Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Tabus Anca Oana
#OANA
Data postării: 18 septembrie 2023
Vizualizări: 701
Poezii din aceiaşi categorie
Frați
În fiecare drum ce ni se frânge,
rămâne umbra pașilor uitați,
ne-mpleticim prin mama ce ne strânge,
doi rătăciți, ce-am fost odată frați.
Ți-am desenat pe prispa casei amintiri,
dar timpu-a șters urmele blând,
mă uit spre tine și zăresc priviri,
ce se îndreaptă numai spre pământ.
Am fost și foc, și răni, și aceleași visuri,
un joc al umbrelor ce-și caută ecou,
dar când ne strângem, suntem două abisuri,
ori doi străini, legați de-același hău.
Ne sfâșiem tăcerile pe rând,
cuvintele rămân fără de glas,
și-mbătrânim, întruna murmurând,
de ce nu face celalt primul pas.
Dar într-un colț de suflet ruginim,
cu amintiri ce mușcă din lumină,
doi frați, ce încă ne privim,
dar nu găsim nici țărm, nici rădăcină.
Tinereţe
Eram frumos cu trupul zvelt,
Cu vânt bătând prin buzunare,
Purtam și soarele în piept,
Iar ochii îmi erau văpaie.
Aveam și zbor, și prăbușiri,
Mușcam din cărni și oase,
Mă-nțelegeam doar din priviri,
Cu toate fetele frumoase.
Cântam în crâșme nopți în șir,
Iar inima-mi urla de bucurie,
Făr-o lețcaie în chimir,
Plăteam cu trupu-a mea simbrie.
Acum îmi bate coasa-n ușă,
Carnea-mi miroase a pământ,
Of tinerețe, scânteie și cenușă,
De ce nu m-ai vârât și în mormânt?
Ușa am inchis
Ne-am închis în noi
Și ușa am inchis-o
Privim șiret o umbră
Dar ea ne aparține
Parca am vrea sa spunem
Că am vrea iubire
Dar glasu-i sărăcit
De prea multă mâhnire.
De mult prea mult orgoliu
Și din prea multă bogăție
O sa murim săraci
Cu sufletul pătat
Ca-n viața asta tristă
Nevoia ne îmbie
Ușa sa o închidem
Dar e păcat, păcat.
Simplu ,pentru EA
Ma faci s-aud , doar tu,
Cum bate-n piept motorul.
Crezind ca asta e si altul nu,
Acesta-i viitorul.
Sa stiu ca seara nu-i,
Cind soarele apune,
Fara ca tu sa-mi spui,
Urari de bine.
As vrea sa fiu alaturi,
Sa vad cum ei lucesc.
In ochii tai, de stele vii,
Un DA traiesc.
Vecini
Nu mai avem cărări înspre vecini,
Nici urmă de acele vechi poteci,
E plin de buruieni şi de ciulini,
Şi-n faţa gardului, băncuţele stau reci.
Nu vrem să ştim unii de alţii,
Ne-am desparţit de parc-am fi-n război,
De mici, noi am crescut ca fraţii,
Şi-acum doar ură este între noi.
Avem garduri de doi metri,
Suntem străini, deşi am fost cumetri,
Lansăm doar vorbe aspre şi minciuni,
Şi-n fiecare zi ne blestemăm în rugăciuni.
Nu ştiu de ce, nu ştiu nici cum …
Aşa barbari am devenit,
Copiii noştri merg pe-acelaşi drum,
Dar cu un mers bolnav şi diferit.
Nu cer minuni ori fapte supraomeneşti,
Nu cer nimic din ce nu-mi poţi tu oferi,
Doar ura dintre noi s-o mistuieşti,
Căci doar puţin ne-a mai rămas de a trăi.
Timp
Timpul este trecator,
Și mereu îți este dor,
De momente,uimitoare
Uneori sunt batatoare....
Însa,nu te-ntrista,
Timpul este tot asa
Trecator si nors,
Si mereu, e valoros
Astazi este prețios,
Maine este dureros.
El va trece tot asa
Și te vei înfricoșa.
Frați
În fiecare drum ce ni se frânge,
rămâne umbra pașilor uitați,
ne-mpleticim prin mama ce ne strânge,
doi rătăciți, ce-am fost odată frați.
Ți-am desenat pe prispa casei amintiri,
dar timpu-a șters urmele blând,
mă uit spre tine și zăresc priviri,
ce se îndreaptă numai spre pământ.
