Spune-mi!
Cu al tău vin m-ai fermecat, mi-ai dat lumea peste cap
Nopti și zile am îmbrăcat in speranțe
Că vei reveni la un apus de soare,
Sa ciocnim un pahar, să ne unim în brațe.
Spune-mi! Cum să uit ce n-am trăit
Cum să-mi sting dorul ce-n suflet arde?
De noi, de-un ultim pahar de vin
Când doar a ta tăcere mă-nvăluie în noapte?
Spune-mi! Cum pot să uit de noi
Când umbrele clipelor în doi mă cheamă?
Cum să mă despart de tot ce-am fost
Când dorul, să-mi amintesc, mă îndeamnă?
Te-am așteptat, sperând să te intorci
Și am rămas acolo unde m-ai lăsat
Am tot sperat povestea s-o reîntorci
Ca prin vis...ca și când n-ai plecat...
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 26 februarie
Vizualizări: 125
Poezii din aceiaşi categorie
🎤 🩶 E o umbra?
E O UMBRA 🩶
E o umbra?
Un miraj?!
Un ecou
Sau un viraj?
Temniță
Sau libertate?
Fericire
Sau păcate?
Umbra-n suflet,
Sau e casă ?
Rană... sau
Momeala-n plasă
E și miere
Și durere,
E și chin
Dar si plăcere
E și soare ,
E și bezna ,
E și rana mea
Pe gleznă ...
Eu un gând
La răsărit ,
Dar și omul
Cel iubit ....
Mai vino!
Tu,
Mi-ai așezat pe buze
zâmbet,
Mi-ai pus lumină
în privire,
M-ai învățat ce e
iubirea,
Farmecul vieții,
Fericirea,
M-ai purtat pe-aripi de vis,
Mi-ai dăruit cândva
o floare,
Și-n viață mi-ai adus
doar Soare,
Mai vino o clipă
în visele mele
Și stinge-mi dorul
cu o ploaie de stele,
Lasă Luna să ne îndrume,
mâna în mână
Spre-o margine de lume...
Aş vrea să fiu o urmă pe nisip
Aş vrea să fiu o urmă pe nisip,
Să mă şteargă apa mării cu-n val,
Apoi să plâng, să râd, şi să strig,
Că tot ce-am trăit a fost în zadar.
Să mă spulbere vântul ca pe un fulg,
Să plutesc peste ruina din mine,
Spini din coroana Domnului să smulg,
Şi c-o plăcere amară să mi-i introduc în vine.
Tu, el sau cei ce mă cunoaşteţi,
Veniţi să mă vedeţi răstignit,
Tristeţi alături de mine să paşteţi,
În clipa din urmă să mă ştiu iubit.
În tihnă apoi să mă îngropaţi,
Şi puneţi-mi în raclă dulci poeme,
Ca-n negru infinit, când voi fi plictisit,
Să mai citesc câte unul din vreme în vreme.
Stau și privesc
Stau și privesc focul încet
Și ma întreb cât poat' sa doară
O iubire ce a'nceput
Nu tocmai însă într-o vară
A început atât de simplu de la doua trei cuvinte
Dar acum ma uit în față și mult te oi mai tine minte
Poate ce simt nu pare însă o fi iubire pentru mulți
Însă știu ca din iubire pentru tine-aș muta munți
Stau noaptea cu ochii în lacrimi, privind tăcut prin amintiri
Dorul de tine ma cheamă de dincolo din altă lume
Aș vrea să-ți ating doar mâna sau pe nume eu ați spune..
Dorul ăsta-i greutate
Ce-mi pasă sufletul..
