1  

Legendarul compozitor italian Ennio Morricone a împlinit 90 de ani

poezii.online Legendarul compozitor italian Ennio Morricone a împlinit 90 de ani

Legendarul compozitor italian Ennio Morricone a împlinit sâmbătă 90 de ani, având în spate o carieră prolifică de-a lungul căreia a compus coloanele sonore ale unor filme clasice, precum cunoscutele 'spaghetti western' ale lui Sergio Leone, relatează EFE, potrivit agerpres.ro.

În Italia se succed felicitările la adresa marelui compozitor iar autorităţile au prevăzută pentru luni cu acest prilej prezentarea la Roma a cărţii 'Ennio, un maestro',în care Morricone şi prietenul său regizorul Giuseppe Tornatore vorbesc despre respectivele lor cariere.

Alberto Bonisoli, ministrul italian al culturii, l-a felicitat pe maestru pentru împlinirea acestui frumoase vârste şi pentru "compoziţiile sale capabile să contagieze şi să cucerească toate generaţiile".

Morricone s-a născut la Roma, la 10 noiembrie 1928, şi a studiat la Conservatorul din Santa Cecilia, până la completarea în 1946 a studiilor de trompetă, instrument la care cânta şi tatăl său, şi la primirea în 1954 a diplomei în Compoziţie.

Primele sale compoziţii datează de la sfârşitul anilor 1950, în timp ce saltul său la cea de-a Şaptea Artă s-a produs în 1961, cu coloana sonoră pentru 'Il Federale', de Luciano Salce.

El devine însă celebru pe plan mondial datorită muzicii compuse pentru filmele prietenului său Sergio Leone.

Pentru maestrul filmelor 'spaghetti western', Morricone a compus piese memorabile în filmele 'Per un pugno di dollari' (1964), 'Il buono, il brutto e il cattivo' (1966), 'C'era una volta il The West' (1968), sau 'Giu la testa' (1971).

Începând cu anii 60, Morricone a compus muzica pentru peste 450 de filme de toate genurile, devenind unul dintre autorii cei mai versatili şi mai recunoscuţi din lume.

Unele din creaţiile sale cele mai cunoscute sunt coloanele sonore pentru 'Nuovo Cinema Paradiso' (1988) de Giuseppe Tornatore, 'Novecento' (1976), capodopera lui Bernardo Bertoluccio, sau mai recent pentru 'The Mission' (1986).

Morricone a colaborat cu cei mai prestigioşi regizori, precum Brian de Palma, Lina Wertmuller, Roman Polanski, Warren Beatty, Oliver Stone, sau cineaştii spanioli Luis Buńuel, în 'Léonor' (1975) şi Pedro Almodóvar, în 'Atame' (1990).

În 2016, el a câştigat premiul Oscar pentru coloana sonoră a westernului 'The Hateful Eight' (2015), al lui Quentin Tarantino, pentru care a fost recompensat, de asemenea, cu un Glob de Aur şi un premiu Bafta.

În ultimii ani, marele maestru italian a realizat mai multe concerte internaţionale, în cadrul unui turneu cu care a străbătut jumătate de mapamond, iar în 2015 a oferit un recital papei Francisc, pentru a marca 200 de ani de la refondarea iezuiţilor.


Preluat de la: Publika.md
Postat 10 noiembrie 2018

Creaţii aleatorii :)

Va veni vremea...

 

Va veni vremea când pe umerii tăi,

Firesc va cădea a mea bătrânețe,

Va veni vremea când ai morții dulăi,

Vor lătra prin vecini și prin piețe.

 

Va veni vremea când mersul meu sacadat,

Nefiresc se va sprijini de brațele tale,

Când numele-mi va fi pe-o piatră sculptat,

Sub pomul vieții uscat și cu fructe amare.

 

Va veni vremea, of... va veni vremea,

Când ceara unei lumânări trist se va scurge,

Când de pe cer vei vedea cum cade o stea,

Iar lumina ei îți va pătrunde în sânge.

 

Va veni vremea, nu mai e mult până atunci,

Când îți vei purta și tu bătrânețea pe umeri,

Căutând nefiresc să nu strigi, să nu plângi,

Atunci când zilele rămase începi să le numeri.

 

Va veni vremea, nefiresc va veni vremea...

 

Mai mult...

Zâna pădurii

 

Azi am pornit de cu zori la pețit,

Cu inima beată și clocot în sânge,

De sute de gânduri sunt hăituit,

Grumazul un laț parcă-l strânge.

 

-Haideți prieteni cu mine-n pețit,

La zâna pădurii cu părul de frunze,

Cu trupul mlădiță și păr înfrunzit,

În care își țese păianjenii pânze.

 

Astăzi e soare și frunza e verde,

Iar zâna doarme în al lunii pridvor,

Focul iubirii în oase îmi fierbe,

Prin vene îmi curge un rece izvor.