Am fost și foc, și răni, și aceleași visuri,
un joc al umbrelor ce-și caută ecou,
dar când ne strângem, suntem două abisuri,
ori doi străini, legați de-același hău.
Ne sfâșiem tăcerile pe rând,
cuvintele rămân fără de glas,
și-mbătrânim, întruna murmurând,
de ce nu face celalt primul pas.
Dar într-un colț de suflet ruginim,
cu amintiri ce mușcă din lumină,
doi frați, ce încă ne privim,
dar nu găsim nici țărm, nici rădăcină.
Tinereţe
Eram frumos cu trupul zvelt,
Cu vânt bătând prin buzunare,
Purtam și soarele în piept,
Iar ochii îmi erau văpaie.
Aveam și zbor, și prăbușiri,
Mușcam din cărni și oase,
Mă-nțelegeam doar din priviri,
Cu toate fetele frumoase.
Cântam în crâșme nopți în șir,
Iar inima-mi urla de bucurie,
Făr-o lețcaie în chimir,
Plăteam cu trupu-a mea simbrie.
Acum îmi bate coasa-n ușă,
Carnea-mi miroase a pământ,
Of tinerețe, scânteie și cenușă,
De ce nu m-ai vârât și în mormânt?
Ușa am inchis
Ne-am închis în noi
Și ușa am inchis-o
Privim șiret o umbră
Dar ea ne aparține
Parca am vrea sa spunem
Că am vrea iubire
Dar glasu-i sărăcit
De prea multă mâhnire.
De mult prea mult orgoliu
Și din prea multă bogăție
O sa murim săraci
Cu sufletul pătat
Ca-n viața asta tristă
Nevoia ne îmbie
Ușa sa o închidem
Dar e păcat, păcat.
Simplu ,pentru EA
Ma faci s-aud , doar tu,
Cum bate-n piept motorul.
Crezind ca asta e si altul nu,
Acesta-i viitorul.
Sa stiu ca seara nu-i,
Cind soarele apune,
Fara ca tu sa-mi spui,
Urari de bine.
As vrea sa fiu alaturi,
Sa vad cum ei lucesc.
In ochii tai, de stele vii,
Un DA traiesc.
Vecini
Nu mai avem cărări înspre vecini,
Nici urmă de acele vechi poteci,
E plin de buruieni şi de ciulini,
Şi-n faţa gardului, băncuţele stau reci.
Nu vrem să ştim unii de alţii,
Ne-am desparţit de parc-am fi-n război,
De mici, noi am crescut ca fraţii,
Şi-acum doar ură este între noi.
Avem garduri de doi metri,
Suntem străini, deşi am fost cumetri,
Lansăm doar vorbe aspre şi minciuni,
Şi-n fiecare zi ne blestemăm în rugăciuni.
Nu ştiu de ce, nu ştiu nici cum …
Aşa barbari am devenit,
Copiii noştri merg pe-acelaşi drum,
Dar cu un mers bolnav şi diferit.
Nu cer minuni ori fapte supraomeneşti,
Nu cer nimic din ce nu-mi poţi tu oferi,
Doar ura dintre noi s-o mistuieşti,
Căci doar puţin ne-a mai rămas de a trăi.
Timp
Timpul este trecator,
Și mereu îți este dor,
De momente,uimitoare
Uneori sunt batatoare....
Însa,nu te-ntrista,
Timpul este tot asa
Trecator si nors,
Si mereu, e valoros
Astazi este prețios,
Maine este dureros.
El va trece tot asa
Și te vei înfricoșa.
Alte poezii ale autorului
Primăvară
Bucuria primăverii ploioase
Se așterne în sufletele noastre,
Ghioceii albi,clopoței în plina splendoare,
Răsar din pamântul lui Dumnezeu atotputernic .
Incep sa simt mirosul bucuriei oamenilor
Ce ies la lecturat prin parcuri...
Și de zumzăitul copiilor celor mici
Și neastâmparați .
Simt puțină invidie că nu mai pot
avea mentalitatea de a ma juca de dimineață
Pâna la apusul soarelui .
Aș vrea să simt macar odata
Zvolta fericirii acelor vremuri...
RENAȘTERE
Am reînceput viața cu atribuții de ” OM MARE ” ,
Mă uit în urma anilor ce au trecut
ca ninsoarea prin iarna inocentă ...
Aparent nu mă simt copil,
Dar nici societatea nu mă ia
în considerare cu drepturi depline..
Încerc să fac totul exemplar,
Dar sunt rătăcită printre norii
lui Cupidon de care nu mă pot lepada
până la nunta de aur .
