În încheiere
Să plec a fost o mângâiere,
Un dor ascuns, o înviere.
Am înțeles ce-i de păstrat,
Ce-a fost uitat, ce-a fost iertat.
Din rădăcini cresc ramuri noi,
Dar nu uităm ce-i sub noi doi.
Cuvintele rămân tăcute,
Dar faptele sunt celeute.
În încheiere spun cu rost:
Tot ce-am pierdut, tot ce-am fost,
M-au învățat să merg spre soare,
Să las în urmă ce mă doare.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: te iubesc
Poem: Mama
Imnul Limba noastra a rasunat azi in toata tara. Versurile patriotice au deschis festivitatile dedicate sarbatorii limbii romane. Oficialii au depus flori la busturile poetilor - VIDEO
Poem: Iluzii
Poem: Păstor de vise
Experiment despre tristețea și seriozitatea scriitorilor de pe Aleea Clasicilor. Cum ar fi dacă Eminescu ar zâmbi
Poem: Unde ești tu dragă mămică?
Poem: Ruga
O tanara poeta si-a lansat cartea si s-a ales cu un inel de logodna