PARTEA I — LUMINA
În noaptea lumii cea adâncă,
Când stelele se-aprind ușor,
Văzu pe cer o sfântă rază,
Ca un luceafăr călător.
Dar nu era lumină lumească,
Nici foc ce piere pe pământ,
Ci era raza cea neapusă,
Venită din slava Tatălui Sfânt.
Și sufletul, privind spre dânsa,
Simți în adânc o chemare,
Ca spre Împărăția cea sfântă,
Spre veșnicie și iertare.
Privi spre cer și, fără teamă,
Își ridică ochii către El,
Căci peste noaptea cea amară
Strălucea Chipul cel de Miel.
„O, Doamne, vino și mă luminează,
Ridică-mi sufletul din întuneric,
Șterge păcatul meu cu mila Ta
Și fă-mi cugetul curat și puternic.
Căci fără Tine, Doamne Sfinte,
Mă risipesc ca praful în vânt,
Dar cu Hristos, prin Sfânta Cruce,
Găsesc nădejde pe pământ.
Când inima mea este slabă,
Tu fii puterea mea, Hristoase,
Când drumul meu se pierde-n noapte,
Tu fii cărarea luminoasă.
Când lumea-mi spune: «Nu mai spera!»,
Tu să-mi șoptești: «Nu te teme!»
Căci mila Ta este mai mare
Decât păcatele din mine.
Când cad sub greul meu de vină,
Nu mă lăsa în deznădejde,
Ci cu iubirea Ta cea sfântă
Aprinde iar în mine nădejde.
Și dacă lacrima îmi cade
În taina nopții peste față,
Primește-o, Doamne, ca pe-o rugă
Și fă din ea izvor de viață.”
Atunci, din cerul fără margini,
Se-aude glasul lin și sfânt:
„Nu te teme, suflete, de noapte,
Eu sunt cu tine pe pământ.
Eu sunt Lumina cea adevărată,
Eu sunt Calea către Tatăl Meu,
Eu sunt Învierea și Viața,
Eu sunt Hristos, Dumnezeul tău.
Eu sunt Păstorul cel ce caută
Oaia pierdută dintre oi,
Eu sunt Pâinea vieții sfinte,
Eu sunt cu voi, în veac, cu voi.
Eu sunt Izvorul fără margini,
Eu sunt nădejdea celor vii,
Eu sunt Lumina celor care
Mă caută în fiecare zi.
Nu te întoarce către lume
Când sufletul ți-e apăsat;
Ridică-ți ochii către Cruce,
Căci pentru tine am răbdat.
Iar dacă drumul ți-e cu spini
Și pașii tăi sunt osteniți,
Adu-ți aminte de iubirea
Cu care oamenii sunt mântuiți.
Căci dragostea Mea nu apune,
Nici mila Mea nu va pieri,
Iar cel ce vine către Mine
Va afla viață-n veșnicii.”
Și peste lume cade pacea,
Iar clopotele sună-n sat,
Chemând poporul la biserică,
La Sfântul Trup și Sfântul Sânge,
Spre viață veșnică date.
Se-aude cântarea din strană,
Sub bolta sfântă de icoane,
Iar fumul tămâiei urcă
Spre cer, pe nevăzute raze.
În fața Crucii, omul plânge,
Dar plânsul lui devine rugăciune,
Căci Crucea nu-i sfârșitul vieții,
Ci poarta către Înviere și minune.
În lemnul Crucii vede lumea
Iubirea care s-a jertfit,
Pe Cel ce pentru toți oamenii
Cu sânge sfânt ne-a izbăvit.
Iar lângă Cruce, Maica Sfântă,
Cu inima străpunsă greu,
Privea spre Fiul ei iubit,
Spre Mântuitorul Dumnezeu.
Maica Domnului, Preacurată,
Privește lumea cu iubire
Și duce rugăciunea noastră
Spre Fiul ei, spre mântuire.
„Preasfântă Maică, roagă-te
Pentru cei slabi și întristați,
Pentru cei singuri și în lacrimi,
Pentru cei greu încercați.
Roagă-te Fiului tău, Maică,
Să ne păzească de păcat,
Să ne întărească-n credință
Și să ne ducă la liman.”
Iar îngerii, în ceruri sfinte,
Cântări de slavă înălțau:
„Slavă lui Dumnezeu în veci,
Căci Fiul Său ne-a mântuit pe noi!
Slavă Tatălui și Fiului
Și Sfântului Duh, acum și pururea!”
Și omul care caută lumina
Nu mai aleargă după slava lumii,
Ci-și pleacă fruntea înaintea Crucii
Și află pacea în iubirea Lui.
Căci lumea trece ca o umbră,
Iar bogăția piere-n zori,
Dar dragostea lui Dumnezeu rămâne
Și luminează veșnic între noi.
