1  

Scriitorul Mircea Cărtărescu a câștigat premiul "Thomas Mann" pentru Literatură pe 2018

poezii.online Scriitorul Mircea Cărtărescu a câștigat premiul "Thomas Mann" pentru Literatură pe 2018

Scriitorul Mircea Cărtărescu a câștigat premiul "Thomas Mann" pentru Literatură pe 2018, unul dintre cele mai prestigioase premii literare germane, relatează News.ro, potrivit hotnews.ro.

Acordat de Academia Bavareză de Arte Frumoase și de orașul Lubeck, premiul va fi decernat scriitorului român în cadrul unei ceremonii organizate la Teatrul Lubeck, pe 17 noiembrie 2018, potrivit unui anunț făcut de editura Humanitas. Laudatio va fi susținută de scriitorul german Uwe Tellkamp.

"În ultimele patru decenii, Mircea Cărtărescu a devenit cea mai importantă voce din literatura română, la început prin poemele sale, apoi prin romanele, povestirile și eseurile sale. Cu "Orbitor", această fascinată trilogie polifonică, Mircea Cărtărescu s-a înscris în literatura universală", a fost motivația juriului.

Mircea Cărtărescu, născut pe 1 iunie 1956, în București, a absolvit Facultatea de Limbă și Literatura Română a Universității din București în 1980. Este profesor doctor la catedra de Istoria literaturii române a Facultății de Litere, Universitatea din București, poet, prozator, critic literar și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România, al PEN România și al Parlamentului Cultural European. A semnat peste 25 de volume personale și este prezent în numeroase volume colective și antologii. Dintre scrierile sale mai importante fac parte "Nostalgia", "Levantul", trilogia "Orbitor" și romanul "Solenoid".

Cărțile sale au fost traduse, până în prezent, în 24 de limbi. A primit numeroase premii literare românești și zece importante premii internaționale, între ele: premiul internațional pentru Literatura de la Vilenica (2011), premiul internațional pentru Literatură "Haus der Kulturen der Welt" (2012), premiul internațional pentru Literatură, la Berlin (2012), premiul Spycher - Literaturpreis Leuk, în Elveția (2013), marele premiu al Festivalului Internațional de Poezie de la Novi Sad (2013), premiul "Tormenta en un vaso", Spania (2014), premiul Euskadi de Plată, San Sebastian (2014), premiul cărții pentru înțelegere europeană al orașului Leipzig, în 2015, și premiul de stat al Austriei pentru literatură europeană, în 2015.

După 1989, este activ în publicistică pe diferite teme de actualitate culturală și politică. I-au fost decernate, între altele, Ordinul național "Serviciul credincios" în gradul de Comandor (2000),  Ordinul "Meritul cultural" în gradul de Mare ofițer categoria A (2006), Medalia Chevalier de l'ordre des arts et des lettres (2008), Medalia "Nihil Sine Deo" a Casei Regale române (2016).


Preluat de la: Publika.md
Postat 13 februarie 2018
Toate noutăţile

Creaţii aleatorii :)

Tu ești răspunsul

 

Tu ești răspunsul când lumea mă frânge,

când noaptea mă strigă și ziua mă stinge.

Ești visul pe care îl port în privire,

pulsul din pieptul ce-n tine respiră.

 

Ești mâna ce-mi tremură blând peste rană,

ești vocea ce-mi cântă când inima-mi toarnă

toate cuvintele, toate tăcerile,

toate iubirile, toate durerile.

 

Dacă-ai ști cât te scriu pe hârtie,

cum litere mor ca să-ți spună ție

cum cerul îți poartă conturul pe pleoape

și soarele-ți știe și mersul, și șoapte…

 

Dacă-ai ști că nimic nu mai sunt

fără ochii ce-mi țin universul în frâu,

ai ști că iubirea, oricât ar fi vânt,

nu pleacă. Rămâne. Se face ecou.

.

 

 

Mai mult...

Neputincioasele cuvinte

 

Ce pot să facă neputincioasele cuvinte,

Fie rostite,scrise, viu colorate,

În încercarea lor de a transmite,

Ce inima suspină de iubire,

Neștiind a oamenilor tristă glăsuire,

Dar vrând ceva să spună...?

