tot ce iubesc!
Другие стихотворения автора
Te-am iubit
Te-am iubit cu disperare,
Fără glas, fără putere,
Și-acum, în tăcerea mare,
Mi-ești doar dor și mângâiere.
Prea târziu s-a stins lumina,
Drumul tău s-a dus în zare,
Rămân doar cu amintirea,
Și cu inima-ntristată, doare.
Nu cer
Nu cer
Nu cer să-mi dai ce n-ai să-mi dai,
Nici luna-n palme s-o cobori,
Nu cer un drum fără noroi,
Când pașii mei trec printre nori.
Nu cer să schimb ce nu pot fi,
Să mă prefac în altă umbră,
Dar dă-mi curajul de-a trăi,
Cu suflet plin, cu fruntea sumbră.
Nu cer nimic, doar să exist,
Să-mi port lumina-n pieptul gol,
Căci tot ce vreau, în mine-i scris,
Și-i mai frumos decât un rol.
Nu cer să-mi scuturi stele-n zori,
Nici să-mi deschizi un cer senin,
Când trec prin umbre sau fiori,
Eu vreau doar timpul meu deplin.
Nu cer cuvinte fără rost,
Nici jurăminte ce se pierd,
Doar un surâs, căci e un cost
Pe care viața nu-l dezmierd.
Nu cer nimic, doar să mă știi,
Un suflet simplu, un fugar,
Și să rămâi, să-mi fii, să-mi vii,
Când cerul lumii e amar.
De ce alegi..
De ce alegi să te consumi
În loc să-ți vezi de drum?
De ce la gânduri te supui,
Când viața-i plină de parfum?
În loc să numeri nopți și ploi,
Privește zorii care vin.
În loc de griji, să pui culori,
Căci timpul trece, și-i puțin.
De ce îți lași sufletul greu
Să poarte umbre de-ndoială?
Privește cerul larg și-albastru,
Și fă-ți din vis a ta petală.
Alege drumul luminos,
Lasă-ți inima să zboare.
Luptă să fii mereu frumos,
În lume, soare după soare.
Primăvară
Mi-a încolțit în piept lumina,
Și-n suflet mi-a crescut un ram.
Rămân aici, căci e divină
Această pace ce o am.
Aștept să vină primăvara
Cu flori pe gânduri și pe drum,
Să-mi șteargă dorul și povara,
Să-mi umple viața cu parfum.
Să văd cum vântul lin adie,
Cum mugurii se fac culori,
Să simt că totul reînvie,
Că-n mine iarăși cresc fiori.
Și-n clipa asta liniștită,
Eu las trecutul undeva,
Căci primăvara-i răsărită
Și vreau s-o simt, să pot trăi în ea.
Privirea mea
De-ai putea să vezi prin ochii mei,
Ai înțelege ce-am simțit dintotdeauna,
Cum te vedeam ca pe un zeu
Într-o lume plină de furtuna.
Erași lumină-ntr-un colț de cer,
Un vis nespus, un gând stingher,
Un foc aprins în noaptea grea,
O pace ce doar tu-mi puteai da.
Dar cum să-ți spun ce n-am rostit?
Privirea mea te-a tot iubit.
A rămas tăcută, străpunsă de dor,
Tu n-ai știut… și-ai mers ușor.
De-ai putea vedea ce-am ascuns,
În fiecare lacrimă ce s-a strâns,
Poate-ai înțelege ce-ai lăsat
În ochii mei, când ai plecat.
Te-am iubit
Te-am iubit cu disperare,
Fără glas, fără putere,
Și-acum, în tăcerea mare,
Mi-ești doar dor și mângâiere.
Prea târziu s-a stins lumina,
Drumul tău s-a dus în zare,
Rămân doar cu amintirea,
Și cu inima-ntristată, doare.
Nu cer
Nu cer
Nu cer să-mi dai ce n-ai să-mi dai,
Nici luna-n palme s-o cobori,
Nu cer un drum fără noroi,
Când pașii mei trec printre nori.
Nu cer să schimb ce nu pot fi,
Să mă prefac în altă umbră,
Dar dă-mi curajul de-a trăi,
Cu suflet plin, cu fruntea sumbră.
Nu cer nimic, doar să exist,
Să-mi port lumina-n pieptul gol,
Căci tot ce vreau, în mine-i scris,
Și-i mai frumos decât un rol.
Nu cer să-mi scuturi stele-n zori,
Nici să-mi deschizi un cer senin,
Când trec prin umbre sau fiori,
Eu vreau doar timpul meu deplin.
Nu cer cuvinte fără rost,
Nici jurăminte ce se pierd,
Doar un surâs, căci e un cost
Pe care viața nu-l dezmierd.
Nu cer nimic, doar să mă știi,
Un suflet simplu, un fugar,
Și să rămâi, să-mi fii, să-mi vii,
Când cerul lumii e amar.
De ce alegi..
De ce alegi să te consumi
În loc să-ți vezi de drum?
De ce la gânduri te supui,
Când viața-i plină de parfum?
În loc să numeri nopți și ploi,
Privește zorii care vin.
În loc de griji, să pui culori,
Căci timpul trece, și-i puțin.
De ce îți lași sufletul greu
Să poarte umbre de-ndoială?
Privește cerul larg și-albastru,
Și fă-ți din vis a ta petală.
Alege drumul luminos,
Lasă-ți inima să zboare.
Luptă să fii mereu frumos,
În lume, soare după soare.
Primăvară
Mi-a încolțit în piept lumina,
Și-n suflet mi-a crescut un ram.
Rămân aici, căci e divină
Această pace ce o am.
Aștept să vină primăvara
Cu flori pe gânduri și pe drum,
Să-mi șteargă dorul și povara,
Să-mi umple viața cu parfum.
Să văd cum vântul lin adie,
Cum mugurii se fac culori,
Să simt că totul reînvie,
Că-n mine iarăși cresc fiori.
Și-n clipa asta liniștită,
Eu las trecutul undeva,
Căci primăvara-i răsărită
Și vreau s-o simt, să pot trăi în ea.
Privirea mea
De-ai putea să vezi prin ochii mei,
Ai înțelege ce-am simțit dintotdeauna,
Cum te vedeam ca pe un zeu
Într-o lume plină de furtuna.
Erași lumină-ntr-un colț de cer,
Un vis nespus, un gând stingher,
Un foc aprins în noaptea grea,
O pace ce doar tu-mi puteai da.
Dar cum să-ți spun ce n-am rostit?
Privirea mea te-a tot iubit.
A rămas tăcută, străpunsă de dor,
Tu n-ai știut… și-ai mers ușor.
De-ai putea vedea ce-am ascuns,
În fiecare lacrimă ce s-a strâns,
Poate-ai înțelege ce-ai lăsat
În ochii mei, când ai plecat.