0.04

Legendarul compozitor italian Ennio Morricone a împlinit 90 de ani

poezii.online Legendarul compozitor italian Ennio Morricone a împlinit 90 de ani

Legendarul compozitor italian Ennio Morricone a împlinit sâmbătă 90 de ani, având în spate o carieră prolifică de-a lungul căreia a compus coloanele sonore ale unor filme clasice, precum cunoscutele 'spaghetti western' ale lui Sergio Leone, relatează EFE, potrivit agerpres.ro.

În Italia se succed felicitările la adresa marelui compozitor iar autorităţile au prevăzută pentru luni cu acest prilej prezentarea la Roma a cărţii 'Ennio, un maestro',în care Morricone şi prietenul său regizorul Giuseppe Tornatore vorbesc despre respectivele lor cariere.

Alberto Bonisoli, ministrul italian al culturii, l-a felicitat pe maestru pentru împlinirea acestui frumoase vârste şi pentru "compoziţiile sale capabile să contagieze şi să cucerească toate generaţiile".

Morricone s-a născut la Roma, la 10 noiembrie 1928, şi a studiat la Conservatorul din Santa Cecilia, până la completarea în 1946 a studiilor de trompetă, instrument la care cânta şi tatăl său, şi la primirea în 1954 a diplomei în Compoziţie.

Primele sale compoziţii datează de la sfârşitul anilor 1950, în timp ce saltul său la cea de-a Şaptea Artă s-a produs în 1961, cu coloana sonoră pentru 'Il Federale', de Luciano Salce.

El devine însă celebru pe plan mondial datorită muzicii compuse pentru filmele prietenului său Sergio Leone.

Pentru maestrul filmelor 'spaghetti western', Morricone a compus piese memorabile în filmele 'Per un pugno di dollari' (1964), 'Il buono, il brutto e il cattivo' (1966), 'C'era una volta il The West' (1968), sau 'Giu la testa' (1971).

Începând cu anii 60, Morricone a compus muzica pentru peste 450 de filme de toate genurile, devenind unul dintre autorii cei mai versatili şi mai recunoscuţi din lume.

Unele din creaţiile sale cele mai cunoscute sunt coloanele sonore pentru 'Nuovo Cinema Paradiso' (1988) de Giuseppe Tornatore, 'Novecento' (1976), capodopera lui Bernardo Bertoluccio, sau mai recent pentru 'The Mission' (1986).

Morricone a colaborat cu cei mai prestigioşi regizori, precum Brian de Palma, Lina Wertmuller, Roman Polanski, Warren Beatty, Oliver Stone, sau cineaştii spanioli Luis Buńuel, în 'Léonor' (1975) şi Pedro Almodóvar, în 'Atame' (1990).

În 2016, el a câştigat premiul Oscar pentru coloana sonoră a westernului 'The Hateful Eight' (2015), al lui Quentin Tarantino, pentru care a fost recompensat, de asemenea, cu un Glob de Aur şi un premiu Bafta.

În ultimii ani, marele maestru italian a realizat mai multe concerte internaţionale, în cadrul unui turneu cu care a străbătut jumătate de mapamond, iar în 2015 a oferit un recital papei Francisc, pentru a marca 200 de ani de la refondarea iezuiţilor.


Preluat de la: Publika.md
Postat 10 noiembrie 2018

Creaţii aleatorii :)

Ne-au rupt in două

Mi-i roșu gurmazul de- atîta -ncordare
Si ochiul mi-i aspru de- atîta mirare.
O frunză pe apă, i-o frunză ce doare,
I-o mâina întinsă de-a morții salvare.

De cînd am ales să mă duc de la tine
Un sânge amar îmi curge în vine
N-au cum să -nțeleagă, străinii de mine,
Povara ce-o port, spre a lor fericire.

Grăbiți, ei m-au scos din brațele - ți reci,
Dar poate și singur ai vrut ca să pleci;
Departe de mine să fii tu în veci
Si doar ca fantoma prin față să -mi treci...

...Deschisă -i fereastra din nou către lume
Si ceru-i albastru, dar ochiu-mi apune
Din litere grele-n cercând să adune
Un nume, pe buzele mele, un nume.

