🎤 Ud de suflet
Iubeşte ploaia pentru momentele dintre,
Pentru elixirul vieții revărsat prin rădăcinile pădurilor
Şi emanat în menirea subtilă ṣi fragilă ce-i umblă cărârile,
Pentru mugurii nimfelor dezveliți în mângâierea seninului,
În culorile irisului, în crângul pupilei, în miresmele şi țopăiala copilăriei.
Iubeşte ploaia cum curge de pe obrazul iubitei
În arṣița palmei ce vine s-o-ntâmpine.
Iubeşte ploaia în ritmul ce-l cântă...
Iubeṣte-o!
Fiecare picătură!
E minunat de scumpă...
Poems in the same category
Mi-e dor
Niciodată n-am putut sa spun,
,mi-e dor" oricând, oricum
Cu tine n-am stat pe gânduri
,mi-e dor" scriindu-ti rânduri.
,mi-e dor" azi pană la cer,
Imi e dor la fel ca ieri,
Câteodată cred ca minti
Ca mi-e dor chiar și tu simți..
De-ai vrea c-un vin si-o imbratisare
Sa stingi focul ce ma arde...
...mi-e dor, scriu si-mi vin idei
Pentru cerneala din condei!
În încheiere
Să plec a fost o mângâiere,
Un dor ascuns, o înviere.
Am înțeles ce-i de păstrat,
Ce-a fost uitat, ce-a fost iertat.
Din rădăcini cresc ramuri noi,
Dar nu uităm ce-i sub noi doi.
Cuvintele rămân tăcute,
Dar faptele sunt celeute.
În încheiere spun cu rost:
Tot ce-am pierdut, tot ce-am fost,
M-au învățat să merg spre soare,
Să las în urmă ce mă doare.
Vreau să te uit
Cu ceva timp în urmă
erai totul pentru mine
azi nu mai însemni nimic.
Erai un cer cu lumină
cu flăcări de dor
azi flăcările se sting.
Erai nelipsit din visele mele
şi din gânduri la fel
azi nu mai eşti.
Eram atât de naivă
atât de credulă
azi nu mai cred în poveşti.
De azi mai cred
în vorbe, în dulcegării,
las totul acolo, în trecut.
Vreau să mă nasc din nou
să fiu ce-am fost,
vreau să te uit.
Între iubire și ură
Ești pus să alegi!
Uneori ești iubire
Alteori ură...
Zbori sau cazi!
Ești înălțime sau abis,
Chiar dacă viața pare vis,
Cu lacrimi și surâs,
Singuratate,tristețe sau zarvă
Cu petrecăreți zgomotoși
Ce lasă să se audă
Râsete și voie bună!
Nu cere prea multe vieții,
Știi bine că-i zgârcită...
Ca o prostituată blamată
Ce promite nimicul și minte,
Prestează ce știe
Și pleacă nerușinată!
Fantomatică blestemată viața!
Dar noi,voi,ei....?
Alegeți între iubire și ură?
Puneți-vă mâna la gură,
Tăceți și cereți-vă iertare,
Aruncați sacii plini cu păcate,
Ați mâncat destul pe săturate,
Alegerea uneori doare,
Diferența dintre viață și moarte nu-i mare!
Nimeni nu știe ce-i viața,
Cu atât mai mult moartea!
Întreabați-vă ce să alegeți
Între iubire și ură,
Voi,bărbați și femei,
Oameni neputincioși,muritori făcuți din zgură...
Și totuși chemați la Veșnicie,
La dragoste și nesfârșită bucurie!
(19/20 februarie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Noapte caldă
Mi-e dor de noi.
O, dragul meu!
Să-ți aud râsetul tău,
Stând pe plajă amândoi.
Noapte caldă, noapte caldă!
Mai trezește-mă o dată,
Să fim doar noi amândoi,
Stând pe banca dinapoi.
Ia-ți cămașa înflorată.
Hai pe plajă înc-odata.
Și-n păr să-mi pui flori de tei
Săruta-m-ai cu ochi grei.
Brațele îmi sunt deschise,
Te așteaptă, nu sunt vise!
Eu vreau doar o-mbrățișare,
Nu o uit pân’ la pierzare.
Să te mângâi mult aș vrea,
Să-mi iei mâna-n mâna ta,
Să mă joc cu părul tău.
Doar să uit de dorul meu.
Uite-mă, eu sunt aici.
Vreau să îți vorbesc, ce zici?
Mai știi când noi ne-am iubit?
Vai! Am prins și-un răsărit.
Iar acum mă risipesc,
Soarele face sclipire.
Nu am vrut să te rănesc!
Am creat o amintire.
Aș vrea...