O, Hristoase, Lumina lumii,
Aprinde candela din pieptul meu,
Ca niciodată să nu mă despart
De Tine, Bunule Dumnezeu.
Și când va fi să vină ceasul
În care toate vor tăcea,
Ridică-mă din somnul morții
Și du-mă-n Împărăția Ta.
Acolo nu mai este noapte,
Nici lacrimă, nici chin, nici dor,
Ci numai pace, slavă sfântă
Și viață veșnică în Dumnezeu.
Acolo sfinții Tăi se-adună
În jurul Tronului ceresc,
Cu îngerii și heruvimii
În veșnicie Te slăvesc.
Acolo nu mai este moarte,
Nici despărțire, nici suspin,
Ci numai bucurie sfântă
Și harul Tău cel fără chin.
Iar noi, cu îngerii împreună,
Vom ridica spre cer cântare:
„Slavă Ție, Hristoase,
Lumina cea adevărată,
Slavă Tatălui și Fiului
Și Sfântului Duh,
Acum și pururea
Și în vecii vecilor. Amin.”
---
PARTEA A II-A — CHEMAREA
Într-o biserică tăcută,
Sub bolta plină de icoane,
Un suflet sta-n genunchi la rugă
Și privea sfintele icoane.
Tămâia urca lin spre ceruri,
Iar candela veghea domol,
Și glasul stranei se ridica
Ca un izvor dintr-un pridvor.
Pe ziduri sfintele icoane
Străluceau în lumina lină,
Iar chipurile celor sfinți
Păreau că ne privesc cu milă.
În fața icoanei lui Hristos,
Sufletul își plecă fruntea:
„O, Hristoase, Fiul Tatălui,
Tu, Cel născut mai înainte de veci,
Luminează-mi calea vieții
Și din păcatul meu mă treci.
Dă-mi răbdare în încercare,
Dă-mi iubire pentru cel străin
Și pune-n mine pacea Ta,
Ca să nu pier în al meu chin.
Nu-mi da mărirea cea deșartă,
Nici bogăția care piere,
Ci dă-mi credință, nădejde, dragoste
Și sufletului meu înviere.
Când mă cuprinde întristarea,
Fii lângă mine, Domnul meu,
Când mă apasă deznădejdea,
Ridică-mă prin harul Tău.
Învață-mă să iert pe oameni,
Precum și Tu m-ai învățat,
Și fă din inima mea, Doamne,
Un templu sfânt și luminat.
Ferește-mă de ură, Doamne,
De răutate și mândrie,
Și pune-n sufletul meu pace,
Iubire și smerenie.”
Și iarăși raza cea cerească
Se coborî peste altar,
Iar sufletul simți în sine
Un har curat și luminat.
Și glasul lui Hristos se-aude:
„Eu sunt cu tine-n orice vreme,
În bucurie și-n dureri;
Ridică-ți ochii către Mine
Și nu te teme de-ncercări.
Prin Cruce vine biruința,
Prin jertfă vine mântuirea,
Prin pocăință vine pacea,
Prin dragoste, desăvârșirea.
De vei cădea, ridică fruntea;
De vei greși, te voi ierta;
De vei striga către Mine,
Cu tine pururea voi sta.
Dar nu te întoarce către păcat
Când mila Mea te-a ridicat;
Ci mergi pe calea pocăinței,
Cu sufletul curat și împăcat.
Iubește-l pe aproapele tău,
Nu răsplăti răul cu rău,
Ci lasă judecata lumii
În mâna Tatălui Meu.
Hrănește pe cel flămând,
Ridică-l pe cel întristat,
Și celui care cade-n cale
Întinde-i mâna cu adevărat.
Căci ceea ce faci celui mic,
Din dragoste și cu smerenie,
Înaintea Tatălui din ceruri
Se face faptă de iubire.
Nu căuta să fii mai mare
Decât aproapele de lângă tine,
Ci fii slujitorul tuturora
Și vei găsi în Mine bine.
Iar când vei fi prigonit de oameni
Pentru credința ta în Mine,
Nu te teme și nu te tulbura:
Eu voi rămâne lângă tine.
Căci Eu am biruit lumea
Și moartea am călcat prin Cruce,
Iar celui care crede-n Mine
Lumina Mea îi va străpunge.”
Și sufletul, cuprins de pace,
Privi spre chipul lui Hristos,
Iar lacrimile lui amare
Se prefăcură-n har frumos.
---
PARTEA A III-A — LUMINA NEAPUSĂ
Deasupra lumii se întinse
O mare liniște de sus
Și peste munți, peste câmpie,
Strălucea Lumina lui Iisus.
Nu ca lumina unei stele
Ce piere când răsare ziua,
Ci ca Lumina cea eternă
Ce biruiește veșnicia.