Ma apasă zi și noapte
Mi as dori să-mi fi aproape
:)
Alexandru TamazlicaruJertfesc iubirea
Din nou e seara-ceea dureroasa
Când mergi pe strada,
Când te duci acasă
Dar înțelegi ca nu e fata ta cea generoasa
Ai înțeles ca nu mai trebuie sa cadă
Ca timpul a trecut, nu l-ai întors
Dar inima mai cântă o balada
Ca ea este de neîntors
A trecut deja iar perioada
Când totul bine ți se pare
Ai înțeles ca-i ca livada
Ce se usucă iar in repetare
Ai înțeles ca timpul a trecut
Si interesul ei la tine
E gata timpul cel plăcut,
Ai înțeles ca nu te va mai ține
Nu cred ca viitorul va mai fi perfect
Ca ai pierdut persoana cea apropiata
Ai înțeles ca nu e un defect
Ai înțeles, de ea erai tu obsedata
Tu știi ca nu-i momentul să te lase
Dar e mai bine sa o lași sa plece
Caci visele cu ea se anulase
Deja si ea a devenit mai rece
Tu o iubești, dar ea nu înțelege
Ea crede ca tu ai greșit
Ea știe ca pe ea o vei alege
Dar inima ta iarăși a pierit
Ea spune ca nu are timp
Și tot atunci nici nu răspunde
Dar tu o lași așa cum spune
Ca nu o știi si nu știi unde
Nu știi ce viitor tu vei avea cu ea
Dar știi ca bucuros vei fi
Când știi ca inima nu va cerea
Din nou iubirea pentru-a o jertfi.
🎤 🩶 E o umbra?
E O UMBRA 🩶
E o umbra?
Un miraj?!
Un ecou
Sau un viraj?
Temniță
Sau libertate?
Fericire
Sau păcate?
Umbra-n suflet,
Sau e casă ?
Rană... sau
Momeala-n plasă
E și miere
Și durere,
E și chin
Dar si plăcere
E și soare ,
E și bezna ,
E și rana mea
Pe gleznă ...
Eu un gând
La răsărit ,
Dar și omul
Cel iubit ....
Mai vino!
Tu,
Mi-ai așezat pe buze
zâmbet,
Mi-ai pus lumină
în privire,
M-ai învățat ce e
iubirea,
Farmecul vieții,
Fericirea,
M-ai purtat pe-aripi de vis,
Mi-ai dăruit cândva
o floare,
Și-n viață mi-ai adus
doar Soare,
Mai vino o clipă
în visele mele
Și stinge-mi dorul
cu o ploaie de stele,
Lasă Luna să ne îndrume,
mâna în mână
Spre-o margine de lume...
Aş vrea să fiu o urmă pe nisip
Aş vrea să fiu o urmă pe nisip,
Să mă şteargă apa mării cu-n val,
Apoi să plâng, să râd, şi să strig,
Că tot ce-am trăit a fost în zadar.
Să mă spulbere vântul ca pe un fulg,
Să plutesc peste ruina din mine,
Spini din coroana Domnului să smulg,
Şi c-o plăcere amară să mi-i introduc în vine.
Tu, el sau cei ce mă cunoaşteţi,
Veniţi să mă vedeţi răstignit,
Tristeţi alături de mine să paşteţi,
În clipa din urmă să mă ştiu iubit.
În tihnă apoi să mă îngropaţi,
Şi puneţi-mi în raclă dulci poeme,
Ca-n negru infinit, când voi fi plictisit,
Să mai citesc câte unul din vreme în vreme.
Stau și privesc
Stau și privesc focul încet
Și ma întreb cât poat' sa doară
O iubire ce a'nceput
Nu tocmai însă într-o vară
A început atât de simplu de la doua trei cuvinte
Dar acum ma uit în față și mult te oi mai tine minte
Poate ce simt nu pare însă o fi iubire pentru mulți
Însă știu ca din iubire pentru tine-aș muta munți
Stau noaptea cu ochii în lacrimi, privind tăcut prin amintiri
Dorul de tine ma cheamă de dincolo din altă lume
Aș vrea să-ți ating doar mâna sau pe nume eu ați spune..
Dorul ăsta-i greutate
Ce-mi pasă sufletul..
