Zorii...nu ne lasă!
Zorii ne intră-n casă nu ne lasă
Să mai dormim puțin să ne iubim,
Iar raza soarelui de la fereastră
Ne zice că e timpul să ne trezim.
Privesc la orologiul din perete
Care arată că vremea e târzie,
O las pe doamna încă-n visare
Și o zbughiesc înspre bucătărie.
În grabă pregătesc micul dejun
Și pun ibricul pe-un ochi în spate,
Aștept aroma să-mi inunde casa
Și-un psalm citesc din sfânta carte.
Abia când masa așteaptă musafiri
Cu un sărut fugar îmi trezesc soția,
Făcându-i invitația de-a sta la masă
Și după împreună să părăsim locația.
Gustăm rapid și ne sorbim cafeaua
Și-apoi o rugă către IIsus rostim,
Ne îmbrăcăm și coborâm din bloc
Și iute cu mașina la serviciu pornim.
Începem o noua zi cu noi probleme
Care n-așteaptă deloc vreo amânare,
Că e ușor sau greu mergem înainte
Și nu uităm de-a cere...binecuvântare!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Zugun
Data postării: 11 septembrie
Vizualizări: 119
Poezii din aceiaşi categorie
Fiara se arată !
Frumusețea altora,
umblă moartă inaintea celorlalti
neputând cunoaște
lacrima lor amară...
si lumea amarată se topește ologită,
sub răceala lor.
Frumusetea ta,
eclipseaza tot ce am vazut
in umbrosul meu trecut,
caci e inrădacinata, in inima ta
in inima aceea de copil sensibil...
Frumusețea ta, nu se pierde in mulțime
pentru ca naște viată, cu razele ei calde,
precum soarele primăvara
topește zăpada si înverzește natura
ca să-i intretină viața plăpândă.
În ochii tăi,
am văzut mai mult decât sclipiri...
Deslușit-am aripile morții
ce te ascundeau în întunecime
și îndoiau lumina dimprejurul tău,
ca nimeni, să nu înțeleagă
strălucirea ta blândă
Aceasta sa fie fiara nimicitoare ?
Vipera Gaboon otravitoare
Ha ,ha ! îmi vine sa râd !
Așa că n-o să-mi stingheresc eu libertatea
Păzind o sută de porunci biblice
Ce o tin legată, strâns incătușată
Și am auzit lanțurile pocnind una câte una
Cădeau zăngănind la pământ !
Am ascultat simfonia terorii !
Iubirea, mister neînțeles
se dezvăluia, sub ochii mei pătrunzători;
ca un pumn de petale în vânt
Dansa... tot mai aproape de mine
Iar eu o ademeneam subtil
să renunțe la coaja ei dură
ca să mă pot înfrupta, din miezul ei
vulnerabilitatea ei depășise un fluture
prins într-o pânză de păianjen
În timp ce eu cu o notă de sadism
îmbătat de curiozitate
preziceam mișcarea ei ritmică
o tăiam, tot mai adânc pân' ce
plăcerea mea devenise kriptonita ei;
Am privit iubirea iarăși
forma și-o schimbase ?
sau in umbră ambalajul lepădase ?
Dispăruse lăsând in urmă o piele năpârlită
m-a fulgerat din spate-ntro clipită
Ochii ei deveniseră vicleni,
și cu puterea ei neîmblânzită
parcă neafectată de cursele mele;
se repezea ca o furtună să mă imobilizeze,
cât timp se încolăcea printre noi
și ne trăgea, mai aproape de ea;
cu suflarea tăiată...
Colții ei otrăvitori de dulci,
mi-au injectat, în rărunchi veninul ei
nu murisem căci tu Iubito te-ntindeai
să-mi fi singurul antidot.
Nu-i puteam ține piept
pentru că a declanșat in mine un razboi civil
pentru că se hrănea din mine nesățios
ca să-și încalzească inima ei arctică
mă murdărea cu mocirlă !
părând să iși întinerască înfățișarea
pentru alte victime naive...
Iubirea-i rea
Dar fața ta îi atât de bună
Găsește-mi o cale să pot fugi
Să rup lanțurile făcute din solzi
Libertatea să nu mi-o pierd...
Să mă ascund la umbra de lună
În pârâu să pecetluiesc a mea urmă
Să nu guste a mea căldură
Ca să mă poată urmării
Dar Iubirea aceasta nebună
Ce o atrag chiar eu cu prihana-mi neîngrădită
Și cu mintea tot mereu hoinărind
Ea mă prinde când vreau s-o ating
Ea mă arde când vreau s-o sting
Și devin astfel fluturele din capcană.
