Despărțire cu dor
Despărțire cu dor
A fost greu, dar am știut,
Că iubirea-i de trecut,
Chiar de sufletul ce-l port
Încă strigă pentru tot.
Am ales să plec tăcută,
Inima mi-e frântă, mută,
Dar nu pot să-l mai opresc,
Să-l iubesc și să-l rănesc.
Lacrimile-n șoaptă curg,
Amintirile mă smulg,
Dar în pieptul meu rămâne
Doar un dor cu iz de mâine.
L-am iubit, dar ce folos,
Drumul nostru e scurtat,
Eu pe stâncă, el pe valuri,
Două lumi ce s-au uitat.
Am lăsat tot focul stins,
Sub un cer adânc, aprins,
Dar iubirea mea de ieri
Plânge-n taină printre seri.
Poems in the same category
Fluture de noapte
As vrea sa fiu un fluture de noapte
Ce ajungând în cămăruță ta
Timid sa bată din a lui aripa
Tânjind după privirea ta de-o clipă..
Apoi,cuminte sa se-aseze pe o carte
Privindu-te cum scrii,târziu în noapte,
Să îți atingă tâmpla gânditoare,
Si-apoi sa zboare iar,departe,
Purtând cu el câteva șoapte:
A fost un vis?
Îl voi păstra până dincolo de moarte..
Am plâns!
Am plâns și lacrima n-ai văzut-o
Că am ascuns-o după pleoapă,
Iar când n-am mai putut-o ține
Ochiul a devenit, izvor de apă
Am căutat să văd ce se întâmplă
Cu noi și-a noastră despărțire,
Ce a săpat adânc, urme lăsând
Și-n suflet aducând dezamăgire
Cu tine am încercat să vorbesc
Poate găsim unde-am greșit,
Să discutăm deschis ca altădat'
Și s-amânăm rostit, cuvântul s-a sfârșit
Nu cred că poți să uiți așa ușor
Povestea noastră plină de iubire,
Și care-n timpul petrecut în doi
Nouă ne-a adus atâta fericire
Știu că între noi au fost tensiuni
Și vorbe grele aruncate la mânie,
Ce ne-au rănit și lăsat cicatrici
Purtând și un microb de gelozie
Voi continua să lupt cu putere
Dragostea să mi-o aduc înapoi,
Să fim din nou perechea potrivită
Și fericiți în astă lume..amândoi!
"I love Paris" în spaniolă
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near.
Me encanta París
Cada vez que miro hacia abajo
en esta ciudad eterna
Ya sean azules o grises, sean sus cielos
Ya sean fuertes sus vítores
o si suaves sean sus lágrimas
Cada vez me doy más cuenta de que
Me encanta París en primavera.
Me encanta París en otoño.
Me encanta París en invierno cuando llueve
Me encanta París en verano cuando chisporrotea.
Amo París en cada momento.
Cada momento del año
Amo París, ¿por qué oh, por qué amo París?
porque mi amor esta cerca
Me encanta París en primavera.
Me encanta París en otoño.
Me encanta París en invierno cuando llueve
Me encanta París en verano cuando chisporrotea.
Amo París en cada momento.
Cada momento del año
Amo París, ¿por qué oh, por qué amo París?
Porque mi amor está cerca.
De astazi voi fi a ta
De astăzi voi fi a ta!
Da, ai citit bine.
Sufletele noastre se vor unii
iar noi doi vom fi un singur lucru.
Mă emoționez atunci când mă gândesc,
dar viață a fost buna cu noi și ne-a ajutat.
Am trecut prin momente grele,
nimic în viață nu este ușor,
și au existat multe momente când n-am mai putut
Totuși inimile noastre se cunoșteau foarte bine
și comunicau mereu între ele.
Increderea este cel mai important lucru
iar noi doi chiar am discutat de la început.
Eu nu vreau ca lumea sa mă iubească,
vreau să mă iubești doar tu.
Ce dor imi este de tine,
așa de mult doare…
Dar să știi că nimic nu-i etern
și in sfarsit o sa dispara.
Din prima zi de relatie am vrut
iar am reușit să ajungem aici
Să ne unim drumurile noastre.
Pentru totdeauna vom fi împreună...
Pentru totdeauna voi fi a ta!
Daca n-ai fi tu daca n-ai fi tu
Daca n-ai fi tu soarele s-ar stinge pentru mine,
Gândul meu ar fi val zbuciumat,
Inima ar rătăci printre ruine..
Daca n-ai fi tu, lumina din ochi ar pieri,
Te-as cauta ca un nebun printre amintiri,
Si-ntr-un final as adormi,devenind trecut..
