2  

Dragă poezie

Dragă poezie, cântec fără glas,

Te-am învățat pe dinafară înainte să te scriu,

Mi-ai curs prin sânge, lin, ca un ceas

Ce bate doar atunci când simt că sunt târziu.

 

Te scriu fără plan, te simt înainte,

Îmi bați în piept ca un dor fără nume,

Din tine se nasc și sfinți, și morminte,

Ești focul ce arde, nu fumul din lume.

 

Ai fost lângă mine când totul pleca,

Când oamenii mei deveneau amintiri,

Tu n-ai întrebat, n-ai judecat,

Doar m-ai învățat să respir în tăceri.

 

Te-am scris pe nopți cu ochii obosiți,

Pe foi ce tremurau sub mâna mea,

Tu m-ai iertat când eram prea sincer

Și m-ai mințit când adevărul durea.

 

Când nu mai știu cine sunt sau ce vreau,

Mă caut în tine, literă cu literă,

Tu nu promiți, nu minți, nu trădezi,

Doar arzi... și asta te face liberă.

 

Dragă poezie, dacă voi tăcea,

Să știi că nu te-am părăsit nicicând,

Doar m-ai scris tu pe mine, mai întâi,

Și m-ai lăsat să te semnez plângând.


Категория: Различные стихи

Все стихи автора: Florin Dumitriu poezii.online Dragă poezie

Дата публикации: 2 января

Добавлено в избранное: 11

Комментарий: 4

Timp de citire: ~2 min.

Просмотры: 1393

Авторизуйтесь и комментируйте!

Комментарий 4

Oprea

Oprea

Poezia se remarcă prin limbajul expresiv și imaginile artistice sugestive, care transmit emoțiile eului liric. Personal, scriu și eu poezie, iar un feedback pe această temă m-ar ajuta enorm în dezvoltarea mea, motiv pentru care apreciez astfel de creații.

Другие стихотворения автора

O lacrimă de venin

 

În ochii tăi s-a stins o stea,

Iar eu, orb, te caut prin scrum,

Pe buze-ți moartea tremura

Ca un blestem rostit pe drum.

 

Iubirea – umbră, fum, delir,

Sau poate doar un gând,

În care mori fără să știi

Că te-ai născut în gol, în vânt.

 

Dar spune-mi tu, ce e iubirea?

Un vis murind, o amintire?

Sau doar un zeu ce-și uită firea

Și moare-n noi de nemurire?

Еще ...

De ce se-ntorc păsările

De ce se-ntorc păsările

 Când toamna le alungă,

 Și duc prin ceruri cântece

 Pe care nu le-ascultă?

 

De ce mai vine primăvara

 Cu flori la geam și rouă,

 Când tu nu mai vii niciodată

 Să-mi pui în suflett dragoste curată?

 

Am pus tăceri peste tăceri

 Și dorul sub zăvoare,

 Dar noaptea, când se stinge tot,

 Aud plângând orice floare.

 

Te-am căutat în ploi de mai,

 În trenuri fără gară,

 În chipul unei trecătoare

 Ce semăna cu tine-aseară.

 

Și am întrebat bătrânii pomi

 De ce mai stau în floare,

 Când pentru mine primăveri

 N-au fost decât plecare.

 

Iar timpul, hoț fără de glas,

 Mi-a luat încet din toate:

 Ți-a șters parfumul de pe haine,

 Dar nu și-al tău din noapte.

 

Mi-a luat și râsul tău ușor,

 Și pașii de pe scară,

 Dar n-a putut să-mi ia durerea

 Că nu mai vii diseară.

 

De ce se-ntorc păsările

 La cuibul lor pustiu?

 Poate că și ele știu ce simt 

 Să pleci, dar să mai fii.

 

Și dacă vei privi spre cer

 Și-o pasăre va trece,

 Să știi că uneori și dorul

 Se-ntoarce, dar nu petrece.

 

Se-așază-o clipă lângă noi,

 Apoi se pierde-n zare...

Așa ai fost și tu, iubito:

o pasăre călătoare

 

Еще ...