Aș vrea să fiu,
O coardă de chitară
Să cânt odată cu al tău gând
Arcușul sa mi mângâie inima amara,
Să nu pot pleca plângând.
Aș vrea să fiu,
O notă muzicală
Să pot sta la tine-n gând,
Și când inima ți-e amară
Să te feresc de orice gând.
Aș vrea să fiu,
Sunet al ploii
Să fi fericit mereu,
Ca s-auzi tu al meu nume
Să te feresc de orice greu.
Mi-e dor
Niciodată n-am putut sa spun,
,mi-e dor" oricând, oricum
Cu tine n-am stat pe gânduri
,mi-e dor" scriindu-ti rânduri.
,mi-e dor" azi pană la cer,
Imi e dor la fel ca ieri,
Câteodată cred ca minti
Ca mi-e dor chiar și tu simți..
De-ai vrea c-un vin si-o imbratisare
Sa stingi focul ce ma arde...
...mi-e dor, scriu si-mi vin idei
Pentru cerneala din condei!
În încheiere
Să plec a fost o mângâiere,
Un dor ascuns, o înviere.
Am înțeles ce-i de păstrat,
Ce-a fost uitat, ce-a fost iertat.
Din rădăcini cresc ramuri noi,
Dar nu uităm ce-i sub noi doi.
Cuvintele rămân tăcute,
Dar faptele sunt celeute.
În încheiere spun cu rost:
Tot ce-am pierdut, tot ce-am fost,
M-au învățat să merg spre soare,
Să las în urmă ce mă doare.
Vreau să te uit
Cu ceva timp în urmă
erai totul pentru mine
azi nu mai însemni nimic.
Erai un cer cu lumină
cu flăcări de dor
azi flăcările se sting.
Erai nelipsit din visele mele
şi din gânduri la fel
azi nu mai eşti.
Eram atât de naivă
atât de credulă
azi nu mai cred în poveşti.
De azi mai cred
în vorbe, în dulcegării,
las totul acolo, în trecut.
Vreau să mă nasc din nou
să fiu ce-am fost,
vreau să te uit.
Între iubire și ură
Ești pus să alegi!
Uneori ești iubire
Alteori ură...
Zbori sau cazi!
Ești înălțime sau abis,
Chiar dacă viața pare vis,
Cu lacrimi și surâs,
Singuratate,tristețe sau zarvă
Cu petrecăreți zgomotoși
Ce lasă să se audă
Râsete și voie bună!
Nu cere prea multe vieții,
Știi bine că-i zgârcită...
Ca o prostituată blamată
Ce promite nimicul și minte,
Prestează ce știe
Și pleacă nerușinată!
Fantomatică blestemată viața!
Dar noi,voi,ei....?
Alegeți între iubire și ură?
Puneți-vă mâna la gură,
Tăceți și cereți-vă iertare,
Aruncați sacii plini cu păcate,
Ați mâncat destul pe săturate,
Alegerea uneori doare,
Diferența dintre viață și moarte nu-i mare!
Nimeni nu știe ce-i viața,
Cu atât mai mult moartea!
Întreabați-vă ce să alegeți
Între iubire și ură,
Voi,bărbați și femei,
Oameni neputincioși,muritori făcuți din zgură...
Și totuși chemați la Veșnicie,
La dragoste și nesfârșită bucurie!
(19/20 februarie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Noapte caldă
Mi-e dor de noi.
O, dragul meu!
Să-ți aud râsetul tău,
Stând pe plajă amândoi.
Noapte caldă, noapte caldă!
Mai trezește-mă o dată,
Să fim doar noi amândoi,
Stând pe banca dinapoi.
Ia-ți cămașa înflorată.
Hai pe plajă înc-odata.
Și-n păr să-mi pui flori de tei
Săruta-m-ai cu ochi grei.
Brațele îmi sunt deschise,
Te așteaptă, nu sunt vise!
Eu vreau doar o-mbrățișare,
Nu o uit pân’ la pierzare.
Să te mângâi mult aș vrea,
Să-mi iei mâna-n mâna ta,
Să mă joc cu părul tău.
Doar să uit de dorul meu.
Uite-mă, eu sunt aici.
Vreau să îți vorbesc, ce zici?
Mai știi când noi ne-am iubit?
Vai! Am prins și-un răsărit.
Iar acum mă risipesc,
Soarele face sclipire.
Nu am vrut să te rănesc!
Am creat o amintire.
Aș vrea...
Aș vrea să fiu,
O coardă de chitară
Să cânt odată cu al tău gând
Arcușul sa mi mângâie inima amara,
Să nu pot pleca plângând.
