Pomul lăudat!
M-am așezat din nou sub nuc
Ca să vorbesc cu pomul lăudat,
Să-i amintesc când nucă el era
Și peste care țărână eu am dat
Din înălțimi acum el mă privea
Și-un zâmbet a trimis spre mine,
Am înțeles că sunt doar un pitic
Și-i vine tare greu să se încline
M-am ridicat și-am luat distanță
Să-i văd coroana și toată măreția
Prea mult pe gânduri n-am mai stat
M-am aplecat și mi-am scos pălăria
Nu mai era doar un copac cu nuci
Pe care eu cu ușurință să le strâng,
Acum în curtea casei nucul se-nălța
Cu fructul mult prea sus ca să-l ajung
Mult, a mai trecut de când noi doi
Am fost, eu un copil, tu pui de nuc,
Și iată, tu te lauzi că prinzi trei sute
Iar eu speranță, ca suta..s-o apuc!
Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Zugun
Data postării: 7 ianuarie 2024
Vizualizări: 585
Poezii din aceiaşi categorie
Frig
Afară-i frig şi ninge,
Vânturile vuiesc;
Un fior-rece mă-mpinge
Să vreau să te rănesc;
Afară-i frig si ninge…
Afară-i frig şi plouă,
Cerul e-ntunecat.
E trecut de ora două:
Deja lumina a plecat;
Afară-i frig si ploua...
De-ar cânta...
De-ar cânta toți trandafirii,
Într-o nouă lege a firii,
Ar fi chicoteli de îngeri,
În momentul marii frângeri.
De-ar cânta și-un crin regal,
La al primăverii bal,
De pe bolta înstelată,
S-ar scurge lumina toată.
De-ar cânta și-o azalee,
Cântec dulce de femeie,
S-ar opri pasărea-n zbor,
Și-ar cânta cu ea în cor.
Codrul verde de-ar cânta,
Doinele din țara mea,
Azi s-ar coborî din rai,
Chiar arhanghelul Mihai.
De-ar cânta o viorea,
Preschimbată-n maica mea,
Aş uda-o cu iertare,
Să fie nemuritoare.
Dacă ar cânta natura,
S-ar schimba toată făptura,
Și în inimi am purta,
Toată clorofila sa.
crochiu liric/1
doar tristețea-
unor triluri de privighetoare,
atinge
vârfurile plopilor.
abia simțit,
vântul
mătură urmele celor ce-viețuiesc
în morminte.
Melancolie de George Bacovia în norvegiană
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
Melankoli
For en stubbe, for en klage om høsten...
Og den ville veden hyler -
I sneglene runger en bom,
Og damen starter mer ynkelig.
- Hør, du, godt, honnig,
Ikke gråt og ikke vær redd -
Hør hvor hardt, fra dypet,
Jorden for ham kaller oss...
O rădăcină
Pământul de ce e sfânt ?
Fiindcă de pui în pământ,
O semință oarecare....
Se naște fie o floare,...
Copac, legumă sau fruct,
Toate lucrează-n pământ,
Și prin rădăcina lor,
Selectează tot ce vor.
Prin a lor înfățișare,
Au deosebire mare.
Lucrul cel interesant,,
Cum de toate au aflat...
Pentru a crește și a da,
Fiecare altceva.
🎦 Testament: Să ma citiți în vers....
De-ar fi să mor, s-o fac sub cer curat,
Când pomii plâng și frunza nu mai spune,
Să fiu lăsată-n colțul cel uitat,
Sub doi cireși, cu rădăcini în lună.
Să nu-mi aduceți flori din piață, goale,
Nici panglici reci, cu nume ce nu știu —
Aduceți liniștea — s-o lase-n vale,
Și-un vers din mine, spus încet, târziu.
Nu vreau coroane grele, ruginite,
Ci o tăcere-n care să-ncăpem —
Să-mi citiți poemele rostite
Ca pe-o icoană scrisă din blestem.
Să-mi spuneți dorul doar privind hârtia,
Să nu strigați ce n-ați simțit nicicând —
Citiți-mi gândul, nu doar poezia,
Și-n fiecare cuvânt — fiți un legământ.
Să nu veniți cu slove de-nvățate,
Ci cu o inimă ce-a înțeles —
Că eu am ars în nopți neumblate
Și m-am făcut, încet, un singur vers.
Lăsați-mi lângă cruce o privire
Și poate-o carte, dacă vântu’-adie —
Am fost o rană plină de iubire
Ce a rămas doar liră-n poezie.