Mărul din Edenul ipocriților

Ne clădim din ce-am urât și ne numim apoi destine,

 Ne-mbătrânim în jurăminte ce nu ne-au aparținut.

 Am văzut oameni murind pentru principii și doctrine,

 Dar n-au fost în stare-o viață să trăiască ce-au susținut.

 

Ne vindem conștiința ieftin, dar vorbim de demnitate,

 Punem vina-n cârca lumii, ne ferim de adevăr

 Și ne judecăm aproapele cu aspră dreptate,

 Dar ne iertăm orice cădere, orice faptă, orice măr.

 

Își putrezește sufletul, dar moare proclamându-se sfânt,

Și-și sapă singur groapa, apoi se culcă-n ea triumfător, cu lauri pe mormânt.

Еще ...

1001 jurăminte arse-n dor

 

Aș spune un simplu „te iubesc”, dar…

Mi-ar fi prea strâmt în cuvinte,

Cum nici cerului nu-i ajunge

Doar o stea sa strălucească-n zadar.

 

Aș spune un simplu „te iubesc”, dar...

E mult prea slab, e mult prea clar.

Cum să-ți descriu ce simt, când știu

Că orice vorbă-i prea puțin în dar?

 

Aș spune un simplu „te iubesc”, dar…

Nu mi se pare destul o floare,

Când tu ești grădina în care primăverile

Își scriu numele cu petale de aur.

 

Aș spune „te iubesc” ușor,

Dar tu ești tot, eu sunt doar dor,

Și dacă știi că-n mine ești,

Atunci nici n-am ce să-ți mai spun,

Tu știi ce-nseamnă să iubești.

 

Aș spune „te iubesc”, dar știu

Că-n lumea asta, prea pustiu,

Un dor ca al meu e rar,

Un foc ce arde-n zări de jar.

 

Aș spune „te iubesc”, dar cum?

Când tu îmi ești și drum, și fum,

Și zbor înalt, și dulce har,

Și rai, și stea  spre altar.

 

Aș spune „te iubesc” din plin,

Dar orice vers e prea puțin,

Căci tu ești cântec, ești altar,

Ești tot ce simt, ești tot ce-ar fi să am măcar.

 

Aș spune „te iubesc”, dar știu,

Că-n lipsa ta rămân pustiu,

Iar timpul trece în zadar,

Ca ploaia-n nopți fără hotar.

 

Aș spune un simplu „te iubesc”, dar…

Nu vreau să fiu doar un murmur.

Vreau să fiu furtuna, poezia,

Răsuflarea ce-ți umple pieptul

Și te face să simți că viața e mai mult

E iubire, ce nu se sfârșește.

 

Aș spune un simplu „te iubesc”,

dar 1001 de feluri încă nu mi-ajung.

 

Еще ...

Umbra unei șoapte târzii

Tocmai ce a mai trecut o zi

Cu soarele stingându-se-ntr-o lacrimă târzie.

Iar eu mă plimb pe alei în ore târzii

Căutând răspunsuri într-o lume pustie.

 

Unde aș putea să găsesc puțină odihnă?

Într-un colț de tăcere, unde gândul nu plânge.

Să nu-mi mai aud inima cum îngână,

Ci doar să tac, sub cerul ce mă strigă.

 

O rază palidă tremură-n noapte,

Speranța fuge printre pași greoi.

O șoaptă blândă cade peste frunze,

Dorul stă tăcut, fără noi.

Еще ...

Doar om

Am văzut oameni zâmbind,

Ascunzând în buzunare frici și trădări.

Am auzit cuvinte rostite doar pentru umbre,

Și m-am întrebat cât din noi e adevăr.

 

Pe cărările unde frica se-ntinde

Am lăsat pașii mei să nu mai rănească.

Și fiecare greșeală, fiecare clipă ce piere,

Mă aruncă singur, fără nume, fără vină.

 

Și dacă mâine nu mai sunt,

Măcar azi am stat drept,

Am privit cerul fără rușine,

Și-am știut că n-am fost nici sfânt, nici păcat,

ci doar om.

Еще ...

Стихи из этой категории

Prăpastia care unește

Două maluri,
niciun pod.

Doar tăcerea,
mergând desculță prin aer.

