Vocea ta, terapie pentru al meu suflet
Când lumea se prăbușește-n tăceri,
Iar gândurile-mi țipă-n pereți,
Vocea ta picură peste dureri
Ca un cântec uitat de poeți.
Nu-mi dai promisiuni, nici povești,
Nu-mi spui că va fi totul bine,
Dar sună a „aici ești”,
Și-mi ajunge — e tot ce-mi ține.
În timbrul tău cald, nesfârșit,
E ceva ce nu pot explica:
O chemare, un rost, un sfârșit
Al furtunii din inima mea.
E terapie fără tratat,
E tămăduire fără motiv,
E ca și cum m-aș fi regăsit
Într-un vers rostit intuitiv.
Și nu știi, și nici nu-ți cer,
Să înțelegi ce-n mine plânge,
Dar când te aud, dispare orice mister,
Iar rănile-mi tac… și totul se stinge.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Florin Dumitriu
Дата публикации: 10 мая
Просмотры: 153
Стихи из этой категории
Ține-mă
Oh suflet drag... ,
Cât timp mai este nevoie să te aștept ?
Să fi cu mine , să mă înțelegi
Să mă iubești ....
Să vi cu mine în marea mea de haos
Să ne vegheze luceferii nopții
În de mult uitate vorbe și emoții
Care te fac să trăiești,
Să respiri,
Să zâmbești,
Cu aripile întinse spre orinzontul larg
Împreună să fiim...
Să vedem o lume noua a fericirii
În care tot ce contează este trăirea
Pe vârf de munte,
Pe nispul marii,
La apus,
La răsărit,
În brațe să mă tii
Și bucatele de suflet să adunam
Pentru a-l face rai mereu .
Numai pe tine
Nu pot avea toate femeile din lume,
Nici toate femeile nu mă pot avea pe mine,
eu ți-am fost mereu alături,
dar tu nu m-ai ales pe mine.
Și sufletul îmi plânge și inima se sfrânge
Și gândul îmi zboară spre tine comoară
Și în vis te voi cuprinde,în brațe te voi strânge,
Plângând te voi privi, din dinți voi scârțâi.
Că nu îmi ești mireasă,că nu îmi ești aleasă,
Pierdute între stele sunt gândurile mele,
Te caută pe tine,crezând că vii la mine
Dar tu te îndepărtezi, nu mai în vise înflorești.
În vise voi rămâne,acolo lângă tine
Să-mi spui că mă iubești,
Să-mi spui că nu m-ai pleci,
Să-mi spui că îmi ești mireasă.
Să-mi spui că-mi ești aleasă
Și timpul trece greu ,nici tu nu mai ești la fel
Și lumea s-a schimbat, de când tu ai plecat
Și soarele e rece și luna ofilește.
În lumea mea creată, petru tine fată
Și stau și plâng la poartă flori ca tine fată,
Și chear de-ar intra, nu mă vor mai calma
Doar tu ești împărăteasă la mine în casă.
Să nu-mi mai scrii...
Doar vântul nopții poate,
Să-ți poarte-al meu oftat,
Prin viscol de uitare,
Prin timpul destrămat.
Iar plânsul ce îți pare,
Atât de nevăzut,
Va inunda pământul,
Sub pasul tău tăcut.
Iar seara, când tăcerea,
Te va chema-napoi,
Vei auzi departe,
Un glas străin prin ploi.
Și poate-n acea clipă,
Când ceru-ți va fi gol,
Vei regăsi-n tăcere,
Și gestul tău frivol.
Și-atunci, de va fi astfel,
Să nu-mi mai scrii nicicând,
Căci dorul ce se-ntoarce,
E cel mai greu mormânt.
Nu e
Nu e
azi te am văzut
nu te am plăcut
cine ești
ce ai făcut
cu persoana vieții mele
te ai schimbat chiar crezi in ele ?
credeam ca ești unic
dar de fapt doar un tipar ,nimic
nu mai e de zis nimic
m am convins
merit mai mult
te ai convins
ce ai pierdurt
diamantul dat pe cuie
unde e iubirea,nu e
ma simt bine
nu eram eu problema…in fine
am crezut mereu in roata
ce se intoarce neîncetată
am ales greșit din nou
alta lectie in birou :)
iara fac gafe multe
unde e iubirea?nu e
toate amintirile date uitării
oare inima e data încetării?
nu am cum sa uit ce a fost
ce păcat și fără rost
unde e iubirea?nu e…
ai ales tu pentru noi
sau pentru voi?
