Imponderabil
Am învățat să mint de mic,
Pentru ceva ce-aş fi greşit,
Şi pentru o lecție de viaţā
Ce, cu bătaie, m-a smerit.
Mi-am asumat un rol secund
Şi să nu mint, am hotărât să fiu un mut.
Ascult de două ori mai mult
Sub înțelesul meu tăcut.
Şi nesimțit, din lume mă ascund.
Pasul mi-l plimb cât mai discret şi surd,
Nu deranjez nici praful de pe drum,
Mai sunt doar un puțin cu suflet mult.
Poems in the same category
Umbra
În fiecare zi
De un infinit de ori
Și copacii mor
Așteptând în rând ca la tăiere
În a omului onor
Sacrificați pentru o clipă de plăcere.
Ne mișcăm, trezim, visăm
Fără ca-n viață să discernem
Un cărbune de diamant
Un diamant ce-i tot cărbune.
Nu conștiința, inteligenţa
E ceea ce
Ne face umani, geniali sau raţionali.
Deşi trecură
Eoni întregi
N-am învăţat
Cum să trăim în armonie
În agonie
Sau entropie
Cu mişcarea pendulară
A timpului neînăscut.
Orice făptură, oricât de mică
Inteligentă de-ar fi,
Ca și norii distrugători
A căror spaime seducătoare
Creează viață din eter.
Trăiește în sine prin ea însăși
Precum o umbră neluminată
Ca o rază întunecată.
Din spaime abrupte înălțate
O pădure milenară
Ar fi arsă, reclădită
Sub chip de om reconstruită.
Suntem o umbră
(Da, doar o umbra, nu te mira, chiar daca îți închizi ochii, O, tu cititorule, umbra, aceeași umbră, tot te va urmări).
În căutarea dimineții.
Noaptea găsim ce e tristeţea
Fericirea de a jeli, bucuria de a sluji
Şi totuşi pentru a noastră mântuire
Strivim și baza rădăcina
Rugându-ne ca și tulpina
Să stea dreaptă înălțată
Strigând zadarnic un crez impur.
Un sunet alb de a viețui
Neputința de a muri.
Suntem trăitori doar cu gândul,
Pe vecie trădători,
Vom fi.
Suntem aici, ai voștri stăpâni
Vai de noi căci prin
Tăiere
Ce distrugem ne înconjoară
Ca-ntr-o plasă a minciunii
A durerii, slăbiciunii
Și a bolii de a fi
Un om prea mic pentru a întelege
Căci prin viaţa ce-o curmăm
Noi la moarte ne condamnăm.
Trăim şi nu ne uităm
La umbra ce-o călcăm.
Iluzii în italiană
Ai câți ani ți-ai dori să ai,
Ai părul creț pe care l-ai admirat mereu, care nu se pleoștește niciodată,
Ai un perete plin de tablouri la tine în cameră,
Ai cel mai în vogă model de telefon,
Ai cel mai bun prieten, nu te va dezamăgi în veci, nu cu bună știință cel puțin,
Ai parte de cel mai delicios mic dejun (clătite cu Nutella),
Ai cel mai performant pedometru din câte se puteau descărca,
Ai cea mai rapidă bicicletă, cu ea ajungi în Fălticeni în doar 15 minute,
Ai cel mai drept nas, nu îți mai trebuie rinoplastie,
Ai cei mai drepți dinți, niciunul mai în spate sau mai in față,
Ai parte mereu de cea mai corectă apreciere din partea celor din jur (minciună mai sfruntată nu există, nu te vor cunoaște, fie pentru că nu le pasă, nu le trebuie, fie pentru că ții totul în tine și vrei să pari femeia puternică, nu te mai masculiniza de dragul unor persoane cărora nu le pasă, oricine are fi ele),
Ai cele mai pure intenții, nu doar atât, știi și să le arăți,
Ai cele mai strălucitoare unghii cu gel,
Ai cele mai multe nuanțe de mov în garderobă,
Ai cel mai cuprinzător Playlist cu poeziile lui George Bacovia recitate, una după alta,
Ai câți prieteni ți-ai dori să ai, adică doi, aceia sinceri, cu care vei ține legătura pe viață, restul sunt doar persoane care vor ceva de la tine, te folosesc, nu ratează nicio ocazie când te văd,
Ai cel mai bun mod de a prepara cartofii prăjiți, ca la McDonald's aproape,
Ai cel mai bun styling de fiecare dată când te îmbraci,
