Oda frumusetii
O frumusețe cu trei catarge îi face semn cu pânze evazate,
Ademenindu-o din vocea liniştitoare a oceanului şi aruncând-o în vălul nopţii.
Stând pe prora navei ei, sub constelațiile pe care ea alunecă,
Ghidat de grinzile farului spre marginile de topaz ale dimineții.
Inima mea de catifea, atașată de șiruri de mătase, coboară,
fluturând deasupra ei în piruete aurite de soare.
Degetele ei mângâie atât de curios liniile de zâmbet argintiu,
Făcându-le să sune în vibrații de iubire.
Pergamente strălucesc cu cerneală proaspătă,
Ca strălucirea caldă a licuricilor care valsează în amurg.
Fanteziile scrise, se rup împreună cu ramele din fier forjat ale realității,
În timp ce cascadele visătoare slobozesc pe podeaua de porțelan.
Ochii s-au închis încet în somn angelic,
Ea plutește pe nava ei de fildeș și abanos
În mări de valuri stropitoare și de cerulean,
Precum mugurii de rouă dimineața.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Florin Dumitriu
Дата публикации: 3 августа 2022
Комментарий: 1
Просмотры: 1138
Комментарий
Стихи из этой категории
Fără sens
Mașina de scris s-a uzat...s-au,
Fi-rar o simpla aluzie a timpului...or,
Cerneala-n călimara s-a uscat...și,
A trecut, o vreme...
De când n-am mai atins acel, alinator.
Ce-o fi dacă n-aș exista?
Ce-o fi dacă n-ar exista?
Păi, nu știu eu ce-o fi — dar,
Ce n-o fi știu sigur...
Acei ochi, n-o fi,
De o nuanță pur celesta...și,
Încremenind privindu-i,
De zici ca ești tu prințul timp —
și ea prințesa.
Acele mâini, n-o fi,
De e o mătase pur regală...și,
Profund diamantizate, de zici —
Că ești lângă Jwaneng.
N-o fi nici — pielea-i,
Firavă și fină,
Netedă și lină,
Ce-ți injectează adânc în venă,
Serotonină — doar, atingând-o.
Si dacă toate astea,
Adunate — fac cât o lume pentru mine,
Iți pun eu întrebarea — ce-o fi oare…
Daca Ea n-ar exista?
[…]
Pai, nu știu eu ce-o fi — dar,
Ce n-o fi știu sigur[…]
N-o fi nimic, n-ar exista nici lumea,
Aș fi doar eu, singur, în univers...
Fără sens.
Vântul mă bate!
Vântul mă bate și-ar vrea să-mi zică
Să uit iubita ce-a fost, cândva, odată,
Să nu mai sufăr, să-mi caut fericirea
Ce mă așteaptă negreșit, la altă fată.
M-ascund puțin și-l las să vijelească
Gândind că poate pleacă cum a venit,
Cu sfaturile lui ce viața mi-o încurcă
Acum când dragostea mi-am întâlnit.
De mine, eu îți spun să nu te-ascunzi
Că doar ți-aduc vestea ce am văzut-o,
Ochii să ții deschizi și chiar să înțelegi
Că fata dragă, din păcate...ai pierdut-o.
Cum poți să-mi spui, tu vânt răutăcios
S-o uit și să-mi găsesc rapid o altă fată,
Când o aștept de zece luni să se întoarcă
Să facem nuntă mare-n sat și să fiu..tată.
Eu, n-aș fi vrut să-ți povestesc vreodată
C-a ta aleasă are iubit student american,
Așa că doar am îndrăznit asta să-ți spun
Și să-nțelegi că eu...nu-ți sunt dușman
Iar viața uneori e filă scrisă...de roman.
Atunci, la vânt, frumos am mulțumit
Și am crezut în tot ce îmi vorbește,
Ne-am despărțit, adevărați prieteni
Înțelegând povestea...celui ce iubește!
Nu esti al meu
Din nou eu stau si ma gindesc
La viata care trece
Si de durere.. eu fumez
Tigara iar se stinge...
Trec zile-ntregi ..
Trec nopti fara odihna
Tu iarasi pleci
Si-mi spui ca o sa treaca...
EA iar te chiama
Tu iar ma lasi pe mine
Te duci la EA grabit
Si-mi spui ca vorbim miine...
Si iar ma pun pe asteptat
Si sufletul ma doare
Dar .. eu asa am acceptat
Inghit lacrimi amare...