îți e bine acolo jos
ce proasta am fost
încercând sa schimb
un vitraliu învechit
vechile obiceiuri vorbesc
și cu asta ai ales.
cum ar fii?
cum ar fi sa fim din nou,la fel ce eram odata
fericiti ne sarutam,neinteresandu te de alta fata
te iubeam atat de tare,incat nimic n avea scapare
dar intr o noapte oarecare,tu m ai uitat la departare
nu stiu daca ma mai iubesti,sper ca voi alfa vreodata
in radioul meu,suna piesa ta preferata
ce mai vremuri,asa frumoase
dorul de tine,mai rau ca pielea ta de matase
asa dulce tu erai,incat incet ma sarutai
amintirile noastre,vor ramane ascunse n noi pan la ultimul trifoi
cum ar fi?
sa ne iubim din nou?
la fel ca n prima zi?
pana ultimul din noi,se va rataci
"Poezia ta"
Cu "poezia ta" m-aș încălzi
În iarna asta rece
Mi-e dor de ea zi de zi
...și cu nimic nu trece...
Doar gândul rămâne cald
Mă poartă în visare
Și mă prinde într-un pahar
Ca tine, într-o îmbrățișare.
Și parcă îi simt parfumul...
Și mă îmbăt cu gândul
De ce n-o să mai fie...
O pură și naivă...iluzie.
De-ai ști că fără "poezia ta"
Totul îmi pare fără sens...
Știai c-o adoram...era iubire pură...
De-ai interzis-o... ce nu ai înțeles?
...................................................
Îndeajuns ce nu a fost?...
De n-ai lăsat-o să mă scrie frumos...
Ține-mă
Oh suflet drag... ,
Cât timp mai este nevoie să te aștept ?
Să fi cu mine , să mă înțelegi
Să mă iubești ....
Să vi cu mine în marea mea de haos
Să ne vegheze luceferii nopții
În de mult uitate vorbe și emoții
Care te fac să trăiești,
Să respiri,
Să zâmbești,
Cu aripile întinse spre orinzontul larg
Împreună să fiim...
Să vedem o lume noua a fericirii
În care tot ce contează este trăirea
Pe vârf de munte,
Pe nispul marii,
La apus,
La răsărit,
În brațe să mă tii
Și bucatele de suflet să adunam
Pentru a-l face rai mereu .
Numai pe tine
Nu pot avea toate femeile din lume,
Nici toate femeile nu mă pot avea pe mine,
eu ți-am fost mereu alături,
dar tu nu m-ai ales pe mine.
Și sufletul îmi plânge și inima se sfrânge
Și gândul îmi zboară spre tine comoară
Și în vis te voi cuprinde,în brațe te voi strânge,
Plângând te voi privi, din dinți voi scârțâi.
Că nu îmi ești mireasă,că nu îmi ești aleasă,
Pierdute între stele sunt gândurile mele,
Te caută pe tine,crezând că vii la mine
Dar tu te îndepărtezi, nu mai în vise înflorești.
În vise voi rămâne,acolo lângă tine
Să-mi spui că mă iubești,
Să-mi spui că nu m-ai pleci,
Să-mi spui că îmi ești mireasă.
Să-mi spui că-mi ești aleasă
Și timpul trece greu ,nici tu nu mai ești la fel
Și lumea s-a schimbat, de când tu ai plecat
Și soarele e rece și luna ofilește.
În lumea mea creată, petru tine fată
Și stau și plâng la poartă flori ca tine fată,
Și chear de-ar intra, nu mă vor mai calma
Doar tu ești împărăteasă la mine în casă.
Să nu-mi mai scrii...
Doar vântul nopții poate,
Să-ți poarte-al meu oftat,
Prin viscol de uitare,
Prin timpul destrămat.
Iar plânsul ce îți pare,
Atât de nevăzut,
Va inunda pământul,
Sub pasul tău tăcut.
Iar seara, când tăcerea,
Te va chema-napoi,
Vei auzi departe,
Un glas străin prin ploi.
Și poate-n acea clipă,
Când ceru-ți va fi gol,
Vei regăsi-n tăcere,
Și gestul tău frivol.
