Tăcerea nu e linişte...
Am devenit atât de sensibil şi timbrul vocii tale aşa de aprig,
Încât mă doare pe sub piele şi-n fiecare por pragmatic.
Iubit-o, cât de tare mă seacă atitudinea ta nonşalantă,
De parcă nimic... nimic nu s-ar fi întâmplat.
Am să merg să-mi caut un leac,
Eu nu pot să mă mint...
Cum nu te-aş mai iubi...
Doar pentru că tu ai încetat să-ngrijeşti orgoliul meu de bărbat...
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: RECUNOSC
Poem: Vicii
(foto) Cititul este sexy. Cum arată bărbații care în loc de smartphone au ales să ţină o carte în mână
Poem: MĂ DOARE
Poem: Pune-ţi masca şi zimbeşte
Un robot a felicitat femeile cu 8 Martie. A recitat o poezie de Dumitru Matcovschi
Poem: Epigrame XX
Poem: O stea cazuta
Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”