Aș vrea să fiu,
O notă muzicală
Să pot sta la tine-n gând,
Și când inima ți-e amară
Să te feresc de orice gând.
Aș vrea să fiu,
Sunet al ploii
Să fi fericit mereu,
Ca s-auzi tu al meu nume
Să te feresc de orice greu.
Other poems by the author
Algoritm cosmetic
Hai să-ncercăm un algoritm printr-un compendiu pur şi ludic.
Pe un perete plăsmuit, de chihlimbar,
Într-un hambar, pe unde n-am habar,
Să nu fie prea literar, să fie-un gram chițibuşar
Şi o măsură murătură sa se conserve în cultură,
Printr-o formulă imaterial obscură,
Expert extras dintr-o inflorescență de primulă
Vom aplica elementar pe Euclid,
În centrifuga Newton pe rapid,
Un epsilon intuitiv de Lovelace,
Şi-un praf select Darwinism şi Payne din cine-a mai rămas.
E viața doar un şiretlic al unui trepāduş Socin,
Sau e miracol şi destin al unui act măreț, divin?
Crenguța amintirilor
Omul Isus a fost tâmplar...
Iar eu, când traforam în şcoală,
simțeam cum înspre El mă cheamă,
Prin glasul viziunii din placaj.
În lemnul dur lucram minuțios,
Suflând agnostic în rumeguşul ros,
Ca Dumnezeu în trupul argilos.
De maistru' din atelier nu-mi amintesc în nici un fel,
Dar ştiu că mă mai îndruma şi el,
Pe lângă Creangă, cu povestea Harapului isteț,
Şi fermecatu-i cal, ce-n lemn aievea-l dibăceam semeț...
Până, printr-o reformă, sistemu' a hotărât
Atelierul şcolii să fie isprăvit
De Spân răpus Pegasul
Şi fabulosul visător
În faşă
Smotocit...
Punct, virgulă pe amor (In absentia lucis, Tenebrae vincunt)
Când din iubirea unui tânăr se alege praful,
Îşi află sufletul împrăştiat în vânt,
Durerea parcă-i sfâşie tot trupul
Şi doar otravă poartă-n gând.
Nici Dumnezeu nu are, nici speranță,
Oricine pentru el e inutil,
Căci i s-a scurs din sine un potop de viață.
Distorsionat insidios se furişează-n el un gând tiptil.
Caută disperat să-şi schimbe rostul,
Încearcă să-ntrevadă-n plăsmuire adevăr...
Dar cum se simte şi ce speră omul
E relativ un moft, mascat de-un adevăr.
Vicii
Viață dulce sau amarā,
Prinsă-n foaie de țigară,
Răsucită cu finețe
Prin constelații altețe...
Prinsă-n buze însetate
De ştiințe şi de arte,
Trasă-n piept cu îndârjire,
Răsuflată-n Răstignire...
Trasă-n suflet, să-l adape
Cu fumul gândirii coapte
Şi suflată-n gol de aer,
În văzduh de idealuri.
Răsuflare uşuratā...
Răstignire resemnată...
Cum să mai consum țigara,
Când din ochi gâdil chitara.
Networking
Bunicului i-a plăcut țuica, dar eu chiar l-am iubit
Şi taică-meu a stins pahare, dar el m-a căpăcit.
Bunic'a fost dintr-o bucată, harnică dar arțăgoasă,
Iar mama m-a-nvățat de mic c-o casă nu-i acasă.
Ce simplu pare-n trei cuvinte ceva ce-i complicat...
O lume atât de evazivă, expusă la păcat,
Oricine poate să te agațe în ştreangul social.
Şi chiar de ai ceva aplomb, în umbră, eşti damnat.
Am petrecut vreo câțiva ani în cvasianonimat,
Cu mulți prieteni vechi şi noi.
Cu toți, pe rând, ne-am transformat,
În tipi de treabă sau smardoi.
Ne-am împărțit de la nevoi,
Ne-am îndoit prin alte zări,
Şi-am căutat perseverent
Un scop mai nobil, mai select.
Dar la origini când te-ntorci,
Eşti consultat de acei proroci,
Care ți-au zis c-aşa va fi,
Degeaba-ncerci altundeva mai bine-a năzui.
E viața un dar sau un calvar,
Ori labirint profesional?
E moartea-un prag sau un popas
Sau e credința în impas?
Remuşcări din diasporă
O bătrânică mi-a păşit în cale
Şi cu regret, în glasu-i moale,
Îşi cere neîncetat iertare.
Mă iartă, tinere, mă mişc greoaie;
Povara vieții mă apasă tare.
Mă iartă, tinere, te țin în loc...
Încerc numaidecât să îți fac loc.
Şi timpul s-a blocat într-un suspin.