Așadar,ramai,ramai te rog,ca sa pot trai..
Suflet cu esență de trandafir
Sufletul meu de floare rară,
Care mi ai transformat viata într o vară,
Călduroasă ca o rază,
Esența mea drăgastoasă.
Drogul tău ma omoară,
Fiind parfumul tau de viață,
Iubirea ta de o substanță faimoasă,
Suflet cu esență trandafirată.
Care mi a mai luat odată din aer,
Pentru mireasma ta de înger,
Moarta când se ofilește,
Iubita când trăiește.
Fluture de noapte
As vrea sa fiu un fluture de noapte
Ce ajungând în cămăruță ta
Timid sa bată din a lui aripa
Tânjind după privirea ta de-o clipă..
Apoi,cuminte sa se-aseze pe o carte
Privindu-te cum scrii,târziu în noapte,
Să îți atingă tâmpla gânditoare,
Si-apoi sa zboare iar,departe,
Purtând cu el câteva șoapte:
A fost un vis?
Îl voi păstra până dincolo de moarte..
Am plâns!
Am plâns și lacrima n-ai văzut-o
Că am ascuns-o după pleoapă,
Iar când n-am mai putut-o ține
Ochiul a devenit, izvor de apă
Am căutat să văd ce se întâmplă
Cu noi și-a noastră despărțire,
Ce a săpat adânc, urme lăsând
Și-n suflet aducând dezamăgire
Cu tine am încercat să vorbesc
Poate găsim unde-am greșit,
Să discutăm deschis ca altădat'
Și s-amânăm rostit, cuvântul s-a sfârșit
Nu cred că poți să uiți așa ușor
Povestea noastră plină de iubire,
Și care-n timpul petrecut în doi
Nouă ne-a adus atâta fericire
Știu că între noi au fost tensiuni
Și vorbe grele aruncate la mânie,
Ce ne-au rănit și lăsat cicatrici
Purtând și un microb de gelozie
Voi continua să lupt cu putere
Dragostea să mi-o aduc înapoi,
Să fim din nou perechea potrivită
Și fericiți în astă lume..amândoi!
"I love Paris" în spaniolă
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near.
Me encanta París
Cada vez que miro hacia abajo
en esta ciudad eterna
Ya sean azules o grises, sean sus cielos
Ya sean fuertes sus vítores
o si suaves sean sus lágrimas
Cada vez me doy más cuenta de que
Me encanta París en primavera.
Me encanta París en otoño.
Me encanta París en invierno cuando llueve
Me encanta París en verano cuando chisporrotea.
Amo París en cada momento.
Cada momento del año
Amo París, ¿por qué oh, por qué amo París?
porque mi amor esta cerca
Me encanta París en primavera.
Me encanta París en otoño.
Me encanta París en invierno cuando llueve
Me encanta París en verano cuando chisporrotea.
Amo París en cada momento.
Cada momento del año
Amo París, ¿por qué oh, por qué amo París?
Porque mi amor está cerca.
De astazi voi fi a ta
De astăzi voi fi a ta!
Da, ai citit bine.
Sufletele noastre se vor unii
iar noi doi vom fi un singur lucru.
Mă emoționez atunci când mă gândesc,
dar viață a fost buna cu noi și ne-a ajutat.
Am trecut prin momente grele,
nimic în viață nu este ușor,
și au existat multe momente când n-am mai putut
Totuși inimile noastre se cunoșteau foarte bine
și comunicau mereu între ele.
Increderea este cel mai important lucru
iar noi doi chiar am discutat de la început.
Eu nu vreau ca lumea sa mă iubească,
vreau să mă iubești doar tu.
Ce dor imi este de tine,
așa de mult doare…
Dar să știi că nimic nu-i etern
și in sfarsit o sa dispara.
Din prima zi de relatie am vrut
iar am reușit să ajungem aici
Să ne unim drumurile noastre.
Pentru totdeauna vom fi împreună...
Pentru totdeauna voi fi a ta!
Daca n-ai fi tu daca n-ai fi tu
Daca n-ai fi tu soarele s-ar stinge pentru mine,
Gândul meu ar fi val zbuciumat,
Inima ar rătăci printre ruine..
Daca n-ai fi tu, lumina din ochi ar pieri,
Te-as cauta ca un nebun printre amintiri,
Si-ntr-un final as adormi,devenind trecut..
Așadar,ramai,ramai te rog,ca sa pot trai..
Suflet cu esență de trandafir
Sufletul meu de floare rară,
Care mi ai transformat viata într o vară,
Călduroasă ca o rază,
Esența mea drăgastoasă.