Ma apasă zi și noapte
Mi as dori să-mi fi aproape
:)
Alexandru TamazlicaruJertfesc iubirea
Din nou e seara-ceea dureroasa
Când mergi pe strada,
Când te duci acasă
Dar înțelegi ca nu e fata ta cea generoasa
Ai înțeles ca nu mai trebuie sa cadă
Ca timpul a trecut, nu l-ai întors
Dar inima mai cântă o balada
Ca ea este de neîntors
A trecut deja iar perioada
Când totul bine ți se pare
Ai înțeles ca-i ca livada
Ce se usucă iar in repetare
Ai înțeles ca timpul a trecut
Si interesul ei la tine
E gata timpul cel plăcut,
Ai înțeles ca nu te va mai ține
Nu cred ca viitorul va mai fi perfect
Ca ai pierdut persoana cea apropiata
Ai înțeles ca nu e un defect
Ai înțeles, de ea erai tu obsedata
Tu știi ca nu-i momentul să te lase
Dar e mai bine sa o lași sa plece
Caci visele cu ea se anulase
Deja si ea a devenit mai rece
Tu o iubești, dar ea nu înțelege
Ea crede ca tu ai greșit
Ea știe ca pe ea o vei alege
Dar inima ta iarăși a pierit
Ea spune ca nu are timp
Și tot atunci nici nu răspunde
Dar tu o lași așa cum spune
Ca nu o știi si nu știi unde
Nu știi ce viitor tu vei avea cu ea
Dar știi ca bucuros vei fi
Când știi ca inima nu va cerea
Din nou iubirea pentru-a o jertfi.
Alte poezii ale autorului
În recele nopții
Noaptea cu al ei aspu si rece oftat
Îmi aduce in gând bărbatul de altă dat'
Raza ce îmi încălzește sufletul trist
Deși și azi, vei rămâne o iluzie la răsărit..
Luna mi-e plină...stelele sclipesc a rece
Simt cum dorul ar vrea să mă înece
Dar vântul în taină îmi șoptește
C-ai fost doar un vis, ce-n suflet mai trăiește.
Privesc spre cer, e tot ce pot să fac
E locul unde dorul te poartă solitar
Departe de gândul fără leac
Ce caută dulceața-ți roșie în pahar...
Și-l umplu cu versuri scrise profund
În tăcerea de ceară ce arde mocnit
Cuvintele se aprind mai mult ca oricând
Intr-un alt poem al nopților fără sfârșit.
Te scriu și azi când mai aprig când mai domol
Din amintiri... dintr-o poveste
Te-aș fi strigat dar glasul îmi e gol
Ca un foșnet de toamnă... ce nu mai este.
Te am printre rânduri fără cusur
Deși mi-ești visul zdrențuit de stele,
Din dor...speranța dă să prindă mugur
Că-ntr-o zi la un vin vom mai sta, cu plăcere.
Cel mai greu ADIO
Ai fost cel mai greu ADIO spus vreodată
De fapt singurul... Și-am fost forțată
De-aceea m-am întors mereu din drum
Mereu câte ceva simțind că ar mai scoate fum...
Un ADIO ...ce nu l-am simțit... niciodată!
Căci pleoapele imi poartă promisiunea ta
Și pe obraji ți-am uitat un apus de soare
Îmbrățișați, cu un vin bun din crama ta...
Un ADIO ce sufletul nu-l recunoaște
Căci am uitat pe tâmpla ta un colț de vis
Și uneori speranța parcă imi renaște
Că ai păstrat și pentru mine...vinul promis.
DORINȚI
Imi torn în pahar un vin sec
Sec ca tine...la final,
Desi pasiunea ți-e demidulce
Ai lăsat in urmă un gust amar.
E-un vin rozé, un Malbec,
Papilele mă-ndeamnă să-l încerc
Dar mi-am promis că vinul tău
Nicicând va fi înlocuit cu altul...
Și doar privesc de la distanță
Cum picăturile i se preling ușor
Mă face să nu-mi doresc în astă viață
Decât o picătură ....din vinul cel ador...
Și nu-mi rămâne decât să aștept
Printre rafturi cândva să-l găsesc
Si-atunci să-mi torn un pahar, 2, 3
În gând să-ți soptesc..."Ai reușit! Sante!"
Freamătul din mine
In freamatul liniștii mele
Imi ascund sufletul rătăcitor
Aici răul imi e bine,
Si binele-i nimicitor.
Mi-s ochii de aramă
Privirea, senină ca un cer
Mi-e inima în ramă
Nutrind simțiri de înger.