Și dacă vreți să știți — cine-am fost eu,
Priviți cireșii goi, în nopți cu lună —
Acolo sunt… în vers și în tăcere —
Semnez cu sufletul:
"Mica Poetă", tăcută și nebună.
Frig
Afară-i frig şi ninge,
Vânturile vuiesc;
Un fior-rece mă-mpinge
Să vreau să te rănesc;
Afară-i frig si ninge…
Afară-i frig şi plouă,
Cerul e-ntunecat.
E trecut de ora două:
Deja lumina a plecat;
Afară-i frig si ploua...
De-ar cânta...
De-ar cânta toți trandafirii,
Într-o nouă lege a firii,
Ar fi chicoteli de îngeri,
În momentul marii frângeri.
De-ar cânta și-un crin regal,
La al primăverii bal,
De pe bolta înstelată,
S-ar scurge lumina toată.
De-ar cânta și-o azalee,
Cântec dulce de femeie,
S-ar opri pasărea-n zbor,
Și-ar cânta cu ea în cor.
Codrul verde de-ar cânta,
Doinele din țara mea,
Azi s-ar coborî din rai,
Chiar arhanghelul Mihai.
De-ar cânta o viorea,
Preschimbată-n maica mea,
Aş uda-o cu iertare,
Să fie nemuritoare.
Dacă ar cânta natura,
S-ar schimba toată făptura,
Și în inimi am purta,
Toată clorofila sa.
crochiu liric/1
doar tristețea-
unor triluri de privighetoare,
atinge
vârfurile plopilor.
abia simțit,
vântul
mătură urmele celor ce-viețuiesc
în morminte.
Melancolie de George Bacovia în norvegiană
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
Melankoli
For en stubbe, for en klage om høsten...
Og den ville veden hyler -
I sneglene runger en bom,
Og damen starter mer ynkelig.
- Hør, du, godt, honnig,
Ikke gråt og ikke vær redd -
Hør hvor hardt, fra dypet,
Jorden for ham kaller oss...
O rădăcină
Pământul de ce e sfânt ?
Fiindcă de pui în pământ,
O semință oarecare....
Se naște fie o floare,...
Copac, legumă sau fruct,
Toate lucrează-n pământ,
Și prin rădăcina lor,
Selectează tot ce vor.
Prin a lor înfățișare,
Au deosebire mare.
Lucrul cel interesant,,
Cum de toate au aflat...
Pentru a crește și a da,
Fiecare altceva.
🎦 Testament: Să ma citiți în vers....
De-ar fi să mor, s-o fac sub cer curat,
Când pomii plâng și frunza nu mai spune,
Să fiu lăsată-n colțul cel uitat,
Sub doi cireși, cu rădăcini în lună.
Să nu-mi aduceți flori din piață, goale,
Nici panglici reci, cu nume ce nu știu —
Aduceți liniștea — s-o lase-n vale,
Și-un vers din mine, spus încet, târziu.
Nu vreau coroane grele, ruginite,
Ci o tăcere-n care să-ncăpem —
Să-mi citiți poemele rostite
Ca pe-o icoană scrisă din blestem.
Să-mi spuneți dorul doar privind hârtia,
Să nu strigați ce n-ați simțit nicicând —
Citiți-mi gândul, nu doar poezia,
Și-n fiecare cuvânt — fiți un legământ.
Să nu veniți cu slove de-nvățate,
Ci cu o inimă ce-a înțeles —
Că eu am ars în nopți neumblate
Și m-am făcut, încet, un singur vers.
Lăsați-mi lângă cruce o privire
Și poate-o carte, dacă vântu’-adie —
Am fost o rană plină de iubire
Ce a rămas doar liră-n poezie.
Și dacă vreți să știți — cine-am fost eu,
Priviți cireșii goi, în nopți cu lună —
Acolo sunt… în vers și în tăcere —
Semnez cu sufletul:
"Mica Poetă", tăcută și nebună.
Alte poezii ale autorului
Pe potecă!