 

Nu râdeți prieteni că zâna-i aici,

Mai bine dați-mi poiana cu flori,

Prindeți fluturi, gândaci, licurici,

În brațe să ajung cu mii de culori.

 

Și tot mai adânc în pădure pătrund,

Iar arbori mai tineri în hohote râd,

Șerpii de frică sub frunze se-ascund,

Și ochi în desișuri se văd cum surâd.

 

Bezna, încet, în pădure se lasă,

Și drumu-i mai greu iar zâna departe,

-Haide fârtate, să mergem acasă,

Nu e nici o zână, doar vorbe deșarte.

 

Și luna lucește pe fețele noastre,

De cale întoarsă nici vorbă, nici loc,

Frunzele par acum toate albastre,

Și parcă pășim pe o apă de foc.

 

Deodată se aude un trosnet de piatră,

Și brusc, o lumină, pădurea lovește,

Frunza tresare iar câinii o latră,

Și-n piept simt un foc cum arde orbește.

 

-Să fugim! Strigară amicii cu toții,

Au sosit vânători, cu câini, și gonaci,

Iar toată ființa îmi vibra de emoții,

Căci eu, o vedeam, printre copaci.

 

-Rămâneți prieteni cu mine-n pețit,

E zâna pădurii cu părul de frunze,

Cu trupul mlădiță și păr înfrunzit,

În care își țese păianjenii pânze.

 

Dar focul mă arde și-n umărul drept,

La nuntă sosi vânători și gonaci,

Pădurea mă strânge cu milă la piept,

Și-n beznă, apăru, lumini pe copaci.

 

-Haideți prieteni, de ce nu dansați?

Mireasa îmi este atât de frumoasă,

De ce peste mine doar lacrimi vărsați?

Lăsați-mă aici, și întorceți-vă acasă.

 

Spuneți-i măicuței că sunt însurat,

Cu zâna pădurii cu ochii de soare,

Și-acum sunt și eu pe vecie împărat,

Peste arbori și flori, poieni și izvoare.

 

Mai mult...

...punct...iubire

Iubire simt cand te vad

Iubire strig cand te aud

Iubire te chem cand te vreau

Iubire te am cand te ating

 

 

Mai mult...

Jumătate

Clopotele bat la 9 jumătate

Exact la ora la care te simțeam cel mai aproape

Precum Afrodita aștepta iubita-și primăvară

Uitând subit de-a iernii lungi povară.

 

Clopotele bat la 9 jumătate

Exact când doar praful mai avea greutate

La fel cum mă prindeai cândva ușor de mână

Și-mi jurai eterna-ți iubire păgână.

 

Clopotele bat la 9 jumătate

Exact când vocea ta venea din altă parte

Și, distras, vedeai prin mine-n înstrăinare

Surzind la a mea disperată chemare.

 

Clopotele bat la 9 jumătate

Exact la ora la care te vedeam cel mai departe,

Dar eu eram în urmă cu jumătatea de oră la care m-ai părăsit.

Clopotele bat – de fapt – la 10 fix.

Mai mult...

Zilele de iarnă

Zilele de iarnă, fără tine, sunt povară,

Gerul parcă-mi sapă-n suflet rana veche, tot mai iară.

Fulgi de nea se-aștern pe drumuri, dar nu-i cald în al meu gând,

Fără tine, tot ce-i iarnă pare rece și plăpând.

 

Cerul plânge cu zăpadă, vântul urlă prin zăvoi,

Amintirea ta mă strigă dintr-un vis pierdut în noi.

Fără tine, nopți de iarnă sunt pustii, fără hotar,

Dorul arde ca o flacără sub al gheții rece har.

 

Și mă-ntreb, iubite, unde ești ascuns acum?

Cum de soarele din suflet s-a pierdut pe-al vieții drum?

Zilele de iarnă trec, dar dorul nu se va topi,

Poate doar când vei fi iară lângă mine, zi de zi.

 

Mai mult...

Vânt în aripi, zbor de frunze

Vântul pierdut a stat demult, abia adie

Aripi atârnă la pământ de-o veșnicie

Se mișc-o frunză tremurând, apoi omie

Îmi iau avânt stârnit de vânt, ce nebunie

 

De zbor uitând caut în gând prin amintire

Sângele fierbe alergând ca-ntr-o beție

Aripi întind să prindă vânt, speranța-nvie

Plutind pe-o frunză, evadând, s-ating iubire

 

Aleargă sufletul flămând, gonind spre tine

Zborul spre stea e doar un gând, norul mă ține

Prin ceață drumul căutând mă pierd de mine

Frunzele-mi tremură urlând în agonie

 

Ciudatul vânt suflă rupând aripi divine

Aruncă sufletul plăpând schimbând destine

Usucă frunzele zburând printr-e suspine

Să mă golească transformând inima-n rime

 

Lipsit de vânt caut pământ cu ape line

Din nor căzând devin o piatră-ntre ruine

Zboru-i o frunză tremurând de amăgire

Ajung din om un simplu gând pe o hârtie

Mai mult...