Timpu-mi tremură-n secunde,
Tot cuprinsul arde ca un gând
Ce-n adâncuri i se tot ascunde
Un infinit plin de cuvânt.
Si-aici ma pierd cel mai frumos
Caci din durerea-mi nesfârșită
Se strânge tot Universul
Între vis si-naltul cerul.
Și de mă voi pierde in cuvinte
Lasă-mă să te găsesc
Aievea să-ți aduci aminte
Ca tot te-am scris...din ce iubesc.
RĂGAZUL REGĂSIRII
RĂGAZUL REGĂSIRII
De ceva timp, de zile bune incerc sa lupt cu mine
Să mă adun din bucăți de dor și vis
Sa-mi strâng puterea din lacrimi și suspine
Și pașii rătăciți sa-i plimb pe-un drum deschis.
Încerc sa-nvăț să las în urmă ce-a durut
Să-mi fiu alinare și sprijin în orice zi
Să regăsesc în mine curajul ce l-am pierdut
Și să mă inalț tot mai sus, până durerea va muri.
Încerc sa uit cum plângeam și asteptam sa revii
Cum nopți întregi la rând am prefăcut în zi
Cum nu știam de mine, de unde să pornesc
...uram pana și răsăritul pe care atât de mult îl iubesc!
Sa uit cum incercam pentru orice sa caut justificare
Numai să nu cred ca pur și simplu ai plecat
....atât de mult eram pierdută în zare
Încât paharul gol imi ajunsese prieten devotat.
Încerc sa uit timpul când nu stiam de mine
Când tot ce imi doream era sa te aud
Dar ție îți era indiferent ... stiu bine!
Tot ce conta era să pot degrabă să te uit...
Încerc din frigul ce-l port sa renasc cu foc
Din tăcerea ce mă-nconjoară sa-mi croiesc un nou drum
Să adun cât mai pot toate bucățile sparte, de jos.
Să le lipesc, sa merg mai departe, lăsând povestea in fum.
NOAPTEA CE A TRECUT...
Noaptea ce a trecut, mi te-a adus drept mărțișor
În vis... într-un aglomerat decor
Și te priveam cu-atâta drag de la depărtare
Butonai pe telefon, în mână țineai o sticlă de Bordeaux...
Și nu mă săturam parcă să te privesc
Când deodată ți-ai ridicat privirea
Am înlemnit...și-am dat să mă trezesc
Parcă de teamă să nu-i știu continuarea.
Am realizat că au trecut zile de când nu s-a-ntâmplat
Să te mai văd... in trafic, pentru o clipă măcar
Am înțeles ca zilele vin doar ca să te sterg din amintire...
Dar cum? Când noaptea te poartă în visul din mine!?...
În recele nopții
Noaptea cu al ei aspu si rece oftat
Îmi aduce in gând bărbatul de altă dat'
Raza ce îmi încălzește sufletul trist
Deși și azi, vei rămâne o iluzie la răsărit..
Luna mi-e plină...stelele sclipesc a rece
Simt cum dorul ar vrea să mă înece
Dar vântul în taină îmi șoptește
C-ai fost doar un vis, ce-n suflet mai trăiește.
Privesc spre cer, e tot ce pot să fac
E locul unde dorul te poartă solitar
Departe de gândul fără leac
Ce caută dulceața-ți roșie în pahar...
Și-l umplu cu versuri scrise profund
În tăcerea de ceară ce arde mocnit
Cuvintele se aprind mai mult ca oricând
Intr-un alt poem al nopților fără sfârșit.
Te scriu și azi când mai aprig când mai domol
Din amintiri... dintr-o poveste
Te-aș fi strigat dar glasul îmi e gol
Ca un foșnet de toamnă... ce nu mai este.
Te am printre rânduri fără cusur
Deși mi-ești visul zdrențuit de stele,
Din dor...speranța dă să prindă mugur
Că-ntr-o zi la un vin vom mai sta, cu plăcere.
Cel mai greu ADIO
Ai fost cel mai greu ADIO spus vreodată
De fapt singurul... Și-am fost forțată
De-aceea m-am întors mereu din drum
Mereu câte ceva simțind că ar mai scoate fum...