Mai mult...

indiferență

de obicei, trăiesc fără ochii pe ceas

mă mulțumesc să privesc din când în când Soarele

am împărțit cerul în două

încercând să despart diminețile de amezi și de nopți

de constelații

să-mi fac o idee despre timp

în rest n-am nicio legătură cu acesta

el își vede de drumul său fără întoarcere

eu de al meu

cu suișuri și coborâșuri

sunt prea ocupat să-mi aliniez inima după Steaua Polară

sau după ceasul astronomic de la Strasbourg

mi-e greu să mă alinniez și cu mine însumi uneori

cu piramida lui Keops și Eversetul

care-și bat joc în neclintirea lor milenară

de timp

de ce mi-ar păsa mie

oglinda așezată între mine și lume

e spartă demult

atunci am abolit pentru totdeauna dictatura odioasă a ochiului

îmbrățișând democrația inimii

care mă ajută să-mi simt viața

nu s-o măsor

să-mi păstrez nealterat curajul de a trăi

până la capăt

ca un fluture care își trăiește fericit viața

într-o singură zi…

Mai mult...

Vivre la France!

în mirificile și fabuloasele Câmpii Elizee

prin care trecuseră cu gândul  poeții antichității

primăvară era veșnică

toate vânturile băteau numai din vest

adunate  la un loc

apele singurului râu sfințite cu nectarul fericirii

te făceau să uiți toate necazurile

sub umbra arborilor de tămâie

oameni erau fericiți mai tot timpul

practicau călăritul

întrecerile atletice

dădeau cu zarul

însuși Cronos se oprise acolo

îmbătat de licoarea înțelepciunii

strecurată de Rhea

dar și Orfeu

fiul regelui trac Oeagrus și al Calliopei

născut din Apollo

Anchise

tatăl lui Eneas

Kadmos și Harmonia

Menelau, Ahile sau Patroclus

aproape toată antichitatea

până la Maria de Medici și Marie Antoinette

care au denumit niște câmpuri sterpe

Champs-Élysées

un fel de Axe historique

dintre două gânduri sublime

sărmane Macron

după aproape trei mii de ani

avec toutes vos places de la Concorde

Charles de Gaule

de la Bastille

avec toutes vos sources triomphales

et vos magasins de luxe

s-a terminat visul...

Mai mult...

Alt film

e neplăcut să vezi în jurul tău alte chipuri

alți oameni

să te întrebi atunci unde sunt ceilalți

de ce-ai rămas doar tu pe in***cenzure*** aceasta

de singurătate

ca un nefericit Robinson Crusoe

printr palmieri și plante exotice

nu înțelegi cum s-a putut să rămâi în urma timpului

într-o lume a coioților nemiloși

pitiți prin tufișuri

altădată acești lupi de prerie se aruncau cu dinții în botul cerbului

fugăreau leii

apărea câte un vultur imens

și sfâșia prada

știai un lucru

acum nu mai știi

regizorul vieții a schimbat peste noapte scenariu

a amestecat oamenii cu lupii

într-o distribuție hororr

în care oamenii devin lupi singuratici și se mănâncă-ntre ei

iar cerbii trăiesc veșnic…

Mai mult...

Resemnare

de-afară aud cum iarna își scoate rochia albă de mireasă

încheind ultimul vals vienez în aplauze furtunoase

adresate deopotrivă și mirelui

vântul         

primăvara geloasă adună ghiocei

și magnolii

mai încolo

așergând desculță după o mângâiere de soare

poetul se uită critic la ele din spatele ferestrelor înghețate

în timp ce îndeasă tutunul cu miros de mentă și vanilie

în pipă

„nebunele dracului”

luând încă un gât de șampanie din sticla cu susur de viperă

„și viața asta este ca anotimpurile anului”

se gândește mușcând din mușticul de abanos

ca din sfârcul voluptos al Serenei

„ în brațele cui o mai fi acum la sfârșit de iarnă”

îi vine în minte

dar își alungă încruntat gândul

 

ducă-se...

Mai mult...

Calea prin Labirint

Viața e un greu Labirint

Iar printre nenumărate fundături

Căutăm neâncetat ieșiri

Prin probleme pășim lent.

 

Viața oamenilor aparent diferită

Dar e același Labirint de alegeri

Care defapt nu te duc nicăieri...

Capcană deasupra simturilor, e spirituală.

 

E o iluzie că ești liber

Doar pare că înaintezi

Dacă o clipă te-ai gândi sincer

Ai vedea...că te-nvârți in cercuri.

 

Când ne comparăm viața cu alții

Riscăm să devenim pierduți

În Labirintul dezamăgirii

Cădem victimele Întristării.

 

Dar rămâne întrebarea 

Cum ai putea să-ți găsesti calea?

Prin Labirintul amețitor

Când ești la capătul puterilor.

 

Urmările Labirintului sunt moartea spirituală

Dar căutarea ta tot continuă

Nimic parcă nu te satură

Te roade foamea imaterială.

 

Adevărul este cheia Labirintului

Broasca-i dragostea față de alții

Și toate Labirintele se vor prăbuși

Liber vezi lumea cu alți ochi.

Mai mult...