E o femeie..e sotia ta
Eu sint doar o amanta
Cu Ea tu iti traiesti viata
Cu mine te vezi citeodata..
Tu miai propus sa fim iubiti
Ca ai familie..copii
Dar am ajuns indragostiti
Si facem nebunii...
Si iarasi trebuie sa pleci
EA iar te chiama acasa
Eu iar ramin sa ma gindesc
De cine tie-ti pasa....
Ea-i mama la ai tai copii
Eu ..doar o simpla fata
Ei iar te-asteapta ca sa vii
Si eu ramin indurerata...
For you my dear 3
Your eyes are like the sun,
Your voice is like a sire's melody,
Your hair is like silk,
Deep into your eyes I sink.
My thoughts are like ink,
They're permanent when about you I think
When a photo of you I took,
For a goddess you were mistook.
Aștept...să vii!
Să vii că te aștept de-o viață
Să simt puțin că mă iubești,
Și-apoi te las să poți să pleci
Dacă la mine, iubire nu găsești.
Te văd frumoasă ca pe-o zână
Precum poetul te-a scris în vers,
Nu știu deloc cum ți-i înfățișarea
Dar simt că tu exiști în...univers.
În mintea mea și gândul rătăcit
Doar tu îmi poți reda speranța,
De-a fi din nou acel îndrăgostit
Și mică între noi pe veci distanța.
Nu știu de-s treaz sau de visez
Dar asta n-are nicio importanță,
Când tu ești vis sau poate-aievea
Iar viața mea un taler de balanță.
Și timpul trece, zboară neîncetat
Și îmi adună ani mereu în spate,
Așa că-ncep să-măndoiesc că pot
Cândva să îmi găsesc...a mea jumate!
Tu.
cand cerul a picat si de maine'mi crestea frica
tu ai inghitit durerea nestiind ce va implica
printre lacrimini ne'am zambit, in mine urlam
bucuros ca'mi esti alaturi, constient ce iti rapeam
a fost iad si transformare
am crescut mare din ce doare
am pierdut multe, m'au pierdut multi
insa tu ai fost acolo, urechea sa mi'o imprumuti
frustrare si neputinta sub acel zambet fortat
din greseli si suferinta multe tare am invatat
prin tine am cunoscut iubirea, ceva deosebit
e minunat sa iubesti dar mai ales sa fii iubit
cica in viata sunt lectii, e un intreg process
si confundam puterea cu cand n'ai de ales
Fără sens
Mașina de scris s-a uzat...s-au,
Fi-rar o simpla aluzie a timpului...or,
Cerneala-n călimara s-a uscat...și,
A trecut, o vreme...
De când n-am mai atins acel, alinator.
Ce-o fi dacă n-aș exista?
Ce-o fi dacă n-ar exista?
Păi, nu știu eu ce-o fi — dar,
Ce n-o fi știu sigur...
Acei ochi, n-o fi,
De o nuanță pur celesta...și,
Încremenind privindu-i,
De zici ca ești tu prințul timp —
și ea prințesa.
Acele mâini, n-o fi,
De e o mătase pur regală...și,
Profund diamantizate, de zici —
Că ești lângă Jwaneng.
N-o fi nici — pielea-i,
Firavă și fină,
Netedă și lină,
Ce-ți injectează adânc în venă,
Serotonină — doar, atingând-o.
Si dacă toate astea,
Adunate — fac cât o lume pentru mine,
Iți pun eu întrebarea — ce-o fi oare…
Daca Ea n-ar exista?
[…]
Pai, nu știu eu ce-o fi — dar,
Ce n-o fi știu sigur[…]
N-o fi nimic, n-ar exista nici lumea,
Aș fi doar eu, singur, în univers...
Fără sens.
Vântul mă bate!
Vântul mă bate și-ar vrea să-mi zică
Să uit iubita ce-a fost, cândva, odată,
Să nu mai sufăr, să-mi caut fericirea
Ce mă așteaptă negreșit, la altă fată.
M-ascund puțin și-l las să vijelească
Gândind că poate pleacă cum a venit,
Cu sfaturile lui ce viața mi-o încurcă
Acum când dragostea mi-am întâlnit.
De mine, eu îți spun să nu te-ascunzi
Că doar ți-aduc vestea ce am văzut-o,
Ochii să ții deschizi și chiar să înțelegi
Că fata dragă, din păcate...ai pierdut-o.
