Nucul!

La umbra nucului din curte,

Azi eu am lenevit și am citit,

M-a protejat de raza soarelui,

De dimineață pân' la asfințit

 

Cu tine am crescut de mic,

Până ce eu te-am părăsit,

La școli și studii am plecat,

Tu ai rămas und' te-am sădit

 

Și an de an am cules nuci,

Pentru dulceață și cozonac,

De ramul tău eu ața am legat,

Și m-am dat uța, uța în hamac

 

Ne întâlnim din ce în ce mai rar,

Și doar când fructul copt culeg,

Vorbim și la taifas chiar stăm,

Și sub coroana ta mă reculeg

 

Acum și eu și tu suntem bătrâni,

Și multe am văzut noi pe pământ,

Tu nu poți spune vorbă nimănui,

Iar eu le duc cu mine în mormânt

 

Cândva unul din noi nu va mai fi,

C-așa pe lumea asta e lăsat,

Te rog de mine tu să-ți amintești,

Că te-am sădit, udat și eu nu te-am tăiat,

când rod n-ai dat!

 


Categoria: Poezii despre natura

Toate poeziile autorului: Zugun poezii.online Nucul!

Data postării: 8 septembrie

Vizualizări: 64

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Amurg de toamnă

Din câte se pare, atât de expresive pot fi culorile unui apus de toamnă,

Un tablou numai bun de pus în ramă,

O pictură foarte îngrijit lucrată,

Fiecare nuanță atent este redată,

Interesant este că cerul împrumută nuanțele de arămiu, cărămiziu și auriu

Ale copacilor ai căror crengi sunt încărcate de frunze, când portocalii, când vișinii, când de un roșu-stacojiu,

Nu putui să nu observ covorul ce s-a așternut,

O selecție fină de frunze de toate culorile s-a cernut,

Nuanțele nu au fost trântite la întâmplare,

Dacă vedem că fiecare frunză propria ei culoare are,

Constatăm că toate s-au îmbrăcat cum le-a plăcut,

Pentru că așa au crezut.

Fiecare este frumoasă,

Într-o vestimentație de bunăvoie aleasă.

Vântul bate frenetic,

Frunzele le plimbă practic într-un mod cinetic.

Deja se lasă și mai mult seara,

Pentru că jocul nuanțelor se reflectă pe macara,

Parcă s-au stins,

După ce ne-au oferit un peisaj de vis.

Mai mult...

Mi-e dor

Mi-e dor să văd stejarul întinerind

Ascunsă-i tinerețea după frunze

Mi-e dor să ascult ciripitul păsărilor

Cand păsările se duc pe rand

din frunziș în pieziș

Mi-e dor să văd iarba grasă și verde

Neatinsă de prima brumă de noiembrie

Cate fire de iarbă își schimbă culoarea

Atatea frunze cad pe pămant.

Frunze ce mor în delir

Foșnesc adormite călcate de vant

Mi-e dor să văd pădurea verde și deasă

Acum e rece de vant,ofilită de frunze

și rumenă de toamnă.

Frunzișul e scuturat de o negură neagră

Atinsă de cer și pămant.

Mai mult...

flux de poeme naani /53

întins pe iarbă

absorbit de

imensitatea oceanului

de stele

Mai mult...

E gri

E frig, e tare înnorat 

În juru-mi totul e schimbat 

Parcă de ieri, din vară scurtă

N-a mai rămas nici o nălucă.

 

Bătrânul ger, melancolii trezește

Când arșița, amintirile-mi ațipește

Tremur temator dar fără de mirare 

De cât de repede a venit

Iarna neiertătoare.

Mai mult...

flux de poeme naani /32

perspective rămurate-

în pragul casei din kuboes

femeia nama

îngândurată

Mai mult...

Toamna

Luna recoltei

Bogată în dăruire

Toamna,culori pastelate pe frunze căzute

călcate de oameni grăbiți

cu timpul ce fuge

din calendar.

Mai mult...

Alte poezii ale autorului

Soarele și Luna!

Îmi place lumina Soarelui apune,

Și când se-ascunde după munte,

Și cum Luna pe cer se-aprinde,

Dorind cu noaptea să se-nfrunte

 

Simt bucurie când vine dimineața,

Și noaptea se retrage la culcare,

Să văd din nou cum Soarele răsare,

Și cum pământul prinde culoare

 

Tot timpul aș dori ca Soarele și Luna,

Pe Cer să strălucească împreună,

Să nu mai fie noapte și doar zi,

Și lumea să devină, un pic mai bună

 

Acum eu înteleg că după munte,

Soarele nu e ascuns și e cu Luna,

Putere-i dă să lumineze-n noapte,

Frați buni ei rămânând..întruna...

