INCEP

Departe de oameni , trepte de tăcere urc ,

Mă atrage nerostitul în depărtarea neştiutului mâine .

Dansez cu patimă pe cadranul timpului ,

Tălpile mele îmbrăţişează ora ruptă pe jumătate .

Pe tâmple mi se prelinge o lacrimă de zeu ,

O iau în palme şi mi-o pun pandantiv 

Legată cu o eşarfă verde la gâtul gândului .

Pe cel mai înalt vârf din mine mă opresc 

Şi mănânc vată de zahăr roz pe un băţ invizibil

Şi mă fac vinovată de câte ori privesc curcubeul 

Ce pe furiş l-am strecurat în sân .

Ce zi este astăzi ? Dar ce mai contează ....

În jocul visului frământ lutul vremii .

Imaginea în oglindă mi-o privesc,

Ceva îmi spune că îmbătrânesc,

Fața îmi e brăzdată de adânci riduri,

Venite-n ani, așezate-n rânduri

Urc scara și un picior mă doare,

Iute mă-ntreb în gând, de ce oare?

Pun mâna la frunte, simt că asud,

Răspunsul îl știu, dar refuz să-l aud

Mă uit și simt cum vederea-i redusă,

Greu mai disting, înscrisul de pe ușă,

Pe nas ochelarii, mai des mii plantez,

Cănd vreau să citesc sau să semnez

Mă strigă vecinul în mod repetat,

Pentru că am auzul puțin afectat,

Mă fac că ce spune am receptat,

Dar înțeleg,  e timpul să port aparat

Rându-l citesc de mai multe ori,

Memoria-mi joacă feste deseori,

Cu scrisul citeț, nu pot să mă laud,

Mâna-i tremurândă, greu mai aplaud

In mod constant fac analize-n privat,

Iar când sunt fonduri, merg și la stat,

Citesc buletinul și știu ce-mi revine,

Tratament, regim și mai puțină pâine

Ce-am scris se întâmplă în viață,

Și fiecare avem de dus o soartă,

La unii norocul din piatră seacă sare,

La alții chiar de-l uzi, nicicând nu răsare!

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

„Viața este atât de frumoasă”

Mă gândesc plimbând în parc,

„Însă lumea e prea nervoasă”

A câtă oară eu remarc.

Tot e sur și monoton,

Și în inima se pare:

"Doar tu ești raza de lumină"

În această îngropare.”

Trecând pe lângă oameni,

Aștepți doar bun și iubire,

Dar în schimb primești,

Indiferență și dușmănie.

iaca,

planeta norocului strălucește pe

aventuriere dorințe;

luna plină, din capricorn,

îndeamnă la prudență;

iar jupiter-nestânjenit că

prietenul  saturn e retrograd în pești,

străpunge beregata berbecului.

un februarie stingher

apare la porți...

liniștea ascunde în miez,

rugăciuni fierbinți;

să nu vă fie teamă de câinele negru cu ochii de foc!

a fost ucis de Sfântul Trifon.

Sunt un om ce uneori mă simt 
Sărac, lipsit de sentimente.

Mă prăbușesc dar mă ridic, 

Si-ncerc să urc mai sus de oponențe.

Atâta-amar, atâta suferință, 
Si mă întreb: dacă exiști, 
De ce mi-e uneori atât de greu să cred, să am credință?!

La nici douăzeci și patru de ore trecute,

În Oltenia și în țara cutremure iară fu-se.

În această după amiază să resimţit mai tare,

Cutremurul dar nu a făcut pagubă mare.

Doar la Târgu Jiu după cutremur să aflat,

Că doar câteva clădiri cutremurul a afectat.

Oamenii cu toții disperaţi pleacă de acasă,

De frică că un nou cutremur să nu înceapă.

Dar de atunci replici multe mai urmează,

La blocuri și case ele însă nu dăunează.

Și acum în Oltenia se întreabă lumea toată,

Așa chiar dintr-o dată cutremurul ni se arată?

A fost Luni, a fost și Marți oare iar va apărea?

Se întreabă disperată acuma toată lumea?

Asta nimeni nu va putea să dea un răspuns,

Nimeni nu știe din ce cauză aici să ajuns.

Numai bunul Dumnezeu ne va putea apăra,

Doar EL cu puterea SA.

Să nu mai avem cutremure în curând,

Dar nici Dumnezeu nu știe până când!