Ai parte de armonie tot timpul, nimic nu se abate de la ce ai vrut tu inițial, nici cea mai mică deviere,
Ai parte de cei mai înțelegători oameni (mai că trebuie să explici orice, de ce cerul e albastru?, de ce respiri?), dar asta nu se întâmplă în poemul nostru,
Ai cele mai bune explicații, doar tu știi cum le-ai înfrumusețat atât de mult, nimeni nu rămâne nelămurit, toți te iubesc special pentru acest lucru,
Ai cele mai bune prăjituri de ziua Norvegiei,
Ai cele mai bune stilouri, nu se strică în veci,
Ai cele mai bune perechi de pantofi, inclusiv pentru dansuri latino-americane,
Ai cele mai interesante idei de decorare a camerei,
Ai cea mai bună precizie atunci când tunzi o prietenă (abia dacă te poți tunde singură),
Ai cele mai amuzante preferințe când vine vorba de muzică,
Ai ureche muzicală, dar deloc nu știi să o folosești,
Ai cele mai extravagante gusturi când vine vorba de ojă, doar culorile neon te atrag,
Ai cele mai frumoase standarde, nu te apropii de ele niciodată pentru că sunt frumoase,
Ai cele mai bune oglinzi, prin ele se vede tot, orice muscă care a pătruns,
Ai cele mai multe merite oricând, oriunde,
Ai cea mai bună capacitate de a înțelege întâmplările, de orice natură ar fi ele,
Ai cea mai plăcută voce,
Ai cea mai suavă atingere,
Ai cele mai înmiresmate parfumuri, ești o feerie a primăverii,
Ai cel mai strălucitor zâmbet, atrage toate privirile, deși nu iubești atenția,
Ai cea mai bună mașină de tuns iarba, tunde orice fir la aceeași lungime,
Ai cea mai bună apreciere a lucrurilor, a cantității mai ales, când vine o prietenă și vrei să beți limonadă, ai grijă ca amândouă să aveți la fel de mult suc în pahar,
Ai cel mai bun mod de a înțelege problemele oamenilor, primează logica și ce este realizabil din punct de vedere logic, nu ce vrea fiecare să se întâmple, fii sinceră, și tu ai vrut mulți fluturi frumoși în această viață, dar nu au zburat în direcția ta, doar chestii după care ai sărit să le prinzi și nu ai făcut decât să te rănești,
Ai cea mai bună capacitate de a privi în inimile oamenilor, de a vindeca răni, ești chiar psiholog din punctul ăsta de vedere,
Ai cea mai frumoasă decență în comportament și în conduită,
Ai cele mai corecte și mai bune argumente,
Ai cele mai ciudate preferințe când vine vorba de posturile de televiziune pe care le urmărești,
Ai cele mai triste amintiri, dar ai reușit să înmulțești ceea ce la prima vedere părea a fi prea puțin, să transformi acele sfaturi în ceva constructiv,
Ai avut cele mai simpatice colege de bancă,
mereu ți-ar fi dat exercițiile pe care nu știai să le faci,
Ai cele mai înduioșătoare cuvinte în vocabular,
Ai cele mai bune pensete, unghiere,
Ai cele mai frumoase aspirații în sinea ta, nu doar tu ai fi beneficiară,
Ai cele mai generoase gândurile,
Ai cea mai moralizatoare și melodioasă voce a conștiinței,
Ai puterea/ înțelepciunea de a ceda când vezi că nu mai ai de ce să mai continui,
Ai posibilitatea de a face oamenii să se simtă bine doar prin simpla ta prezență, când ești tu alături de ei nu le mai iese păr alb, sunt mai veseli, nici riduri parcă nu prea ar mai avea,
Ai încercat în toate feluri să devii o versiune mai bună a propriei persoane, obiectiv îndeplinit, te poți relaxa, vocea conștiinței a fost aspră cu tine, fiindcă ți-a vrut doar binele, este parcă vocea unui părinte care nu te obligă, doar îți spune că așa ar fi mai bine, pentru că se gândește la tine și încă îi mai pasă.