Devoarece Iubito, tu mi-ai arătat
ce-i iubirea...
Și de atunci am devenit o viperă Gaboon
Făcând ture-n trun castron
salivând, căutând să ajung necurmat
cu sângele rece clocotindu-mi în vase
dorind să se încălzească iarăși
pe tărâmul încununat cu flori de lumină
unde munții ating cerul,
și cântece se pierd în infinit,
lângă marea de cristal
Dar aici șerpii nu au loc.
E O UMBRA 🩶
E o umbra?
Un miraj?!
Un ecou
Sau un viraj?
Temniță
Sau libertate?
Fericire
Sau păcate?
Umbra-n suflet,
Sau e casă ?
Rană... sau
Momeala-n plasă
E și miere
Și durere,
E și chin
Dar si plăcere
E și soare ,
E și bezna ,
E și rana mea
Pe gleznă ...
Eu un gând
La răsărit ,
Dar și omul
Cel iubit ....
Te caut, o...soare!
Frumosule soare
Iartă-mă pentru vânt
Iartă-mă pentru întuneric
Iartă-mă pentru ploi
Mi-e dor de tine , soare!
Mi-e dor de a ta lumină
Încerc să te caut
Dar nici nu te-aud
Și mă caut și pe mine
In întuneric mă simt
Iarna-mi înțeapă fața
Și lumina n-o mai simt
Ai rămas o amintire
O lumină atât de pustie ,
Inimă tremurândă
Te aștept pân' se usucă
Medussa
Firul de ață!
Te-am întâlnit și am visat frumos,
Și kilometri mulți am mers pe jos,
Pe tine să te văd și să-ți vorbesc,
Și poate un sărut dulce primesc
Pe calendar cu spor tăiam zilele,
Iar noaptea rămâneam cu stelele,
Doar lor le vorbeam de al meu dor,
Sperând că timpul trece mai ușor
Când ziua revederii era aproape,
Somnul venea târziu în noapte
Și din flăcăul brav și curajos,
Eu deveneam un băiețel sfios
Atent eram la cumpărat florile,
Grijă având cum aleg culorile,
Să-ți placă și să văd zâmbetul tău,
Trimis să-mi lumineze chipul meu
Plimbările ținându-te de mână,
Pe veci în amintiri o să-mi rămână,
Iar întâiul sărut furat pe înserat,
Tot timpul în poezie l-am cântat
Țin minte cum planuri ne făceam,
Și cum nimic atunci noi nu aveam,
Doar două inimi bătând la unison,
În ritmul dragostei, pe-același ton
....................................
Atunci și-așa a început iubirea noastră,
Și an de an am fost atenți să crească,
Iar când necazuri au apărut în viață,
Noi am știut să împletim...firul de ață!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Die Geschichte von Ze und Lebe in einer traurigen Welt (iii) // Ze&Lebe; Nachwirkungen
Față de precedenta secvență, câteva luni au trecut
Lebe a căpătat înfățișarea și caracterul personajului mut
Majoritatea timpului pe Ze tratându-l ca pe un necunoscut
Nici măcar o vorbă, nici măcar un salut.
Din fericire, Ze a început să realizeze
Sursa durerii, ba chiar a inceput să o studieze
Si să o trateze.
Si încet-încet răsad de fericire să-și planteze
În adâncul sufletului.
Ze înțelege astfel legile trecutului:
Tot ce a trecut, tot ce ai avut și tot ce ai crezut
Acum se află într-un al tărâm, unul pierdut
Si dispărut
Într-un tărâm poate displăcut, insă absolut.
Regretele au fost, sunt și vor fii permanente
Însă niciodata nu vor fii omnipotente
Așa că Ze își adună milioanele de fragmente
Din fostele sentimente
Aducându-și aminte de câteva momente
Si de câteva stări de spirit ce acum sunt absente.
Prin minte îi trec gânduri violente
Necăjirile îi sunt abundente
Însă cu ajutorul ale orchestrei 20 de instrumente,
Ale pachetului 20 de medicamente
Ze face față acestor raționamente.
În trecut, Ze pentru Lebe murea
Cu moartea cunoștință să facă putea
Si de un fir de ață de asupra abisului se ținea
Însă adevărul este ca Lebe pe Ze îl deținea.