Drogul tău ma omoară,
Fiind parfumul tau de viață,
Iubirea ta de o substanță faimoasă,
Suflet cu esență trandafirată.
Care mi a mai luat odată din aer,
Pentru mireasma ta de înger,
Moarta când se ofilește,
Iubita când trăiește.
Other poems by the author
Trandafiri ce-n umbră stau
Trandafiri ce-n umbră pier,
Petale-arzând în tăceri,
Răsfrânți pe zid, o amintire,
Dintr-un trecut cu strălucire.
Pe masă-i verdele de sticlă,
Iar floarea cade, parcă-i mică.
Un dans al umbrelor târzii,
Povestea vieții-n răzleții.
Au fost odată strălucire,
Dar timpul smulge-a lor iubire,
Și-n foșnet mut de frunze goale,
Ascund regrete ancestrale.
Chiar de se sting, rămân mărturie,
În umbre lungi, o poezie.
Iar raza ce îi mai atinge,
În floarea stinsă visul plânge.
Să-mi fii
N-ai vrea tu, din întâmplare,
Să-mi fi steaua ce răsare?
Să cobori din cer tăcut,
Să-mi alini un dor pierdut?
N-ai vrea tu, în miez de noapte,
Să-mi șoptești cu ale tale șoapte,
Să-mi fi steaua care cade,
Printre vise, să mă prade?
Fii lumina mea curată,
Rază blândă, niciodată
Să nu pierzi strălucitor,
Stea din cerul meu de dor.
N-ai vrea tu, din întâmplare,
Să-mi fi sprijin, alinare?
Să mă-nveți că, pe pământ,
Stelele trăiesc în gând?
Orașul gol
Orașul gol
Orașul pare mai pustiu,
De când nu-ți mai trimit ce scriu.
Străzile tac, luminile pier,
Vântul îmi șoptește stingher.
Băncile vechi îmi spun de noi,
Umbre se-ntind pe trotuare goi.
Fără cuvinte, fără avânt,
Timpul se-oprește-ntr-un singur cuvânt.
Dar dacă mâna-mi va scrie iar,
Poate va fi un alt hotar,
Unde orașul va înflori,
Și tu, din nou, vei reveni.
Între orgoliu și iubire
Decât să pierd iubirea-n vânt,
Mai bine las mândria-nfrânt.
Căci sufletul ce-i plin de dor
Se stinge-n umbra unui zbor.
Un om în deșert poate spera,
Dar deșertul din suflet nu va pleca.
Mai bine să cad și să mă ridic,
Decât să rămân un suflet mic.
Iubirea nu-i joc de mărire,
E foc ce aduce sfințire.
Decât să pierzi tot ce-ai iubit,
Mai bine fii cel ce-a zâmbit.
Căci omul nu-i deșert pustiu,
Ci râu ce-apasă spre târziu.
Să ierți, să crești, să dăruiești,
Așa iubirea o trăiești.
Ne-am lipit de pământ și-am uitat Cerul
Ne-am lipit de pământ, cu trupuri grele,
Uitând de zbor, uitând de stele,
Privirea jos, spre lut murdar,
Am dat uitării Cerul clar.
Cu mâini întinse doar spre tină,
Am strâns comori ce se termină,
Iar sufletul, tăcut și plâns,
Și-a pierdut dorul ce l-a strâns.
Ne cheamă Cerul, blând, ușor,
Să ne ridicăm din lutul lor,
Dar pașii noștri sunt prea grei,
Și-am rătăcit pe alte căi.
Hai, ridicăm privirea-n sus,
Acolo-i drumul ce-i de-ajuns,
Pământul trece, norii pier,
Dar veșnic stă deschis un Cer.
Oameni mai buni
Oameni, priviți, căci lumea-i frumoasă,
De ce s-o strivim cu vorbe ce dor?
În suflet e-o flacără caldă, aleasă,
S-o-aprindem cu pace, nu cu fior.
De ce să strângem doar pentru noi?
Din palme întinse răsare iubirea,
Un zâmbet, un gest, o vorbă de-apoi
Pot naște lumina, pot șterge-amintirea.
Privește cel slab, ce-și pleacă privirea,
Întinde o mână, alină un gând.
Empatia schimbă tăcerea-n iubire,
Și-aduce speranța în chipul plăpând.
Că lumea-i un cerc ce-napoi ne întoarce,
Ce dai, vei primi, ce rănești, vei purta.
De-aceea, fii bun, căci doar binele-n pace
Rămâne pe veci și nu poate pleca.