BASME
Simt din nou ca iubesc,
Simt din nou bucurie in suflet
Ca un copil ce vede pentru prima data marea
Iar iubirea nebuna ce ti-o port,
E primul sentiment pur de care nu vreau sa ma lepad.
Desi te iubesc in pacat,
Esti mai dulce decat marul muscat de Eva,
Si-ti simt buzele de o mie de ori mai dulci
Decat mierea de albine.
As vrea sa traim intr-o poveste Disney,dar nu,nu suntem in basme
Ci in viata reala unde totul se plateste .
NINGE...
Ninge afară cu fulgi de fericire...
Asupra inimii mele,
Fața matură,dar zâmbetul de copil
entuziasmat,
Se dă cu sania pe derdelușul vieții
încercate...
Sau de bucuria zăpezii echivalentă
cu bucuria banilor ce nu-i am...
ZIUA BARFELOR
Lacrimile reflecta plansul inimii,
Ele vorbesc despre sentimentele traite...
Amintirile țin în dosare greșelile vieții,
Le țin pentru confesiune
În batalia mea,
Iar caracterul ramane imun la ură.
Oamenii judeca dupa mancarea
Activitatilor,la garnitura cu barfe
Aparent meniul este scurt cu
Cearta la pachet...
Aștept nota !
INCEP
Incep a scrie aceste versuri
cernand o lacrima .
Plang in asternut ca o femeie inselata de barbat ,
Insa eu am fost inselata de viata.
As fi vrut sa-si fi cerut scuze,
dar si-a pus cureaua la pantaloni,
in picioare pantofii de calcat suflete neocrotite,
Palaria ca un domn de afaceri si a plecat,
Lasand in urma tot ce nu se poate repara de oameni .
Primăvară
Bucuria primăverii ploioase
Se așterne în sufletele noastre,
Ghioceii albi,clopoței în plina splendoare,
Răsar din pamântul lui Dumnezeu atotputernic .
Incep sa simt mirosul bucuriei oamenilor
Ce ies la lecturat prin parcuri...
Și de zumzăitul copiilor celor mici
Și neastâmparați .
Simt puțină invidie că nu mai pot
avea mentalitatea de a ma juca de dimineață
Pâna la apusul soarelui .
Aș vrea să simt macar odata
Zvolta fericirii acelor vremuri...
RENAȘTERE
Am reînceput viața cu atribuții de ” OM MARE ” ,
Mă uit în urma anilor ce au trecut
ca ninsoarea prin iarna inocentă ...
Aparent nu mă simt copil,
Dar nici societatea nu mă ia
în considerare cu drepturi depline..
Încerc să fac totul exemplar,
Dar sunt rătăcită printre norii
lui Cupidon de care nu mă pot lepada
până la nunta de aur .
BASME
Simt din nou ca iubesc,
Simt din nou bucurie in suflet
Ca un copil ce vede pentru prima data marea
Iar iubirea nebuna ce ti-o port,
E primul sentiment pur de care nu vreau sa ma lepad.
Desi te iubesc in pacat,
Esti mai dulce decat marul muscat de Eva,
Si-ti simt buzele de o mie de ori mai dulci
Decat mierea de albine.
As vrea sa traim intr-o poveste Disney,dar nu,nu suntem in basme
Ci in viata reala unde totul se plateste .
NINGE...
Ninge afară cu fulgi de fericire...
Asupra inimii mele,
Fața matură,dar zâmbetul de copil
entuziasmat,
Se dă cu sania pe derdelușul vieții
încercate...
Sau de bucuria zăpezii echivalentă
cu bucuria banilor ce nu-i am...
ZIUA BARFELOR
Lacrimile reflecta plansul inimii,
Ele vorbesc despre sentimentele traite...
Amintirile țin în dosare greșelile vieții,
Le țin pentru confesiune
În batalia mea,
Iar caracterul ramane imun la ură.
Oamenii judeca dupa mancarea
Activitatilor,la garnitura cu barfe
Aparent meniul este scurt cu
Cearta la pachet...
Aștept nota !
INCEP
Incep a scrie aceste versuri
cernand o lacrima .
Plang in asternut ca o femeie inselata de barbat ,
Insa eu am fost inselata de viata.
As fi vrut sa-si fi cerut scuze,
dar si-a pus cureaua la pantaloni,
in picioare pantofii de calcat suflete neocrotite,
Palaria ca un domn de afaceri si a plecat,
Lasand in urma tot ce nu se poate repara de oameni .