Lui Ze foarte tare nu îi păsa
Pentru că în totalitate nu înțelegea
Însă la urma urmei, toată greutatea
A devenit evidentă odata cu distrugerea
Si realizarea.
În trecut, Ze era ignorant,
Insă acum asupra viitorul său este total gerant.
-steinkampf
O iubire complicată
Cât îmi e de greu,știu doar eu.
Viața mea își pierde strălucirea dacă nu te am lângă mine.
Nepăsarea este de ajuns...cu greu am spus,
Sunt prea supărată,singură am fost lăsată,
Cu inima îndurerată.
Am luptat din greu pentru iubirea ta,
Nu pot să accept,nu pot să te mai iert!
M-am luptat,dar în zadar,
Timpul trece tot mai greu,dacă te iert numai sunt eu.
Am acceptat,am plâns prea mult,
Fericită nu mai vrut.
de Maria Melania
Alte poezii ale autorului
Mult, multe!
Mult am umblat pe-acest pământ
Ca simplu călător,
Și simțul niciodată nu mi-a spus
Ai grijă, ești un muritor
Și cât de multe am văzut
Cu ochii minții,
De-ar fi posibil, le-aș povesti
Acolo Sus, la un taifas cu sfinții
Iar zilnic multe rele mai aud
În lume întâmplate,
Zvonul l-aș vrea neconfirmat
Dar din păcate...sunt adevărate
Multe am învățat prin școli
Și-am răsfoit și-o carte,
Și-acum când linia o trag
Văd că-s aici..nu prea departe
După ce multe-am adunat
Greu le-nțeleg pe toate,
Iar universu-mi e necunoscut
Că mintea mea mai mult...nu poate!
Oare-am mințit?
Oare-am mințit din nou aseară?
Când întrebat am fost de unde vin,
Nu am putut defel răspunde iară,
Trădat am fost de...mirosul de la vin
M-am strecurat ușor spre dormitor,
Să scap de hainele cu miros de fum,
Și conștient că mă întorc la vorbitor,
Răspuns să-i dau, nu mâine și acum
Ne-am întâlnit și noi în oraș ca băieții,
Am încercat să explic pe ton redus,
Ea doar și-a ridicat în sus pomeții,
Și n-a crezut o iotă, din ceea ce i-am spus
Tot timpul, ne punem întrebări,
Unii la alții fără-a-primi răspunsuri,
Iar viața-i plina de multe provocări,
Și trebuie să faci, din când în cànd retușuri
Ce bine-ar fi să mergi doar înainte,
Să nu aluneci de pe calea dreaptă,
Și totdeauna să-ți aduci aminte,
Să urci pe scara vieții, făra-rata vreo treaptă!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Să urăm!
Ahooooo....ahooooo,
Măi prieteni, oameni buni
Ce trăiți printre străini
Astăzi vă doresc eu vouă
S-aveți case chiar vreo nouă
Construite din bolțari
Protejate de arțari
Să fie și cu cerdac
În curte un cot-codac
În coteț vreo patru porci
Cu slănină, nu păroși
Și în curte doi căței
Care latră la purcei
Ia suiți voi pe cotețe
Și strigați cu voce tare
Chiar de sunteți în șosete
Și cam goi în buzunare
Ahoooo...ahoooo,
Să trăiești...măi gospodare!
Acum vă îndemn pe voi
Să fiți bravi fără nevoi
Nu vă mai gândiți la gaz
Că e scump ca un necaz
Mai bine mergeți pe lemne
Pe cărbuni și pe surcele
S-aveți căldură în casă
Fără reumatism la oase
Mai vindeți din vilișoare
Să plătiți taxe ușoare
Că se-anunță vremuri grele
Mari impozite pe ele
Stați mai bine într-o casă
Și s-aveți gustări pe masă
Și un beci umplut de toate
Să mergi ghemuit pe coate
S-aveți poloboace pline
Iarna să o treci cu bine
Pepeni și varză murată
Pusă toamna de-a ta soață
Care merge cu friptură
Și puțină băutură
Eu vă strig cu voce tare
Și s-audă cel ce are
Vinul se bea cu măsură
De nu vrei să ai arsură
Nu-l amesteca defel
Să n-ajungi să fii tembel
Cota de o depășești
Tare rău poți s-o pățești
La spital s-ajungi măi vere
Cu perfuzii puse-n vene
Hai noi treji să mai strigăm
Și veseli în cor să ne urăm
S-avem sănătate, fericire
Viață lungă, pace, împlinire
Ahoooo...ahoooo,
Cu pahare nu prea pline!