Illusioni
Sei vecchio quanto vuoi essere,
Hai i capelli ricci che hai sempre ammirato e che non si increspano mai,
Hai una parete piena di quadri nella tua stanza,
Hai il modello di telefono più alla moda,
Hai un migliore amico, non ti deluderà mai, almeno non consapevolmente,
Hai la colazione più deliziosa (pancake con Nutella),
Hai il miglior contapassi che possa essere scaricato,
Hai la bici più veloce, con essa raggiungi Fălticeni in soli 15 minuti,
Hai il naso più dritto, non hai più bisogno della rinoplastica,
Hai i denti più dritti, nessuno troppo indietro o troppo lontano,
Hai sempre l'apprezzamento più accurato da parte di chi ti circonda (non c'è menzogna più sfacciata, non ti riconosceranno, o perché non gli importa, non ne hanno bisogno, o perché tieni tutto dentro di te e vuoi per sembrare una donna forte, smetti di mascolinizzare te stessa per il bene delle persone a cui non importa, chiunque esse siano),
Hai le intenzioni più pure, non solo, sai anche come dimostrarle,
Hai le unghie in gel più lucenti,
Hai il maggior numero di sfumature di viola nel tuo guardaroba,
Hai la Playlist più completa con le poesie di George Bacovia recitate, una dopo l'altra,
Hai tanti amici quanti vorresti avere, cioè due, quelli onesti, con cui rimarrai in contatto per tutta la vita, il resto sono solo persone che vogliono qualcosa da te, ti usano, non si perdono un'opportunità quando ti vedono,
Hai il modo migliore per preparare patatine fritte, come McDonald's vicino a te,
Hai lo styling migliore ogni volta che ti vesti,
Hai sempre armonia, nulla si discosta da ciò che volevi inizialmente, nemmeno la minima deviazione,
Hai le persone più comprensive (ma devi spiegare tutto, perché il cielo è azzurro?, perché respiri?), ma questo non accade nella nostra poesia,
Hai le migliori spiegazioni, solo tu sai come le hai fatte così belle, nessuno rimane confuso, tutti ti amano soprattutto per questo,
Hai le migliori torte di compleanno della Norvegia,
Hai le penne migliori, non si rompono mai,
Hai il miglior paio di scarpe, anche per i balli latinoamericani,
Hai le idee più interessanti per decorare la stanza,
Hai la massima precisione quando tagli i capelli di un amico (riesci a malapena a tagliarti),
Hai le preferenze più divertenti quando si tratta di musica,
Hai un orecchio musicale, ma non sai affatto come usarlo,
Hai i gusti più stravaganti in fatto di smalti, ti piacciono solo i colori neon,
Hai dei canoni più belli, non ti avvicini mai perché sono belli,
Hai gli specchi migliori, attraverso di essi puoi vedere tutto, ogni mosca che è entrata,
Hai il merito più grande sempre e ovunque,
Hai la migliore capacità di comprendere gli avvenimenti, di qualunque natura essi siano,
Hai la voce più piacevole,
Hai il tocco più morbido,
Hai i profumi più fragranti, sei una fata della primavera,
Hai un sorriso smagliante, attiri tutti gli sguardi, anche se non ti piace l'attenzione,
Hai il miglior tosaerba, taglia qualsiasi filo alla stessa lunghezza,
Apprezzi al meglio le cose, soprattutto la quantità, quando un amico viene a trovarti e vuoi bere una limonata, assicurati di avere entrambi la stessa quantità di succo nel bicchiere,
Hai il modo migliore per comprendere i problemi delle persone, prendi la logica e ciò che è logicamente realizzabile, non quello che tutti vogliono che accada, sii onesto, anche tu volevi tante belle farfalle in questa vita, ma non volavano nella tua direzione, solo cose che tu saltato per acchiappare e farti solo male,
Hai la capacità migliore di guardare nel cuore delle persone, di curare le ferite, sei anche uno psicologo da questo punto di vista,
Hai la più bella decenza nel comportamento e nella condotta,
Hai gli argomenti più corretti e migliori,
Hai le preferenze più strane per quanto riguarda le stazioni televisive che guardi,
Hai i ricordi più tristi, ma sei riuscito a moltiplicare quello che a prima vista sembrava essere troppo poco, a trasformare quei consigli in qualcosa di costruttivo,
Avevi dei colleghi di banca più carini,
ti dava sempre gli esercizi che non sapevi fare,
Hai le parole più toccanti del vocabolario,
Hai le migliori pinzette, tagliaunghie,
Hai le aspirazioni più belle dentro di te, non solo ne saresti il beneficiario,
Hai i pensieri più generosi,
Hai la voce della coscienza più moralizzante e melodiosa,
Hai la forza/saggezza di arrenderti quando vedi che non hai motivo di continuare,
Hai la possibilità di far stare bene le persone solo con la tua sola presenza, quando sei con loro, non hanno più i capelli bianchi, sono più felici, non sembrano nemmeno avere più rughe,
Hai cercato in tutti i modi di diventare una versione migliore di te stesso, obiettivo raggiunto, puoi rilassarti, la voce della coscienza è stata dura con te, perché voleva solo il tuo bene, è come la voce di un genitore che non ti obbliga, solo che dice che sarebbe meglio perché pensa a te e ci tiene ancora.