Cum poți să-mi spui, tu vânt răutăcios
S-o uit și să-mi găsesc rapid o altă fată,
Când o aștept de zece luni să se întoarcă
Să facem nuntă mare-n sat și să fiu..tată.
Eu, n-aș fi vrut să-ți povestesc vreodată
C-a ta aleasă are iubit student american,
Așa că doar am îndrăznit asta să-ți spun
Și să-nțelegi că eu...nu-ți sunt dușman
Iar viața uneori e filă scrisă...de roman.
Atunci, la vânt, frumos am mulțumit
Și am crezut în tot ce îmi vorbește,
Ne-am despărțit, adevărați prieteni
Înțelegând povestea...celui ce iubește!
Nu esti al meu
Din nou eu stau si ma gindesc
La viata care trece
Si de durere.. eu fumez
Tigara iar se stinge...
Trec zile-ntregi ..
Trec nopti fara odihna
Tu iarasi pleci
Si-mi spui ca o sa treaca...
EA iar te chiama
Tu iar ma lasi pe mine
Te duci la EA grabit
Si-mi spui ca vorbim miine...
Si iar ma pun pe asteptat
Si sufletul ma doare
Dar .. eu asa am acceptat
Inghit lacrimi amare...
E o femeie..e sotia ta
Eu sint doar o amanta
Cu Ea tu iti traiesti viata
Cu mine te vezi citeodata..
Tu miai propus sa fim iubiti
Ca ai familie..copii
Dar am ajuns indragostiti
Si facem nebunii...
Si iarasi trebuie sa pleci
EA iar te chiama acasa
Eu iar ramin sa ma gindesc
De cine tie-ti pasa....
Ea-i mama la ai tai copii
Eu ..doar o simpla fata
Ei iar te-asteapta ca sa vii
Si eu ramin indurerata...
For you my dear 3
Your eyes are like the sun,
Your voice is like a sire's melody,
Your hair is like silk,
Deep into your eyes I sink.
My thoughts are like ink,
They're permanent when about you I think
When a photo of you I took,
For a goddess you were mistook.
Aștept...să vii!
Să vii că te aștept de-o viață
Să simt puțin că mă iubești,
Și-apoi te las să poți să pleci
Dacă la mine, iubire nu găsești.
Te văd frumoasă ca pe-o zână
Precum poetul te-a scris în vers,
Nu știu deloc cum ți-i înfățișarea
Dar simt că tu exiști în...univers.
În mintea mea și gândul rătăcit
Doar tu îmi poți reda speranța,
De-a fi din nou acel îndrăgostit
Și mică între noi pe veci distanța.
Nu știu de-s treaz sau de visez
Dar asta n-are nicio importanță,
Când tu ești vis sau poate-aievea
Iar viața mea un taler de balanță.
Și timpul trece, zboară neîncetat
Și îmi adună ani mereu în spate,
Așa că-ncep să-măndoiesc că pot
Cândva să îmi găsesc...a mea jumate!
Tu.
cand cerul a picat si de maine'mi crestea frica
tu ai inghitit durerea nestiind ce va implica
printre lacrimini ne'am zambit, in mine urlam
bucuros ca'mi esti alaturi, constient ce iti rapeam
a fost iad si transformare
am crescut mare din ce doare
am pierdut multe, m'au pierdut multi
insa tu ai fost acolo, urechea sa mi'o imprumuti
frustrare si neputinta sub acel zambet fortat
din greseli si suferinta multe tare am invatat
prin tine am cunoscut iubirea, ceva deosebit
e minunat sa iubesti dar mai ales sa fii iubit
cica in viata sunt lectii, e un intreg process
si confundam puterea cu cand n'ai de ales
Другие стихотворения автора
Foc fără lumină
Mi-ai fost apus la răsărit de viață,
Iar cerul s-a frânt sub greutatea unui dor.
M-am risipit în mii de stele mute,
Așteptând să cad din nou în visul tău.
Ești un foc ce arde fără lumină,
O flacără ce încălzește umbre reci.
Dar eu sunt cenușa care te strigă,
Un vânt pierdut ce-și caută pământul.
Invitație
Cu ochi pictați de paradis
Și cu-n zâmbet cald de rai,
Te invit cu drag in a mea lume,
Să-mi bați cărare de aur spre inima ta,
Iar în umbra nopții, sub cerul senin,
Vreau să te iubesc, cu patimă și dor divin.
Ca flăcările sălbatice, în dansul lor haotic,
Să fii focul meu, arzând într-un extaz hipnotic.