Voi cu mașini pe motorină
Schimbați-le pe benzină
Să n-aveți cumva surpriză
Și să nu intrați în criză
Pe drum să nu fiți primiți
Și de polițiști opriți
Să vă spună cu glas vouă
Schimb-o..sau ia una nouă
Vremurile-s schimbătoare
Grele pentru fiecare
Când alimentezi la pompă
Mai bine iți pui o plombă
Prețul zilnic se ridică
Bine la șofer nu pică
Să renunți tu la mașină
Mai bine te duci în mină
Alta nouă să îți cumperi
Și pe bani să nu te superi
Mai bine pe jos să mergi
Iar de poți chiar să alergi
Ahooo.....ahoooo,
Să ai grijă ce alegi
Hai la ei cu toții să strigăm
Să-ncercăm să îi forțam
Să reducă acciza la benzină
Să putem urni câte-o mașină
Iar de ne-or trata cu ură
Să-i tratăm cu urlătură
Multe ar mai fi de zis
Ce s-au strâns la numărat
Nici nu știu ce-i interzis
De rostit și prin urat
Așa că punct pun la urătură
Și mai spun cu a mea gură
Ahoooo....ahoooo
S-aveți bogății..în bătătură!
La anu și la mulți ani!
Era o zi de toamnă!
Cred că visez sau poate nu
La anii ce repede-au trecut,
La amintirile din facultate
Unde pe tine te-am cunoscut
Era o zi de toamnă
Pe care n-o s-o uit,
Că mi-ai ieșit în cale
Și m-am îndrăgostit
Și greul a-nceput
Cum pot să-i spun,
Că inima îmi zice
Cu ea să mă cunun
Dar pân' la cununie
Era o cale lungă,
Întâi s-ajung la ea
Și nu cumva să fugă
Curaj eu mi-am făcut
Să o invit la o plimbare,
Și fără a primi răspuns
Șiret i-am oferit o floare
O văd cât s-a mirat
De îndrăzneala mea,
Și cum m-a refuzat
Și mi-a întins floarea
Pe loc m-am rușinat
Și scuze mi-am cerut,
Capul mi-am înclinat
În semn de bun salut
Atunci vă spun că am trăit
O foarte mare dezamăgire,
Și trist pe loc eu am simțit
Că totu-a fost doar amăgire
Dar cum pe lume este-o soartă
În care eu tot timpul am crezut,
Când s-a făcut anul de studiu
Noi împreună, în grupă, am căzut
De-aici n-au fost prea multe piedici
Până ce noi prieteni buni am devenit,
Și nici să facem vreun efort prea mare
Să ne trezim unul de altul..îndrăgostit
Anii s-au perindat cu multe încercări
Cu bune, rele, bucurii și chiar regrete,
Până ce anul cinci a dat verdictul
E timpul pentru voi...la verighete!
Ce m-aș face fară ea!
Să vă spun ce mi se-ntâmplă,
Și de ce-mi pun degetu-n tâmplă,
Despre ea ce-mi este dragă mie,
Și cum îmi dă emoții a mea Marie
Dimineața mai greu se scoală,
Parcă-i atinsă de vreo boală,
Pe furiș ușor deschide ochii,
Pregătită e de-a face șotii
În fugă mare spre bucătărie,
Să încălzească la cuptor lipie,
În grabă, iute o cafea își face,
Mai diluată, că așa îi place
Cum timpul trece, nu prea așteaptă,
Nici chiar pe ea, fată cu judecată,
Grăbită se-ndreaptă către duș,
Eu o zoresc, ea-mi spune vin acuș
Acum cred c-ați înțeles mai bine,
De unde necazul vine spre mine,
Ce-nseamnă acuș, rapid și imediat,
Când eu la ușă, demult stau îmbrăcat,
Aud din ușă cum dușul se oprește,
Și-s bucuros că fata se grăbește,
Dar vai, nimic nu este-adevărat,
Că după duș, are ceva de aspirat
Să-i spun ceva tăios, nu îndrăznesc,
Și simt cum nervii îmi plesnesc,
Cobor ușor pe trepte la garaj,
Ducând în màna zilnic un bagaj
Pornesc rapid motorul, cald să fie,
Pentru a mea scumpă, dulce soție,
Consum destul de multă motorină,
Pâna ce intră Marce în mașină
Calc apăsat pedala, accelerez,
Mai am un pic până să delirez,
În trombă la serviciu noi plecăm,
Să prindem condica și să semnăm
Parchez mașina, coboară Marce,
Și mâța-mi sare printre picioare,
Sunt pregătit pisica s-o servesc,
Cu o conservă, că altfel o pățesc
Abia acum eu spre birou pot merge,
Când mâța botul tacticos și-l șterge,
Și Marce mulțumită intră-n laborator,
Iar eu mă mișc c-un șchiopătat ușor
....................................