Pentru un pumn de avere inutil
Semeni uitați în urmă, părăsiți
Şi poate niciodată regăsiți...
Algoritm cosmetic
Hai să-ncercăm un algoritm printr-un compendiu pur şi ludic.
Pe un perete plăsmuit, de chihlimbar,
Într-un hambar, pe unde n-am habar,
Să nu fie prea literar, să fie-un gram chițibuşar
Şi o măsură murătură sa se conserve în cultură,
Printr-o formulă imaterial obscură,
Expert extras dintr-o inflorescență de primulă
Vom aplica elementar pe Euclid,
În centrifuga Newton pe rapid,
Un epsilon intuitiv de Lovelace,
Şi-un praf select Darwinism şi Payne din cine-a mai rămas.
E viața doar un şiretlic al unui trepāduş Socin,
Sau e miracol şi destin al unui act măreț, divin?
Crenguța amintirilor
Omul Isus a fost tâmplar...
Iar eu, când traforam în şcoală,
simțeam cum înspre El mă cheamă,
Prin glasul viziunii din placaj.
În lemnul dur lucram minuțios,
Suflând agnostic în rumeguşul ros,
Ca Dumnezeu în trupul argilos.
De maistru' din atelier nu-mi amintesc în nici un fel,
Dar ştiu că mă mai îndruma şi el,
Pe lângă Creangă, cu povestea Harapului isteț,
Şi fermecatu-i cal, ce-n lemn aievea-l dibăceam semeț...
Până, printr-o reformă, sistemu' a hotărât
Atelierul şcolii să fie isprăvit
De Spân răpus Pegasul
Şi fabulosul visător
În faşă
Smotocit...
Punct, virgulă pe amor (In absentia lucis, Tenebrae vincunt)
Când din iubirea unui tânăr se alege praful,
Îşi află sufletul împrăştiat în vânt,
Durerea parcă-i sfâşie tot trupul
Şi doar otravă poartă-n gând.
Nici Dumnezeu nu are, nici speranță,
Oricine pentru el e inutil,
Căci i s-a scurs din sine un potop de viață.
Distorsionat insidios se furişează-n el un gând tiptil.
Caută disperat să-şi schimbe rostul,
Încearcă să-ntrevadă-n plăsmuire adevăr...
Dar cum se simte şi ce speră omul
E relativ un moft, mascat de-un adevăr.
Vicii
Viață dulce sau amarā,
Prinsă-n foaie de țigară,
Răsucită cu finețe
Prin constelații altețe...
Prinsă-n buze însetate
De ştiințe şi de arte,
Trasă-n piept cu îndârjire,
Răsuflată-n Răstignire...
Trasă-n suflet, să-l adape
Cu fumul gândirii coapte
Şi suflată-n gol de aer,
În văzduh de idealuri.
Răsuflare uşuratā...
Răstignire resemnată...
Cum să mai consum țigara,
Când din ochi gâdil chitara.
Networking
Bunicului i-a plăcut țuica, dar eu chiar l-am iubit
Şi taică-meu a stins pahare, dar el m-a căpăcit.
Bunic'a fost dintr-o bucată, harnică dar arțăgoasă,
Iar mama m-a-nvățat de mic c-o casă nu-i acasă.
Ce simplu pare-n trei cuvinte ceva ce-i complicat...
O lume atât de evazivă, expusă la păcat,
Oricine poate să te agațe în ştreangul social.
Şi chiar de ai ceva aplomb, în umbră, eşti damnat.
Am petrecut vreo câțiva ani în cvasianonimat,
Cu mulți prieteni vechi şi noi.
Cu toți, pe rând, ne-am transformat,
În tipi de treabă sau smardoi.
Ne-am împărțit de la nevoi,
Ne-am îndoit prin alte zări,
Şi-am căutat perseverent
Un scop mai nobil, mai select.
Dar la origini când te-ntorci,
Eşti consultat de acei proroci,
Care ți-au zis c-aşa va fi,
Degeaba-ncerci altundeva mai bine-a năzui.
E viața un dar sau un calvar,
Ori labirint profesional?
E moartea-un prag sau un popas
Sau e credința în impas?
Remuşcări din diasporă
O bătrânică mi-a păşit în cale
Şi cu regret, în glasu-i moale,
Îşi cere neîncetat iertare.
Mă iartă, tinere, mă mişc greoaie;
Povara vieții mă apasă tare.
Mă iartă, tinere, te țin în loc...
Încerc numaidecât să îți fac loc.
Şi timpul s-a blocat într-un suspin.
Pentru un pumn de avere inutil
Semeni uitați în urmă, părăsiți
Şi poate niciodată regăsiți...