Și-atunci, de va fi astfel,
Să nu-mi mai scrii nicicând,
Căci dorul ce se-ntoarce,
E cel mai greu mormânt.
Nu e
Nu e
azi te am văzut
nu te am plăcut
cine ești
ce ai făcut
cu persoana vieții mele
te ai schimbat chiar crezi in ele ?
credeam ca ești unic
dar de fapt doar un tipar ,nimic
nu mai e de zis nimic
m am convins
merit mai mult
te ai convins
ce ai pierdurt
diamantul dat pe cuie
unde e iubirea,nu e
ma simt bine
nu eram eu problema…in fine
am crezut mereu in roata
ce se intoarce neîncetată
am ales greșit din nou
alta lectie in birou :)
iara fac gafe multe
unde e iubirea?nu e
toate amintirile date uitării
oare inima e data încetării?
nu am cum sa uit ce a fost
ce păcat și fără rost
unde e iubirea?nu e…
ai ales tu pentru noi
sau pentru voi?
îți e bine acolo jos
ce proasta am fost
încercând sa schimb
un vitraliu învechit
vechile obiceiuri vorbesc
și cu asta ai ales.
cum ar fii?
cum ar fi sa fim din nou,la fel ce eram odata
fericiti ne sarutam,neinteresandu te de alta fata
te iubeam atat de tare,incat nimic n avea scapare
dar intr o noapte oarecare,tu m ai uitat la departare
nu stiu daca ma mai iubesti,sper ca voi alfa vreodata
in radioul meu,suna piesa ta preferata
ce mai vremuri,asa frumoase
dorul de tine,mai rau ca pielea ta de matase
asa dulce tu erai,incat incet ma sarutai
amintirile noastre,vor ramane ascunse n noi pan la ultimul trifoi
cum ar fi?
sa ne iubim din nou?
la fel ca n prima zi?
pana ultimul din noi,se va rataci
"Poezia ta"
Cu "poezia ta" m-aș încălzi
În iarna asta rece
Mi-e dor de ea zi de zi
...și cu nimic nu trece...
Doar gândul rămâne cald
Mă poartă în visare
Și mă prinde într-un pahar
Ca tine, într-o îmbrățișare.
Și parcă îi simt parfumul...
Și mă îmbăt cu gândul
De ce n-o să mai fie...
O pură și naivă...iluzie.
De-ai ști că fără "poezia ta"
Totul îmi pare fără sens...
Știai c-o adoram...era iubire pură...
De-ai interzis-o... ce nu ai înțeles?
...................................................
Îndeajuns ce nu a fost?...
De n-ai lăsat-o să mă scrie frumos...
Другие стихотворения автора
Stele în Fuziune: Noaptea Pasiunii
În alchimia iubirii noastre, suntem două stele fără echivoc,
Topindu-ne într-un ocean de lumină pură și foc,
În care fiecare scânteie devine o galaxie,
Și fiecare sărut e o gală a cosmosului în extaz.
Ca o fântână veșnică de sentimente, suntem izvorul vieții,
În care fiecare picătură devine o filă de poveste,
În care fiecare undă devine o cântare a sufletului,
Și fiecare adiere de vânt e o călătorie spre nemurire.
În noaptea noastră de pasiune, suntem ca două flăcări într-un dans de amor,
Consumându-ne unul pe altul într-o fuziune divină,
În care fiecare scânteie devine un secret al universului,
Și fiecare tremur e o călătorie spre o altă dimensiune.
Pielea ta e ca o pânză de catifea, pe care degetele mele o străbat cu nesăbuință,
În care fiecare atingere devine o melodie a plăcerii,
În care fiecare mângâiere e o călătorie spre extazul absolut,
Și fiecare strângere e o promisiune de fericire fără margini.
În această seară de extaz, suntem doar doi amanți,
Iubindu-ne cu raze de patimă și adiere de fior
În care fiecare tremur e o chemare la păcat,
Și fiecare clipă e o eternitate a plăcerii.
Vraja sarutului nocturn
Lasă-mă să te ating cu un sărut
Și să te alint cu-n roșu în obraji,
Ca florile ce-n primăvară cresc,
Pe câmpuri nesfârșite, în veșmânt de vrăji.