Și toate cele de sub soare
Se plecară-naintea Lui,
Căci El este Stăpânul vieții,
Izvorul lumii și al harului.
Iar glasuri multe, ca un cor,
Din cer și de pe-acest pământ,
Cântau cu slavă neîncetată
Lui Dumnezeu, Părintelui Sfânt.
„Hristos a înviat din morți,
Cu moartea pe moarte călcând
Și celor din morminte viață
Dăruindu-le, cu harul Său cel sfânt!”
Și peste noaptea cea adâncă
Se ridică zorii cei noi,
Iar lumea, renăscută-n Domnul,
Își plecă fruntea către El.
Piatra mormântului căzuse,
Iar mormântul era gol,
Căci Cel ce pentru noi murise
Înviase biruitor.
Nu mai era puterea morții
Stăpână peste omenire,
Căci Hristos, prin Învierea Sa,
A deschis calea spre nemurire.
Și femeile mironosițe
Cu teamă și cu bucurie
Alergară să vestească lumii
Minunea cea din veșnicie.
„Hristos a înviat!” răsună
În cer, pe dealuri și câmpii,
Iar lumea întreagă se umplu
De vestea vieții pentru vii.
Atunci sufletul înțelese
Că nu există altă cale:
Hristos e Calea, Adevărul,
Hristos e Viața cea din veac.
Și de-ar veni furtuni și moarte
Și de s-ar clătina pământul,
Cel ce se-ncrede-n Dumnezeu
Nu-și va pierde niciodată sufletul.
O, Lumina lui Hristos,
Strălucește peste noi,
Păzește-ne de întuneric
Și ne ridică din nevoi.
Când lumea cade în păcate
Și inimile se răcesc,
Aprinde iar în noi credința
Și dorul după cele cerești.
Când omul uită de iubire
Și caută numai avere,
Adu-i aminte că-n Hristos
Se află adevărata avere.
Când omul uită de rugăciune
Și se îndepărtează de Dumnezeu,
Cheamă-l cu blândețe către Tine
Și luminează-i sufletul mereu.
Cu Maica Sfântă rugătoare,
Cu sfinții Tăi cei luminați,
Cu îngerii și heruvimii,
Păzește-ne pe noi, curați.
Să nu ne pierdem în deșertul
Acestei lumi trecătoare,
Ci să privim spre Împărăția
Cea veșnică și nepieritoare.
Iar când va fi sfârșitul lumii
Și cerul nou se va ivi,
Primește-ne în Împărăție,
Ca să trăim și a Te slăvi.
Și-atunci, în veacul fără de moarte,
Nu va mai fi nici plâns, nici dor,
Ci numai pacea Ta cea sfântă
Și veșnica lumină-n cer.
Slavă Ție, Hristoase,
Cel ce ești Lumina lumii,
Slavă Tatălui și Fiului
Și Sfântului Duh, acum și pururea,
Și în vecii vecilor. Amin.
---
PARTEA A IV-A — SFÂNTA CRUCE
În liniștea de peste seară,
Când soarele se pierde-n zare,
Un om privea spre Sfânta Cruce
Și căuta în ea salvare.
Nu vedea numai lemnul rece,
Nici numai durerea de pe Golgota,
Ci vedea dragostea cea mare
Ce-a biruit întreaga moarte.
Pe Cruce, Fiul lui Dumnezeu
Și-a întins brațele spre lume,
Chemând pe cei căzuți în păcate
Spre har, iertare și minune.
„O, omule, nu te teme,
Privește Crucea Mea și crede;
Căci dragostea ce am arătat
Nici veșnicia n-o întrece.
Pentru cei care M-au uitat,
Pentru cei care M-au respins,
Pentru cei care M-au rănit,
Eu rugăciune am înălțat.
Iar dacă tu vei veni la Mine
Cu inimă smerită și curată,
Nu te voi lepăda nicicând,
Ci te voi primi ca pe un fiu.”
Și omul plânse înaintea Crucii,
Cu lacrimi calde și smerite,
Căci înțelegea că fără Domnul
Viața rămâne rătăcită.
„Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
Primește rugăciunea mea,
Și dacă am greșit în viață,
Nu mă lăsa în vina mea.
Ridică-mă când cad, Stăpâne,
Și luminează-mi mintea mea;
Dă-mi putere să fac bine
Și să păzesc porunca Ta.
Să nu rănesc pe nimeni-n lume,
Să nu răspund cu răutate,
Ci să păstrez în pieptul meu
Iubirea Ta cea fără moarte.
Și când voi trece prin încercări,
Să nu Te părăsesc, Hristoase,
Ci să privesc spre Sfânta Cruce
Și să merg înainte, Doamne.”
Iar Crucea strălucea în noapte
Ca o lumină peste sat,
Și sufletul simțea în sine
Că Dumnezeu l-a ascultat.