Seara tot timpul după ora cinci,
Când termin cu mâncarea la pisici,
Marce îmi spune pe un ton domol,
C-ar vrea un picusor și pe la Mall
Degeaba spun, mă doare un picior,
O stiu că nu renunță prea usor,
Așa că la cumpărături grabnic o duc,
Sperând că cina de la șapte, poate apuc
Nu vă mai spun povestea după șapte,
Când eu prin casă vorbesc în șoapte,
Că ea la telefon începe să vorbească,
Și tare greu îi vine să se oprească
Ceea ce eu acum v-am povestit,
De-a lungul vremii pe mine m-a călit,
Și-am înțeles...capul este la mine,
Dar gâtul e la Marce și-l
mișcă....cum îi convine!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
La școală!
Aștern în fața voastra ca prefața,
Un adevăr și-un mod de viață,
Voința și munca ce-am depus,
Și-n toate am avut, sprijin de Sus
Aminte îmi aduc cu mare bucurie,
Și de a mea frumoasă copilărie,
Când mama mea, în sat croitoreasa,
M-a învațat să merg eu și la coasă
Dar tot a mea măicuță bună,
Îmi tot spunea lună de lună,
Doar cine-nvața mai mereu,
Va fi el ajutat de Dumnezeu
Prin clasele primare am trecut,
Și alfabetul să--l învat, mi-a plăcut,
Chiar dacă uneori împins la spate,
Eu în ghiozdan am purtat carte
În clasa-ntâi și-a două am învățat,
De lampă seara m-am ajutat,
Curent electric în casă nu aveam,
Și doar curent și frig venit din geam
Ziua mergeam cu vitele pe luncă,
Când iarba începea să crească,
Iar seara învățam cu mama carte,
Știind că doar așa voi avea parte
Cu mine mama a muncit din greu,
Ca eu să fiu un premiant mereu,
Și am avut și șnur albastru pus,
Prin sat mergeam semeț, cu capul sus
Năzbâtiile toate erau făcute zilnic,
Mereu spuneam că n-am greșit nimic,
Dar mama nu era prea ușor păcălită,
Și îmi dădea constant porția mărită
Clasele primare le-am terminat,
Și la liceu la Dorohoi am aplicat,
Era o școală de urmat și învățat,
Și profil de mate-fizică-am urmat
Ușor nu prea mi-a fost aici deloc,
Și zilnic mă plângeam că n-am noroc,
Iar în cămin, în internat am fost cazat,
Și zi de zi eu la cantină am mâncat
La început totul părea prea greu,
Pentr-un copil timid cum eram eu,
Acasă aș fi vrut să mă întorc la toți,
Dar mama înțeleaptă a zis..nu poți
Văzând că nu e cale de întors defel,
Am încercat din greu să fiu altfel,
Zilnic spunàndu-mi să nu chiulesc,
Și pe ai mei părinți, să-i răsplătesc
Ușor, ușor m-am adaptat din mers,
Și negativul din minte, mi l-am șters,
Zilnic eu învățam și meditații luam,
Și după masă, eu atletismul practicam
Și din copilul fără vreo perspectivă,
Am devenit omul cu multă inițiativă,
Cu rezultate bune și mult realism,
Și cu medalii obținute..la atletism
Liceul din păcate nu a durat o veșnicie,
Unde-au fost clipe minunate și feerie,
Colegi frumoși, adolescenți dotați,
Cu-n scop în viață și bine educați
Examenele au fost luate toate,
Cu note bune și pe realitate,
Iar în final și Diploma de absolvire,
Venind, ca actul final..de mulțumire
Și multă carte s-a-nvățat, stiu bine,
Și matematică și fizică pe ,,pâine",
Iar mulți din noi intrați la facultăți,
Și deveniți în ani ,,Oameni"...cu-abillităti!
Scrisă de Cezar în amintirea anilor
de școală primară și liceală!
Pe curând!