În încheiere
Să plec a fost o mângâiere,
Un dor ascuns, o înviere.
Am înțeles ce-i de păstrat,
Ce-a fost uitat, ce-a fost iertat.
Din rădăcini cresc ramuri noi,
Dar nu uităm ce-i sub noi doi.
Cuvintele rămân tăcute,
Dar faptele sunt celeute.
În încheiere spun cu rost:
Tot ce-am pierdut, tot ce-am fost,
M-au învățat să merg spre soare,
Să las în urmă ce mă doare.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Melancolie
Poem: Surprizele din apartamentul nou în suedeză
De la sisteme de luptă autonome la meditaţie. Ce cărţi recomandă Bill Gates, dintre cele pe care le-a citit în 2018
Poem: Tu, iunie al lor
Poem: Ah dacă aş fi...
Scriitoarea si fosta jurnalista la PRO TV, Tatiana Tabuleac ne surprinde din nou. Ea si-a lansat la Chisinau al doilea roman, numit "Gradina de sticla" - VIDEO
Poem: Iubitul meu
Poem: iubire fostă
Morțile ciudate ale marilor scriitori români. Eminescu, ucis cu o cărămidă în cap