Еще ...

doar o mână de dinți...

 

Chiar și iasomia azi a-nnebunit.

 

O ploaie scurtă, căzută direct în soare.

Timpul a lovit din senin,

sfâșiind cerul în fulgere de sus.

M-am simțit acolo, pe prispă,

ca la o ședință foto cu Isus.

 

 

El stă retras, în colțul curții.

Privește uimit

cum se scutură, sub asaltul apei, albul iasomiei.

Nu-mi vine să cred că această nebunie albă

mi se întâmplă mie.

 

 

Florile cad pe pământul ud, una câte una.

Precum dinții de lapte ai unui prunc

care, de la o zi la alta, devine mai mare,

părăsindu-și cu grabă inocența.

 

 

O drăgălășenie simplă, o imagine din curte,

unde copilul trage îngerii de poale

direct în această grea,

veșnică beție a lumii.

 

 

Rămâne doar o mână de dinți albi pe pământ,

din care cerul...

își caută rădăcinile.

Еще ...

Lecţia despre cub de Nichita Stănescu în portugheză

Se ia o bucată de piatră,

se ciopleşte cu o daltă de sânge,

se lustruieşte cu ochiul lui Homer,

se răzuieşte cu raze

până cubul iese perfect.

După aceea se sărută de numărate ori cubul

cu gura ta, cu gura altora

şi mai ales cu gura infantei.

După aceea se ia un ciocan

şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.

Toţi, dar absolut toţi zice-vor:

- Ce cub perfect ar fi fost acesta

de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!

 

A lição sobre o cubo

 

Um pedaço de pedra é tirado,

ele esculpe com um cinzel de sangue,

brilha com os olhos de Homero,

está raspado com raios

até que o cubo saia perfeitamente.

Depois disso eles beijam o cubo inúmeras vezes

com a sua boca, com a boca dos outros

e principalmente com a boca da infanta.

Depois disso, um martelo é levado

e de repente um canto do cubo desmorona.

Todos, mas absolutamente todos dirão:

- Que cubo perfeito teria sido

se não tivesse um canto quebrado!

Еще ...

Fluture

Afara sunt flori,

Dar eu merg prin nori.

Viata sa ma bucure

Si zobr ca un fluture,

Dar fluturele zboara

Din floare in floare,

Pina ajunge la o mare

Cu apa cit o floare,

Si acolo ea…

Pe o floare sedea

Un fluture in mina tinea

Si fluturele zbura mereu

De parca as fi eu ,

Dar eu nu eram,

Ci un fluture ce dispera,

Ca afara apunea…

Ci curind luna se va trezi

Si va muri,

Iar dimineata va fi din nou zi

Si iar se va trezi ...

Va face in continuare

Poezii pentru surioare...

Еще ...

Sărac ai fost...

Sărac ai fost, și ai uitat,

De când ai devenit bogat,

Dorești să ai, mai mult mereu,

Uiți ce a fost, nu ști că-i greu..

Atunci când n-ai,de ai uitat,

Ajută și pe cel sărac .

De dai cu drag, tu vei avea..

Un mare dar, în viața ta,

Totul se-ntoarce înzecit,

Și să nu uiți , cum ai pornit.

 

Еще ...

Niciunde

 

Am plecat venind de niciunde,

Prin oase şi cărni, și risipă de ani,

Veninul plăcerii în mine pătrunde,

Lăsându-mi bastarzii orfani.

 

Viaţa mă biciuie ca pe un sclav,

Pute a hoit și ziua de mâine,

Sub un soare la fel de bolnav,

Omul slujește acuma pe câine.

 

Latră un cioclu călare pe dric,

Barza mă schimbă pe-un prunc,

Şi iarăși la drum pornind spre nimic,

Prin oase și cărni, niciunde ajung.

Еще ...

Поддержите Poezii Online

Ваша поддержка помогает Poezii Online красиво расти. Пожертвование помогает развитию, улучшениям и этому пространству, посвящённому личному творчеству — месту, где поэзия и литературный текст приносят вдохновение, спокойствие и глоток воздуха для души.

Спасибо, что помогаете поэзии жить дальше. 🤍