Azi voi merge la plimbare,
Pe poteca cea norocoasă,
Aici am căpătat eu un sărut,
Și-a-nceput iubirea noastră
Era pe vremea studenției,
Când inima mi-a fost furată,
De chipul și ochii unei fete,
Care apoi mi-a devenit nevastă
Și bine îmi aduc aminte,
Că era zi și era toamnă,
Vântul ne adia în plete
Ce fericiți eram noi doamnă
Pe poteca mică amintită,
Ne-am mărturisit iubirea,
Eu spunând ceva în șoaptă
Ea ducând în jos privirea
Stiu c-am roșit întâia oară,
La vorbele ce le-am rostit,
Și a durat multe minute,
Până ce eu mi-am revenit
Țin minte se uita în jur,
Nimeni cu mine să o vadă,
Când noi cu foc ne sărutam,
La căpătul potecii în livadă
......................................
La plimbare am fost noi doi,
Să-ne-amintim de întâlnire,
De ale noastre cuvinte dulci,
Ce le rostim și azi fără oprire
Acum după atâția ani,
Când pe potecă am pășit,
Ne-am sărutat a mia oară,
Simțind că-s tare fericit
Ce povestesc e purul adevăr,
Trăit de mine și-a mea soție,
Vorbesc de alte vremi și obiceiuri,
Când o iubeam în crâng... pe-a mea Marie
Pentru "50..au preț redus!
Cândva n-am să mai fiu cu tine
Pentru că-mi voi sfârși călătoria
Până atunci încerc să mă conving
Că pe pământ mi-am făcut datoria
E doar așa o vorbă aruncată
Că voi pleca în altă galaxie,
Și precaut cum știu că sunt
Ieri, am contactat o agenție
Cu multe scuze m-au informat
Că au bilete doar pentru dus,
Și dacă pot plăti bani în avans
Pentru anul " 50 au preț redus
Am rezervat biletul pentru dus
Și n-am mai stat să mă gândesc,
Dar mi-am permis o întrebare?
Există opțiunea să-l prelungesc?
O voce blândă în fundal am auzit
Care m-a tulburat în mod nespus,
Precum că ei ar fi o simplă agenție
Iar rezervări se fac la ordin..doar de Sus!
Dorule!
Umblă-n sat o vorbă, precum dorul
L-ar fi prins cineva și agățat în cui,
Dar eu cred că e minciună gogonată
Că acolo știu că e, doar pofta omului.
Și-apoi cum să sechestrezi tu dorul
Când acesta fuge precum gândul,
De la tine către tot ce-ți este drag
Și revine încărcat, să-ți umple golul.
Ieri am simțit că-mi plange ochiul
Când am văzut că satu-mi moare,
Și cum se duce și-a mea copilărie
Și totu-i tern și făr' nicio culoare.
Sufletul îmi este plin de tristețe
Să văd atâta răutate-n jurul meu,
Nu știu cui să-mi mai spun dorul
Ce-l știe, doar bunul...Dumnezeu.
Totuși, n-am să-l țin bătut în cuie
Drumu-i voi da să zboare-n lume,
Veste să-mi aducă și-apoi să-l rog
Măi Dorule, de dor...nu mă răpune!
Bucuria vieții!
Ce bine e că sunt copil,
În trup și chip de-adult,
Și lacrima nu mi-o rețin,
Când simt să plâng
Ce mult îmi place să vorbesc,
De dulcea mea copilărie,
De satu-n care m-am născut,
Și unde am primit un nume,
Ce mândru sunt unde-am ajuns,
Trecând prin școli și greutăți,
Și că nu m-am lăsat învins,
De cei ce ura o sădesc
Ce fericit mă simt că mă alinți,
Și permanent ești lângă mine,
Cum aș putea vreodat' să uit,
Iubirea ta...soția mea cea bună
............................
Nu sunt vreun mare menestrel
Și doar un novice,
Și nici nu-mi doresc să fiu model,
Și doar un om ce crede-n vise
...................................
Vouă mă-nclin și mulțumesc,
Că versurile scrise le citiți,
Făr' a vă ști, vă prețuiesc,
Și-n viața mea sunteți...bine veniți!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
La muncă!
Merg pe-o stradă foarte-ngustă!