Ea sora luminată, El strălucitul..frate!

 

 

Mai mult...

Voi cei aleși!

Voi care ne priviți de sus in jos,

Și a-ți uitat ce a-ți promis cu rost,

De ce voi faceți totul pe dos,

Și nu vedeți că iese tare prost

 

De când nu a-ți mai fost în țară?

De când nu a-ți mai fost la sat?

Voi mergeți tot mai des afară,

Pe noi cui voi zălog ne-ați lăsat?

 

Cănd v-am ales promisiuni de toate,

Că veți aduce bunăstarea noastră,

Și lefuri, pensii și chiar sănătate,

Și voi le-ați pus pe toate-n glastră

 

Noi zilnic vă vedem pe sticlă,

Cum vă certați și ne promiteți,

Iar noi suntem lăsați în pâclă,

Cuvântul dat, nu vi-l mai țineți

 

Nu vrem averi, noi ca să facem,

Și doar să supraviețuim un pic,

La sărăcie, nu vrem să ne întoarcem,

Și dup-o viață să nu avem nimic

 

Vă tot spunem, când ne-ntâlnim,

Că nu dorim plăceri și conturi,

Și doar, un pic mai bine să trăim,

Și un bănuț mai mult la lefuri

 

Am văzut că pentru voi se poate,

Și vă dați cu stânga-n dreapta,

Unde-s bani, voi dați din coate,

Și tot mai sus vă cocoțați pe treaptă

 

Voi averi, proprietați, tot adunați,

Siguri nu fiți că treapta asta ține,

Sunteți prea mulți pe ea urcați,

Și ea se poate rupe chiar și măine

 

Să nu gândiți că noi suntem cadou,

Și doar să-vă amintiți ca-ici e votul,

Pe care îl vom pune negreșit din nou,

Dar nu pe voi și la căsuța,, altul"

 

Ce să vă spunem despre prețuri,

Ne amagiți cu multe subvenționări,

Nu știți cum zilnic noi primim facturi,

Iar voi ne tot mințiți cu plafonări

 

Noi nu putem cumpăra lemnul,

Chiar dacă pădurea pică pe noi,

Acesta zilnic e dus cu trenul,

Către străini și munții rămân goi

 

La pompă motorina și benzina,

Au prețul tot mai sus, prea sus,

Alimentând ne cheltuim chenzina,

Și banii noștri cei puțini s-au dus

 

Gazul, curentul, s-au scumpit pe loc,

Mi-e frică pe la administrație să trec,

Voi renunța și la centrala de la bloc,

Și sigur  am să sting și ultimul bec

 

Totuși mai este o speranță mică,

Să vă treziți din amorțeala voastră,

Măsuri voi să luați și să tăiați cu frică,

Și să gândiți cum să avem ceva pe masă

 

Trăim cu toții, din ce în ce mai greu,

Și dezbinați suntem cum voi doriți,

Noi rugă zilnic înălțăm la Dumnezeu,

S-avem conducători școliți și-un pic...cinstiți!

Mai mult...

Obsesie!

Am oferit și n-am primit,

Am dat și refuzat am fost,

Oferta mea nu te-a clintit,

Să mai încerc, nu are rost

 

În mintea mea erai o stea,

Să vin spre tine, frică-mi era,

Să nu pătrundă-n umbra mea,

Lumina ta și să-mi fure liniștea

 

Seară de seară te priveam,

Și strălucirea ta o admiram,

Stăteam pitit după un geam,

Și fericit deplin, eu tremuram

 

Era un tremur, puțin necontrolat,

Și nu știam de ce sunt emoționat,

Chiar daca chipul tău era plecat,

Din geamul meu un pic crăpat

 

Pe timpul zilei mereu eu te vedeam,

Cum dis de dimineața tu plecai,

La geam eram prezent și așteptam,,

Pe tine  să te văd din nou, cum reveneai

 

Și zilnic mă bucura a ta sosire,

Fără ca cineva să poată ști,

Să mă arăt nu îmi era în fire,

Curaj n-aveam să dau de știre

 

Într-un târziu, fiind lucid am realizat,

Că-n viața minuni s-au întâmplat,

Și voua acum vă spun la ce priveam,

Da..a-ti ghicit, era naluca mea din geam!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

 

 

 

Mai mult...

Doar ea!