Un ADIO ...ce nu l-am simțit... niciodată!
Căci pleoapele imi poartă promisiunea ta
Și pe obraji ți-am uitat un apus de soare
Îmbrățișați, cu un vin bun din crama ta...
Un ADIO ce sufletul nu-l recunoaște
Căci am uitat pe tâmpla ta un colț de vis
Și uneori speranța parcă imi renaște
Că ai păstrat și pentru mine...vinul promis.
DORINȚI
Imi torn în pahar un vin sec
Sec ca tine...la final,
Desi pasiunea ți-e demidulce
Ai lăsat in urmă un gust amar.
E-un vin rozé, un Malbec,
Papilele mă-ndeamnă să-l încerc
Dar mi-am promis că vinul tău
Nicicând va fi înlocuit cu altul...
Și doar privesc de la distanță
Cum picăturile i se preling ușor
Mă face să nu-mi doresc în astă viață
Decât o picătură ....din vinul cel ador...
Și nu-mi rămâne decât să aștept
Printre rafturi cândva să-l găsesc
Si-atunci să-mi torn un pahar, 2, 3
În gând să-ți soptesc..."Ai reușit! Sante!"
Freamătul din mine
In freamatul liniștii mele
Imi ascund sufletul rătăcitor
Aici răul imi e bine,
Si binele-i nimicitor.
Mi-s ochii de aramă
Privirea, senină ca un cer
Mi-e inima în ramă
Nutrind simțiri de înger.
Timpu-mi tremură-n secunde,
Tot cuprinsul arde ca un gând
Ce-n adâncuri i se tot ascunde
Un infinit plin de cuvânt.
Si-aici ma pierd cel mai frumos
Caci din durerea-mi nesfârșită
Se strânge tot Universul
Între vis si-naltul cerul.
Și de mă voi pierde in cuvinte
Lasă-mă să te găsesc
Aievea să-ți aduci aminte
Ca tot te-am scris...din ce iubesc.
RĂGAZUL REGĂSIRII
RĂGAZUL REGĂSIRII
De ceva timp, de zile bune incerc sa lupt cu mine
Să mă adun din bucăți de dor și vis
Sa-mi strâng puterea din lacrimi și suspine
Și pașii rătăciți sa-i plimb pe-un drum deschis.
Încerc sa-nvăț să las în urmă ce-a durut
Să-mi fiu alinare și sprijin în orice zi
Să regăsesc în mine curajul ce l-am pierdut
Și să mă inalț tot mai sus, până durerea va muri.
Încerc sa uit cum plângeam și asteptam sa revii
Cum nopți întregi la rând am prefăcut în zi
Cum nu știam de mine, de unde să pornesc
...uram pana și răsăritul pe care atât de mult îl iubesc!
Sa uit cum incercam pentru orice sa caut justificare
Numai să nu cred ca pur și simplu ai plecat
....atât de mult eram pierdută în zare
Încât paharul gol imi ajunsese prieten devotat.
Încerc sa uit timpul când nu stiam de mine
Când tot ce imi doream era sa te aud
Dar ție îți era indiferent ... stiu bine!
Tot ce conta era să pot degrabă să te uit...
Încerc din frigul ce-l port sa renasc cu foc
Din tăcerea ce mă-nconjoară sa-mi croiesc un nou drum
Să adun cât mai pot toate bucățile sparte, de jos.
Să le lipesc, sa merg mai departe, lăsând povestea in fum.
NOAPTEA CE A TRECUT...
Noaptea ce a trecut, mi te-a adus drept mărțișor
În vis... într-un aglomerat decor
Și te priveam cu-atâta drag de la depărtare
Butonai pe telefon, în mână țineai o sticlă de Bordeaux...
Și nu mă săturam parcă să te privesc
Când deodată ți-ai ridicat privirea
Am înlemnit...și-am dat să mă trezesc
Parcă de teamă să nu-i știu continuarea.
Am realizat că au trecut zile de când nu s-a-ntâmplat
Să te mai văd... in trafic, pentru o clipă măcar
Am înțeles ca zilele vin doar ca să te sterg din amintire...
Dar cum? Când noaptea te poartă în visul din mine!?...