Așează în lume mai multă lumină,
Învață să crești prin blândă iubire.
Când sufletu-ți dă, el mereu se-nclină
Spre zări mai senine, spre nemărginire.
Trandafiri ce-n umbră stau
Trandafiri ce-n umbră pier,
Petale-arzând în tăceri,
Răsfrânți pe zid, o amintire,
Dintr-un trecut cu strălucire.
Pe masă-i verdele de sticlă,
Iar floarea cade, parcă-i mică.
Un dans al umbrelor târzii,
Povestea vieții-n răzleții.
Au fost odată strălucire,
Dar timpul smulge-a lor iubire,
Și-n foșnet mut de frunze goale,
Ascund regrete ancestrale.
Chiar de se sting, rămân mărturie,
În umbre lungi, o poezie.
Iar raza ce îi mai atinge,
În floarea stinsă visul plânge.
Să-mi fii
N-ai vrea tu, din întâmplare,
Să-mi fi steaua ce răsare?
Să cobori din cer tăcut,
Să-mi alini un dor pierdut?
N-ai vrea tu, în miez de noapte,
Să-mi șoptești cu ale tale șoapte,
Să-mi fi steaua care cade,
Printre vise, să mă prade?
Fii lumina mea curată,
Rază blândă, niciodată
Să nu pierzi strălucitor,
Stea din cerul meu de dor.
N-ai vrea tu, din întâmplare,
Să-mi fi sprijin, alinare?
Să mă-nveți că, pe pământ,
Stelele trăiesc în gând?
Orașul gol
Orașul gol
Orașul pare mai pustiu,
De când nu-ți mai trimit ce scriu.
Străzile tac, luminile pier,
Vântul îmi șoptește stingher.
Băncile vechi îmi spun de noi,
Umbre se-ntind pe trotuare goi.
Fără cuvinte, fără avânt,
Timpul se-oprește-ntr-un singur cuvânt.
Dar dacă mâna-mi va scrie iar,
Poate va fi un alt hotar,
Unde orașul va înflori,
Și tu, din nou, vei reveni.
Între orgoliu și iubire
Decât să pierd iubirea-n vânt,
Mai bine las mândria-nfrânt.
Căci sufletul ce-i plin de dor
Se stinge-n umbra unui zbor.
Un om în deșert poate spera,
Dar deșertul din suflet nu va pleca.
Mai bine să cad și să mă ridic,
Decât să rămân un suflet mic.
Iubirea nu-i joc de mărire,
E foc ce aduce sfințire.
Decât să pierzi tot ce-ai iubit,
Mai bine fii cel ce-a zâmbit.
Căci omul nu-i deșert pustiu,
Ci râu ce-apasă spre târziu.
Să ierți, să crești, să dăruiești,
Așa iubirea o trăiești.
Ne-am lipit de pământ și-am uitat Cerul
Ne-am lipit de pământ, cu trupuri grele,
Uitând de zbor, uitând de stele,
Privirea jos, spre lut murdar,
Am dat uitării Cerul clar.
Cu mâini întinse doar spre tină,
Am strâns comori ce se termină,
Iar sufletul, tăcut și plâns,
Și-a pierdut dorul ce l-a strâns.
Ne cheamă Cerul, blând, ușor,
Să ne ridicăm din lutul lor,
Dar pașii noștri sunt prea grei,
Și-am rătăcit pe alte căi.
Hai, ridicăm privirea-n sus,
Acolo-i drumul ce-i de-ajuns,
Pământul trece, norii pier,
Dar veșnic stă deschis un Cer.
Oameni mai buni
Oameni, priviți, căci lumea-i frumoasă,
De ce s-o strivim cu vorbe ce dor?
În suflet e-o flacără caldă, aleasă,
S-o-aprindem cu pace, nu cu fior.
De ce să strângem doar pentru noi?
Din palme întinse răsare iubirea,
Un zâmbet, un gest, o vorbă de-apoi
Pot naște lumina, pot șterge-amintirea.
Privește cel slab, ce-și pleacă privirea,
Întinde o mână, alină un gând.
Empatia schimbă tăcerea-n iubire,
Și-aduce speranța în chipul plăpând.
Că lumea-i un cerc ce-napoi ne întoarce,
Ce dai, vei primi, ce rănești, vei purta.
De-aceea, fii bun, căci doar binele-n pace
Rămâne pe veci și nu poate pleca.
Așează în lume mai multă lumină,
Învață să crești prin blândă iubire.
Când sufletu-ți dă, el mereu se-nclină
Spre zări mai senine, spre nemărginire.