Tu ești, ai fost și vei rămâne,

Perechea mea și, noi știm bine,

Sunt fericit și, împlinit cu tine,

Și amândoi, privim, spre mâine

 

Povestea noastră adevarată,

A inceput, pe timp de toamnă,

Eram studenți, la facultate,

Și tu, ți-aduci aminte, doamnă

 

Eram doi tineri bobocei, la studiu,

Și mândri de a noastră, reușită,

Atunci, n-aveam de und' să știu,

Că-n timp, tu îmi vei fi mie, iubită

 

Mi-aduc aminte cum, ne-au adunat,

Pe toți, într-un amfiteatru, mare,

Și-apoi, pe grupe, ne-au repartizat,

Iar la final, am mers, la o plimbare

 

În grup, am văzut-o, întâia oară,

Și am simțit ceva, că arde tare,

De vină era ea, o domnișoară,

Și de atunci, am fost, fără scăpare

 

In minte, multe gânduri, mai aveam,

Cum pot să-i spun, că îmi placea,

Și daca refuzat, pe loc, de ea, eram,

Să mai încerc, din nou, oare-aș putea?

 

Cu ea în gând, mult timp, am petrecut,

Să-i spun direct, ce simt, am amânat,

Apropiați eram, dar parca, ,,la trecut",

Și nu iubiti, așa cum eu, am tot, visat

 

Și anii de studiu, au trecut, într-o clipita,

Iar noi, în timp, maturi, am devenit,

Iubirea noastra, a fost mărturisită,

Și-n anul patru, pe veci, noi, ne-am unit

 

Acum când peste ani, noi doi privim,

Și un copil frumos, pe noi, ne-a fericit,

Cu piosenie și împliniți, noi mulțumim,

Celui de Sus, care pe noi, El, ne-a iubit

 

Să spun cuiva, cum este bine,

Și cum iubirea noastra, a dăinuit,

Ar fi, o mare gafa, facută, de mine,

Dar cred si-afirm, că-n viața, ,,totul", e sortit,

Mai mult...

Vis în noapte!

Aseară mă plimbam pe vale,

Și-a mea privire a căzut,

Pe o statuie plimbătoare,

Și am văzut, că nu era de lut

 

Când mai atent, am privit,

Cu ochelarii puși pe nas,

Degrabă eu m-am dumirit,

Că ea spre el, a făcut pas

 

Pe lângă ei agale am trecut,

Cu coada ochiului trăgând,

Să văd de va fi vreun sărut,

Și gândul meu pe loc să-l uit

 

Fac doi pași, rapid spre dreapta,

Să-aud, să văd mai bine fata,

Privind spre ei, am priceput,

Că ce se-ntâmplă, e neplăcut

 

El în etate, cu tâmplele cărunte,

S-a aplecat mâna să i-o sărute,

Pe chipul fetei era multă tristețe,

Și mâna și-a retras-o, cu politețe

 

Fac un pas, sau doi spre stânga,

S-aud ce-și spun, la întâlnire,

Și de ce n-a fost, sărut de mână,

Și doar niște semne, de despărțire

 

Am văzut cum ea începe-a plânge,

Și cum inima-i pe loc, se frànge,

În mână ținea strâns o scrisoare,

Lui i-a-nmânat-o, simțind frustrare

 

Când el s-a-ntors și m-a văzut,

S-adresat politicos, cu un salut,

Iar ea surprinsă, jenată, furioasă,

Mi-a spus de vreau, s-o duc acasă

 

Atunci pe loc am înțeles mesajul,

Și imediat mi-a dispărut curajul,

Iar când s-a plâns că-i înșelată,

Dorința mea a fost, s-o văd plecată

 

Văzând ce-a fost la întâlnire,

Iute spre casă am pornit,

Simțind în mine dezamăgire,

Și din visare, m-am trezit

 

Buimac și amețit de somn,

Ochii într-una mii frecam,

Să simt, sunt treaz sau dorm,

Când am zărit lumini în geam,

 

Mă-ntorc, o văd pe-a mea soție,

Cum doarme liniștită-n pat,

Mă-ntreb, o fi fost vreo stafie,

Și îmi răspund, a fost un vis ciudat

 

Dezmeticit, vrăjit și treaz deplin,

Mă uit la orologiul din perete,

E dimineață, smerit mă-nchin,

Și-mi spun..ia-ți gândul de la fete..

 băiete!

Mai mult...

Mărțișor!

Azi voi culege ghiocei,

Să-i dau cui mi-e drag,

Și voi pune printre ei,

Mărțișoare în șirag

 

Am o listă nu prea lungă,

Cu persoane mult dragi mie,

Voi aduna flori să-mi ajungă,

Să le-m-part cu bucurie

 

Voi cumpăra și-un buchet,

Trandafiri, frezii și iasomie,

Vreau să-le-n-mânez din suflet,

Cu iubire, pentru-a mea soție

 

Acum în prag de primăvară,

Vouă femei vă mulțumim,

Și cu penița din călimară,

Scriu..noi mult vă prețuim

  ..și..

Pe soții, nu încetăm să le iubim!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

 

 

Mai mult...