Lasă-mă să-ți pictez pe ochi stele,
Și-n părul tău, ca vântul să mă-nșir,
Să ne topim în nopți de catifea,
Cu inimi vibrând, sub cerul de safir.
Lasă-mă să te port prin visuri calde,
Pe aripi de lumină și parfum,
Să fim doi fluturi într-un vals etern,
Să strălucim în roua dimineții, blând.
Gust din venin
Ce-ar fi dacă ne-am mai întâlni iar,
Fără să ne fii știut,
Mai da din nou pradă disperării,
Cum demult ai făcut?
Ce-ar fii dacă ne-am mai iubi iar,
Fără să ne fii priceput,
Mi-ai face din nou inima bucăți,
Cum doar tu ai putut?
Mâinile doresc pielea ta
Picioarele doresc drumul tău,
Mintea își dorește să te visez
Iar sufletul să te iubesc.
Dorințe
Din apusurile aurii ale soarelui
Stelele încep să ți se închine,
Strălucind din ochii demiurgului,
În miezul nopților meschine.
În adâncul sufletului meu echitabil,
Aud in codul morse iubiri limpezi,
Mărturisind că te-aș dori veritabil,
Pentru o veșnicie… și încă o zi.
Tu ești in mintea mea acel “nimic”
Când sunt întrebat la ce mă gândesc,
Cu inima ratacită ce bate ritmic
Pe muzica iubirii când pe tine te zăresc…
Stele în Fuziune: Noaptea Pasiunii
În alchimia iubirii noastre, suntem două stele fără echivoc,
Topindu-ne într-un ocean de lumină pură și foc,
În care fiecare scânteie devine o galaxie,
Și fiecare sărut e o gală a cosmosului în extaz.
Ca o fântână veșnică de sentimente, suntem izvorul vieții,
În care fiecare picătură devine o filă de poveste,
În care fiecare undă devine o cântare a sufletului,
Și fiecare adiere de vânt e o călătorie spre nemurire.
În noaptea noastră de pasiune, suntem ca două flăcări într-un dans de amor,
Consumându-ne unul pe altul într-o fuziune divină,
În care fiecare scânteie devine un secret al universului,
Și fiecare tremur e o călătorie spre o altă dimensiune.
Pielea ta e ca o pânză de catifea, pe care degetele mele o străbat cu nesăbuință,
În care fiecare atingere devine o melodie a plăcerii,
În care fiecare mângâiere e o călătorie spre extazul absolut,
Și fiecare strângere e o promisiune de fericire fără margini.
În această seară de extaz, suntem doar doi amanți,
Iubindu-ne cu raze de patimă și adiere de fior
În care fiecare tremur e o chemare la păcat,
Și fiecare clipă e o eternitate a plăcerii.
Vraja sarutului nocturn
Lasă-mă să te ating cu un sărut
Și să te alint cu-n roșu în obraji,
Ca florile ce-n primăvară cresc,
Pe câmpuri nesfârșite, în veșmânt de vrăji.
Lasă-mă să-ți pictez pe ochi stele,
Și-n părul tău, ca vântul să mă-nșir,
Să ne topim în nopți de catifea,
Cu inimi vibrând, sub cerul de safir.
Lasă-mă să te port prin visuri calde,
Pe aripi de lumină și parfum,
Să fim doi fluturi într-un vals etern,
Să strălucim în roua dimineții, blând.
Gust din venin
Ce-ar fi dacă ne-am mai întâlni iar,
Fără să ne fii știut,
Mai da din nou pradă disperării,
Cum demult ai făcut?
Ce-ar fii dacă ne-am mai iubi iar,
Fără să ne fii priceput,
Mi-ai face din nou inima bucăți,
Cum doar tu ai putut?
Mâinile doresc pielea ta
Picioarele doresc drumul tău,
Mintea își dorește să te visez
Iar sufletul să te iubesc.
Dorințe
Din apusurile aurii ale soarelui
Stelele încep să ți se închine,
Strălucind din ochii demiurgului,
În miezul nopților meschine.
În adâncul sufletului meu echitabil,
Aud in codul morse iubiri limpezi,
Mărturisind că te-aș dori veritabil,
Pentru o veșnicie… și încă o zi.
Tu ești in mintea mea acel “nimic”
Când sunt întrebat la ce mă gândesc,
Cu inima ratacită ce bate ritmic
Pe muzica iubirii când pe tine te zăresc…