Închis
Paradox, în gândurile mele,
Blocat într-un perpetuu lapsus,
Judecat și-nchis în RMN mental.
În repaus, creieru' creează haos,
lichidat pentru posesie ilegală de sentimente,
Viciile nu mai sunt plăcere,
La sentința care parcă mai mult cere,
Reprezintă doar adaos.
Gândul ascuțit,
Lasă craniul cu sechele,
Scrijulit, cu tot ce n-ai mai vrut s-auzi de-o vreme,
Păreri de la oameni cu probleme,
Probleme de la oameni cu păreri.
Ceri sfaturi fără încheiere,
Atunci când zilele par sa treacă,
Doar când nu te uiți la ele,
Da' tu tot încerci, micind ochii,
Pierzi scopu' din vedere,
În intuneric, adevăru'-i greu de descifrat,
Plafonat pe caracter fără substrat,
Atunci devine tot mai evident că ignoranța-I cheie.
Denis Poetu' -,,Închis" 2023
Dilema
Întunericul profund, rece, infinit,
Se preschimbă absolut,
Într-un cadru mult iubit,
Și se întoarce iar la lut.
Lumina orbitoare ce promite,
O secundă efemeră,
Se întoarce-n timp și speră,
Trecutul să-l imite.
Incorect...
Hei omule, ia seama, lumea-i aproape gata
Când va fi pusă-n mâna prostimii judecata.
Când va fi-nțelepciunea trădată pentru bani
Și scânteieri de-o clipă, slăvite de... gâscani.
Când vei vedea frumosul, hulit de urâciune
Și va fi-n rang de artă chiar orice spurcăciune
Ce-a fost invidioasă că nu e la-nălțime.
Dar, calea-i mai ușoară și-aleasă de mulțime.
Când gâsca proastă cărei, un compliment i-ai da,
Se crede mai frumoasă chiar decât lebăda
Și-n loc să facă pasul, la rangul ei să urce,
Preferă pe aceasta, s-o judece, s-o spurce.
Când orbul incapabil să vadă ce-ai în minte,
Dacă-l ascultă lumea, te spurcă din cuvinte.
Se judecă dreptatea spre-a se ierta greșeala,
Minciuna și hoția, să nu-și dea socoteala.
Când legi chiar, se fac strâmbe și ia păcatul dreptul,
Că-i mai ușoară calea și, e mai greu respectul.
Când, pentru-a nu-și ascunde, mulți, chipul de rușine,
Se judecă păcatul a fi de fapt... un bine.
Când incapacității se dă recunoștință:
- E rău da'... Las' că merge de-i punem o fundiță...
- Cum, suntem proști cu toții și, tu vi sa ne-ndrepti?
Dacă scădem nivelul, suntem cu toți deștepți.
- La noi este puterea, chiar de, mai mic ni-i darul,
Tu, ești nebun pesemne, că depășești tiparul.
Prostia și păcatul, la rang înalt s-au pus
Și de noroi îi umplem pe cei ce-au fost mai sus.
............................................................................
Hei! Recunoaște-ți vina, vom îndrepta greșeala.
Nu judeca dreptatea că-ți cere socoteala!
Trezește-te, fă pasul, doar pare, nu e greu.
De-ți e prea grea povara, te-ajut cu drag și eu.
Hai, dă tribut dreptății, greu pare primul pas,
Dar cei care urmează, îți vin ca într-un dans.