Pașii-mi spun să mă grăbesc,
Dar nu pot e pojghiță de gheață,
Frică-mi e să nu alunec, s-o pățesc
Am în mâna dreaptă un baston,
Să-mi ajut piciorul stâng la mers,
Care doare, c-a fost rupt..pardon,
Și acum, n-am alta cale de ales
Las frigu-afară și urc iute în birou,
Unde așteaptă dosare spre soluționare,
Le analizez pe toate și scriu în stilou,
Ziua deplasării, pentru o verificare
La serviciu suntem, mereu aglomerați,
Dar ne dăm silința și nu amânăm,
Muncim în echipă făr' a fi stresați,
Tot ce-avem în lucru, iute procesăm
Oameni cu idei, ne cer ajutor,
Strict pe-a noastră competență,
Știm că ei, sunt al nostru viitor,
Și-i consiliem, cu multă prudență
Unii investesc, pentru-a produce,
Bunuri de consum și alte servicii,
Alții fac comerț, cu diverse produse,
Și unii și alții, vor să aibă beneficii
Zilnic se afirmă, sunteți birocrați,
Și corupți cu toții, fără deosebire,
Însă cred și spun, suntem tehnocrați,
Și da, hoția e o boală, fără lecuire
Speranța, e în oamenii onești, cinstiți,
Care sunt mulți și nu pot fi păcăliți,
De cei puțini ce-n viață-s necinstiti,
Și care cu siguranță vor fi..pedepsiți!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Iubiți în trenul vieții!
Mereu cu drag îmi amintesc
De-a noastră primă întâlnire,
Era în toamna lui optzeci plus
Și ne-am plăcut dintr-o privire
Eram atât de tineri și naivi
În lumea asta așa nedreaptă,
Studenți admiși la facultate
Fără a intui... ce ne așteaptă
Dar cui să-i pese ce va urma
Când astăzi ești îndrăgostit,
Crezi că ai totul și n-ai nimic
Și doar speranța de-a fi iubit
Ziua atunci era prea lungă
Și seara greu mai cobora,
Până să-mi văd ființa dragă
Minutul era mai mare decât ora
Ne așezam pe bănci sub tei
Si unde îi furam o sărutare,
Eram noi doi și totuși trei
Că luna ne privea din depărtare
Dar, ce-i frumos știm că nu ține
Și anii studenției rapid s-au dus
Iar noi cu diploma de absolvire
Toți, în càmpul muncii am ajuns
.......................................
Acum ne continuăm povestea
Făr' a uita că suntem muritori,
Și care au urcat în trenul vieții
Ca doi iubiți, dar totuși...călători!
Pe potecă!
Azi voi merge la plimbare,
Pe poteca cea norocoasă,
Aici am căpătat eu un sărut,
Și-a-nceput iubirea noastră
Era pe vremea studenției,
Când inima mi-a fost furată,
De chipul și ochii unei fete,
Care apoi mi-a devenit nevastă
Și bine îmi aduc aminte,
Că era zi și era toamnă,
Vântul ne adia în plete
Ce fericiți eram noi doamnă
Pe poteca mică amintită,
Ne-am mărturisit iubirea,
Eu spunând ceva în șoaptă
Ea ducând în jos privirea
Stiu c-am roșit întâia oară,
La vorbele ce le-am rostit,
Și a durat multe minute,
Până ce eu mi-am revenit
Țin minte se uita în jur,
Nimeni cu mine să o vadă,
Când noi cu foc ne sărutam,
La căpătul potecii în livadă
......................................
La plimbare am fost noi doi,
Să-ne-amintim de întâlnire,
De ale noastre cuvinte dulci,
Ce le rostim și azi fără oprire
Acum după atâția ani,
Când pe potecă am pășit,
Ne-am sărutat a mia oară,
Simțind că-s tare fericit
Ce povestesc e purul adevăr,
Trăit de mine și-a mea soție,
Vorbesc de alte vremi și obiceiuri,
Când o iubeam în crâng... pe-a mea Marie
Pentru "50..au preț redus!
Cândva n-am să mai fiu cu tine
Pentru că-mi voi sfârși călătoria
Până atunci încerc să mă conving
Că pe pământ mi-am făcut datoria
E doar așa o vorbă aruncată
Că voi pleca în altă galaxie,
Și precaut cum știu că sunt
Ieri, am contactat o agenție
Cu multe scuze m-au informat
Că au bilete doar pentru dus,
Și dacă pot plăti bani în avans
Pentru anul " 50 au preț redus
Am rezervat biletul pentru dus
Și n-am mai stat să mă gândesc,
Dar mi-am permis o întrebare?
Există opțiunea să-l prelungesc?
O voce blândă în fundal am auzit
Care m-a tulburat în mod nespus,
Precum că ei ar fi o simplă agenție
Iar rezervări se fac la ordin..doar de Sus!
Dorule!
Umblă-n sat o vorbă, precum dorul
L-ar fi prins cineva și agățat în cui,
Dar eu cred că e minciună gogonată
Că acolo știu că e, doar pofta omului.