Mreaja nopții gând
Auzind cum bufnița cheamă noaptea
Vorbind în spaima necredinciosului,
Se mai scurge de pe cer o stea,
În răsăriturile necurate ale întunericului.
Drumurile mele, se scaldă ușor,
Risipindu-se precum spuma mării…
Nu mai am nici-un singur dor,
Doar o amplă dorință, dată uitării…
Nemărginitul infinit îl țin într-o palmă,
Lovind numai adieri de lumină
Și veșnicia o țin într-o oră,
Precum raiul într-o floare sălbatică.
Gust din venin
Ce-ar fi dacă ne-am mai întâlni iar,
Fără să ne fii știut,
Mai da din nou pradă disperării,
Cum demult ai făcut?
Ce-ar fii dacă ne-am mai iubi iar,
Fără să ne fii priceput,
Mi-ai face din nou inima bucăți,
Cum doar tu ai putut?
Mâinile doresc pielea ta
Picioarele doresc drumul tău,
Mintea își dorește să te visez
Iar sufletul să te iubesc.
Scrisoarea I
Făurită din ochi de demiurg
Din ale dorințelor meschine,
Mi te-a adus Dumnezeu pe pământ,
Ca să te iubesc doar pe tine.
Cu a ta strălucire, unică pe pământ,
O scânteie îți sare din a ta privire,
Lăsându-mă să te caut muribund
Alunecând nebun printre stele...
Dragostea noastră, un râu învolburat,
Ce sălbatic curge pe căi necunoscute
Ce-mi dai inimii doar alint,
Iar sufletului, dorințe învrăjbite.
Mă mai străbate prin suflet un jint,
Inlățuindu-mă de speranțe pierdute,
Oare tu, dragoste, la mine n-ai găsit?
Sau mai lăsat să sufăr și pentru tine....
Foc fără lumină
Mi-ai fost apus la răsărit de viață,
Iar cerul s-a frânt sub greutatea unui dor.
M-am risipit în mii de stele mute,
Așteptând să cad din nou în visul tău.
Ești un foc ce arde fără lumină,
O flacără ce încălzește umbre reci.
Dar eu sunt cenușa care te strigă,
Un vânt pierdut ce-și caută pământul.
Invitație
Cu ochi pictați de paradis
Și cu-n zâmbet cald de rai,
Te invit cu drag in a mea lume,
Să-mi bați cărare de aur spre inima ta,
Iar în umbra nopții, sub cerul senin,
Vreau să te iubesc, cu patimă și dor divin.
Ca flăcările sălbatice, în dansul lor haotic,
Să fii focul meu, arzând într-un extaz hipnotic.
Mreaja nopții gând
Auzind cum bufnița cheamă noaptea
Vorbind în spaima necredinciosului,
Se mai scurge de pe cer o stea,
În răsăriturile necurate ale întunericului.
Drumurile mele, se scaldă ușor,
Risipindu-se precum spuma mării…
Nu mai am nici-un singur dor,
Doar o amplă dorință, dată uitării…
Nemărginitul infinit îl țin într-o palmă,
Lovind numai adieri de lumină
Și veșnicia o țin într-o oră,
Precum raiul într-o floare sălbatică.
Gust din venin
Ce-ar fi dacă ne-am mai întâlni iar,
Fără să ne fii știut,
Mai da din nou pradă disperării,
Cum demult ai făcut?
Ce-ar fii dacă ne-am mai iubi iar,
Fără să ne fii priceput,
Mi-ai face din nou inima bucăți,
Cum doar tu ai putut?
Mâinile doresc pielea ta
Picioarele doresc drumul tău,
Mintea își dorește să te visez
Iar sufletul să te iubesc.
Scrisoarea I
Făurită din ochi de demiurg
Din ale dorințelor meschine,
Mi te-a adus Dumnezeu pe pământ,
Ca să te iubesc doar pe tine.
Cu a ta strălucire, unică pe pământ,
O scânteie îți sare din a ta privire,
Lăsându-mă să te caut muribund
Alunecând nebun printre stele...
Dragostea noastră, un râu învolburat,
Ce sălbatic curge pe căi necunoscute
Ce-mi dai inimii doar alint,
Iar sufletului, dorințe învrăjbite.
Mă mai străbate prin suflet un jint,
Inlățuindu-mă de speranțe pierdute,
Oare tu, dragoste, la mine n-ai găsit?
Sau mai lăsat să sufăr și pentru tine....
Silvia Mihalachi