Străini prin viață!
Mă uit atent în jur, nu pot să cred,
Că e din nou final și început de an,
Și ca și voi mirat și eu mă-ntreb,
Sunt zilele mai scurte, decât știam?
Văd peste tot mulțimile-n mișcare,
Și cum unii pe lânga alții trecem,
N-avem timp de vreo îmbrățișare,
Nici cu acei pe care, îi cunoaștem
Străini am devenit în țara noastră,
Și nu mai suntem bravi români,
Am devenit ca florile din glastră,
Ce se usucă făra apa, de la stăpâni
Acum în pragul sărbătorii sfinte,
A nasterii Pruncuțului, mult adorat,
Ne întâlnim și ascultăm colinde
Ce amintesc de Creatorul minunat
Venim acasă din lumea-ntreagă,
Pe unde noi familii, ne-am făcut,
Să ne-ntâlnim ființa dragă,
Poate o mama, ce dincolo ea n-a trecut
În țară revenim mereu de sărbători,
Cu daruri multe și încarcați de dor,
Dar am uitat, de cele trei culori,
Ce se gasesc, pe-al nostru tricolor
Purtăm în suflet, multă recunoștința,
Pentru a noastră, țară românească,
Și-n inimi mai avem, înca dorință,
Ca nația română, să renască
Grăbiți suntem și timp n-avem,
Pentru o faptă bună, cât trăim,
Cu toate că simțim și ntelegem,
Cum pe pământ, pe rând murim
Hai înțelepți să fim cum scrie-n carte,
Să semănăm iubire, pentru-a culege,
Din pomul vieții, unde-am pus fapte,
Că viața trece și coasa, uneori...alege!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Zugun 
Data postării: 1 februarie
Vizualizări: 76