Cum pot iubito să-ți dăruiesc iubirea,

Când știu prea bine că așa ceva

E pură nebunie ce pleacă din închipuirea mea?

Ce-s vorbele rostite dar pline de neputințe

Nu-i însăși neputința mea....?

Și totuși nu voi renunța iubito,

Să-ți scriu sau să-ți vorbesc despre amor,

Chiar dacă știu că rând pe rând neputincioasele cuvinte mor,

Eu fiind cel ce le naște zilnic pentru tine,

Iar tu iubind-mă mi le întorci mai vii,

Tu viață fiind,iubire dragoste, amor,

Și-mi dai și visele să pot să zbor...

(16 martie 2024 Vasilica dragostea mea)

 

 

Mai mult...

Recitaluri - GLASUL DREPTĂȚII

Conștiința -i - glasul dreptății,

Conștiința -i - arma păcii,

Dumnezeu aceasta ne-a lăsat

Să ne izbăvească de păcat.

 

Prin aceasta Dumnezeu pe om îl cercetează,

Să vadă faptele lui care lucrează,

Pentru-mpărăția Lui sau pentru păcat

Așa cum El omului i-a dat.

 

Noi trebuie să ne gândim bine

La libertatea ce Domnu ' ne-a lăsat-o;

La mântuirea sufletului cugetând,

Frumos lucrând.

 

La cele 3 virtuți să cugetăm

Pe Dumnezeu în psalmi să -L lăudăm.

De cel bolnav să îngrijim

Păcatul să îl biruim.Amin.

Mai mult...

Nu suntem prieteni

Nu suntem prieteni ,

Acest cuvânt are alt sens pentru mine ,

Dar tu taci , înghiți în sec ,

Nu îți convine.

 

Nu suntem amici ,

Pentru că ce avem noi e mai intens ,

Mult mai aprig , destul de fin ,

Greu de înțeles .

 

Nu suntem ,,împreună",

N-am ajuns la acel nivel înalt ,

Încă plutim prin sentimente ,

Prea greu atrași.

 

Doi străini ce vorbesc ,

Două cunoștințe ce își zâmbesc ,

Persoane ce trăiesc ,

Oameni care se iubesc .

Mai mult...

Din privirea ta

Nu vreau să fiu furtună-n tine,

Nici val ce-ți sapă în nisip,

Ci vântul blând ce-abia te-atinge,

Un gând ce-ți face greul lin.

 

Nu vreau să fii o umbră-n noapte,

Și nici să te frămânți în minte

Eu doar aștept să vii spre mine,

Când simți că inima-ți permite.

 

Nu vreau să-ți tulbur vreo clipire

Nici să-ți împovărez vreun pas,

Eu doar aștept fără grăbire,

Să vii spre mine când ai glas.

 

Nu vreau să-ți smulg vreo ezitare,

Nici să te pierzi sub pași grăbiți,

Ci doar să știi că-n depărtare,

Eu sunt același... neclintit.

 

Nu vreau așa ca ploaia de afară

Să te asemeni cu vremea grea,

Eu vreau să-ți fiu o alinare,

Să fur tristețea din privirea ta.

Mai mult...

Din culisele nocturne

Vântul scârțâie din scoarță, 

In toiul nopții pus pe harță. 

Smulge ramura, o frânge, 

Pomul întristat, o plânge.

Stropi tăcuți de ploaie 

Cerneau din bolta cenușie 

Curgeau pe zid șiroaie, 

Țopăind prin bălărie. 

O stafie da târcoale 

Pe la fereastra fumurie, 

Rasucindu se n spirale,

Stârni duhul de furie. 

Um om al străzii o zări 

De sub jgheabul din carton;

Dar poate i se năzari 

Din hiba unui neuron?..

Zăcu din nou in toropeala 

Pe o scândură mucegăita;

Gându I se puse pe tanjeala 

Pentru inima i rănită..

Mai mult...
#Interesant  Autor: Silvia Mihalachi
Acest site folosește cookies. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookies. Politica privind cookies.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live