Și-apoi cum să sechestrezi tu dorul
Când acesta fuge precum gândul,
De la tine către tot ce-ți este drag
Și revine încărcat, să-ți umple golul.
Ieri am simțit că-mi plange ochiul
Când am văzut că satu-mi moare,
Și cum se duce și-a mea copilărie
Și totu-i tern și făr' nicio culoare.
Sufletul îmi este plin de tristețe
Să văd atâta răutate-n jurul meu,
Nu știu cui să-mi mai spun dorul
Ce-l știe, doar bunul...Dumnezeu.
Totuși, n-am să-l țin bătut în cuie
Drumu-i voi da să zboare-n lume,
Veste să-mi aducă și-apoi să-l rog
Măi Dorule, de dor...nu mă răpune!
Bucuria vieții!
Ce bine e că sunt copil,
În trup și chip de-adult,
Și lacrima nu mi-o rețin,
Când simt să plâng
Ce mult îmi place să vorbesc,
De dulcea mea copilărie,
De satu-n care m-am născut,
Și unde am primit un nume,
Ce mândru sunt unde-am ajuns,
Trecând prin școli și greutăți,
Și că nu m-am lăsat învins,
De cei ce ura o sădesc
Ce fericit mă simt că mă alinți,
Și permanent ești lângă mine,
Cum aș putea vreodat' să uit,
Iubirea ta...soția mea cea bună
............................
Nu sunt vreun mare menestrel
Și doar un novice,
Și nici nu-mi doresc să fiu model,
Și doar un om ce crede-n vise
...................................
Vouă mă-nclin și mulțumesc,
Că versurile scrise le citiți,
Făr' a vă ști, vă prețuiesc,
Și-n viața mea sunteți...bine veniți!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
La muncă!
Merg pe-o stradă foarte-ngustă!
Pașii-mi spun să mă grăbesc,
Dar nu pot e pojghiță de gheață,
Frică-mi e să nu alunec, s-o pățesc
Am în mâna dreaptă un baston,
Să-mi ajut piciorul stâng la mers,
Care doare, c-a fost rupt..pardon,
Și acum, n-am alta cale de ales
Las frigu-afară și urc iute în birou,
Unde așteaptă dosare spre soluționare,
Le analizez pe toate și scriu în stilou,
Ziua deplasării, pentru o verificare
La serviciu suntem, mereu aglomerați,
Dar ne dăm silința și nu amânăm,
Muncim în echipă făr' a fi stresați,
Tot ce-avem în lucru, iute procesăm
Oameni cu idei, ne cer ajutor,
Strict pe-a noastră competență,
Știm că ei, sunt al nostru viitor,
Și-i consiliem, cu multă prudență
Unii investesc, pentru-a produce,
Bunuri de consum și alte servicii,
Alții fac comerț, cu diverse produse,
Și unii și alții, vor să aibă beneficii
Zilnic se afirmă, sunteți birocrați,
Și corupți cu toții, fără deosebire,
Însă cred și spun, suntem tehnocrați,
Și da, hoția e o boală, fără lecuire
Speranța, e în oamenii onești, cinstiți,
Care sunt mulți și nu pot fi păcăliți,
De cei puțini ce-n viață-s necinstiti,
Și care cu siguranță vor fi..pedepsiți!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Iubiți în trenul vieții!
Mereu cu drag îmi amintesc
De-a noastră primă întâlnire,
Era în toamna lui optzeci plus
Și ne-am plăcut dintr-o privire
Eram atât de tineri și naivi
În lumea asta așa nedreaptă,
Studenți admiși la facultate
Fără a intui... ce ne așteaptă
Dar cui să-i pese ce va urma
Când astăzi ești îndrăgostit,
Crezi că ai totul și n-ai nimic
Și doar speranța de-a fi iubit
Ziua atunci era prea lungă
Și seara greu mai cobora,
Până să-mi văd ființa dragă
Minutul era mai mare decât ora
Ne așezam pe bănci sub tei
Si unde îi furam o sărutare,
Eram noi doi și totuși trei
Că luna ne privea din depărtare
Dar, ce-i frumos știm că nu ține
Și anii studenției rapid s-au dus
Iar noi cu diploma de absolvire
Toți, în càmpul muncii am ajuns
.......................................
Acum ne continuăm povestea
Făr' a uita că suntem muritori,
Și care au urcat în trenul vieții
Ca doi iubiți, dar totuși...călători!