Te plângi, vrei să schimbi lumea și spui că vrei "mai bine"?
Fă primul pas și schimbă, dar, schimbă-te pe tine!
Other poems by the author
Tăcerea nu e linişte...
Am devenit atât de sensibil şi timbrul vocii tale aşa de aprig,
Încât mă doare pe sub piele şi-n fiecare por pragmatic.
Iubit-o, cât de tare mă seacă atitudinea ta nonşalantă,
De parcă nimic... nimic nu s-ar fi întâmplat.
Am să merg să-mi caut un leac,
Eu nu pot să mă mint...
Cum nu te-aş mai iubi...
Doar pentru că tu ai încetat să-ngrijeşti orgoliul meu de bărbat...
Nisipuri mişcătoare: tentațiile...
Am dansat până noaptea târziu
Şi un pic glisat, am mişcat şi pe manelele bubuite în difuzoare surround.
Eram înconjurat de tinerețe şi delir
Şi am rătăcit în unde de parfum şi vin,
Hipnotizat în transă de-un zâmbet clandestin,
Pierdut pe ringul iluzoriu, în ritual filistin.
Ce uşor! Ce uşor, nu-i aşa? Cum ne dezarmăm spiritual,
În impulsul unui ritm distorsionat cerebral!
Pentru o doză de gust şovăitor
Înnădiți în ispita unui fățarnic fior,
Prizonieri, unui filon de emoții şi lut trecător...
Vivamus, moriendum est
Se despart lung şi cad,
Închinându-se-n zbor copacului gol.
Se desculță frunzele, uscate de dor,
În pastelat, visător, foşnitorul covor,
Uşor răvăşite de un vânt călător.
Le seduce en passant ca un fin connoisseur,
Apoi pleacă, lăsându-le-n grabă,
Ştrengar, fluierând nepăsător.
...
Şi natura iubeşte, în abstract amețitor.
Un asfințit cu Thalassa
O lacrimă se prelinge pe obrazul ei
Şi se cuibăreşte în colțul buzelor moi.
În bărbie-i tremură gropițe băltite
De emoții stârnite în ale inimii valuri răsfrânte.
Un ocean de atâta adânc şi mister
Se revarsă din ochii ce-n mine se pierd
Şi mă îneacă un nod, sugrumat pătimaş,
Mă învăluie noaptea, navigând prin sevraj,
Mă înghite iubirea într-o umbră de glas.
Dincolo de lume, din lume retras
Sunt doar o epavă,
Iar tu asfințit,
Un doi în impas,
De neregăsit.
Punct, virgulă pe amor (In absentia lucis, Tenebrae vincunt)
Când din iubirea unui tânăr se alege praful,
Îşi află sufletul împrăştiat în vânt,
Durerea parcă-i sfâşie tot trupul
Şi doar otravă poartă-n gând.
Nici Dumnezeu nu are, nici speranță,
Oricine pentru el e inutil,
Căci i s-a scurs din sine un potop de viață.
Distorsionat insidios se furişează-n el un gând tiptil.
Caută disperat să-şi schimbe rostul,
Încearcă să-ntrevadă-n plăsmuire adevăr...
Dar cum se simte şi ce speră omul
E relativ un moft, mascat de-un adevăr.
Concediu fără plată
Incerc a respira pe nas, s-a terminat cu somnul
Visam pe-un feribot ceva-irelevant fragmentul-
Acum, in pat, metodic trec prin şervețele
Şi contemplez: la ceasul...cinci, ce-oi face aṣa devreme?
Cum am ajuns aşa de slab, să cad de-un virus făcut praf
De un microscopic inamic, eu, un bărbat totuşi voinic
Ce agent Troian m-a dezarmat, de m-a topit, năuc de cap.
Şi inima mi-a obosit, de parc-o noapte-ntreagă am robit
Mă îndârjesc, cu-o nară, să trag aer în piept,
Încetul cu încetul mă decongestionez.
E totuşi prea devreme şi liber vreo trei zile
În loc să stau lejer, mă chinui să fac bine
E început de weekend, ṣi eu mă simt sfârşit
Vreau să mă-ntorc pe nava ce-abia am părăsit
Să încerc în schimb o dată, să las răceala-n vis,
Iar eu să ies cuminte şi bine odihnit, mai după răsărit