Nonsens
Nonsens
Am sufletul tânjind spre viață,
Cu mâini murdare de speranță,
Căci explorez cu infinitate,
Gândul meu spre libertate.
Spre libertatea ce azi nu este,
Lăsând doar urme, să ne pese,
Și în zbucium de mișcare raeliană ,
Brăzdez pe piept urme de rană.
Iar pe meleaguri pline de dor,
Zi de zi devin mai chior,
Căci timpu, nu știu eu ce este,
Dar garantat, nu îmbătrânește.
Îmbătrânesc doar eu, ființă,
Cu gândul doar la neputință.
Degeaba-n sudori țin eu şteampul,
Când la final Timpul mi-e ștreangul.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Pana cand moartea ne va desparti
Poem: Obsesie!
Oportunităţi de muncă pentru cei care doresc să-şi valorifice abilităţile de scriere
Poem: Elegie
Poem: Voi scrie..vers!
Premiile Nobel pentru Literatură pentru 2018 şi 2019 vor fi acordate împreună în acest an
Poem: Aburi, Cioburi, Sânge
Poem: Acasă
Top 5 cărți recomandate pentru adolescenți