---
PARTEA A V-A — MAICA DOMNULUI ȘI SFINȚII
Într-o grădină plină de pace,
Sub cerul limpede și sfânt,
Un suflet își ridică ochii
Și auzi un cânt.
Era cântarea Maicii Sfinte,
A celei blânde și curate,
Cea care L-a purtat în pântece
Pe Domnul vieții fără moarte.
„O, Maică Sfântă, Preacurată,
Acoperă-ne cu-al tău har,
Și du rugăciunea noastră
La Fiul tău, la Sfântul Altar.
Când suntem slabi, întărește-ne,
Când suntem triști, mângâie-ne,
Când rătăcim pe căi străine,
Spre Fiul tău călăuzește-ne.
Nu ne lăsa în deznădejde,
Ci roagă-te neîncetat
Ca Fiul tău, Mântuitorul,
Să ne păzească de păcat.”
Iar sfinții se adunară
În lumină înaintea Lui,
Cu chipuri pline de iubire,
În slava Împărăției Lui.
Apostolii, cei doisprezece,
Cei care vesteau Cuvântul sfânt,
Îl lăudau pe Mântuitorul
În cer și peste-acest pământ.
Martirii, care pentru Domnul
Și-au dat și viața lor curată,
Cântau cu îngerii în ceruri
Slava Treimii Preasfântă.
„Nu ne-am temut de moarte, Doamne,
Căci Te-am iubit mai mult decât
Tot ce putea să ne ofere
Această lume de pământ.
Am mers cu Tine până la capăt,
Prin foc, prin sabie și chin,
Iar Tu ne-ai dat cununa vieții
Și ne-ai primit în cerul lin.”
Și omul asculta cu teamă,
Dar și cu mare bucurie,
Căci înțelegea că viața sfântă
Este drumul spre veșnicie.
---
PARTEA A VI-A — ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR
Va veni o zi în care
Pământul nu va mai fi,
Iar cerurile cele vechi
Vor trece și se vor sfârși.
Și Dumnezeu va face toate
Din nou, în slavă și lumină,
Iar cei ce L-au iubit pe Domnul
Vor intra-n Împărăția divină.
Nu va mai fi acolo moarte,
Nici plâns, nici teamă, nici durere,
Ci numai viață fără sfârșit,
Iubire, pace și putere.
Nu va mai fi nici despărțire,
Nici noapte peste cei curați,
Ci Dumnezeu va fi Lumina
Celora care sunt salvați.
Și sufletele celor drepți
Vor străluci precum lumina,
Iar îngerii vor cânta veșnic
Slava Tatălui, a Fiului și-a Duhului.
Atunci se va sfârși păcatul,
Atunci se va sfârși suspinul,
Și omul va vedea cu ochii
Cât de măreț este Divinul.
„O, Doamne, Tu ne-ai dat viață,
Ne-ai ridicat din întuneric,
Ne-ai luminat cu Sfânta Cruce
Și ne-ai chemat spre veșnicie.
Primește-ne în casa Ta,
În Împărăția cea cerească,
Ca să Te lăudăm în veci
Cu toată oastea îngerească.
Să cântăm împreună, Doamne,
Cu sfinții Tăi și îngerii:
Slavă Ție, Hristoase,
Fiul Tatălui Celui Sfânt!
Slavă Crucii Tale sfinte,
Slavă Învierii de pe pământ!
Slavă Tatălui Celui veșnic,
Slavă Fiului iubit,
Slavă Sfântului Duh,
Dumnezeu cel Preaslăvit!
Acum și pururea,
Și în vecii vecilor,
Amin.”
---
EPILOG — LUMINA LUI HRISTOS
Și când se va lăsa tăcerea
Peste acest pământ bătrân,
Când omul nu va mai avea
Nici aur, nici putere-n sân,
Atunci va rămâne doar iubirea
Cu care omul a trăit,
Credința lui în Dumnezeu
Și binele ce l-a săvârșit.
Căci toate trec și toate pier,
Ca norii peste-un câmp pustiu,
Dar Dumnezeu rămâne veșnic,
Același ieri, acum și-n veac.
O, Hristoase, Lumina lumii,
Rămâi cu noi până la sfârșit,
Și când vom trece prin moarte,
Primește-ne în cerul Tău sfințit.
Aprinde candela din suflet,
Să nu se stingă niciodată,
Și fă din inima noastră
O candelă curată.
Iar dacă noaptea ne cuprinde
Și pașii noștri se vor frânge,
Să ne amintim de Sfânta Cruce
Și de Hristos, Cel ce nu plânge.
Căci El a biruit și moartea,
Și iadul nu L-a biruit,
Iar prin Învierea Sa cea sfântă
Pe noi pe toți ne-a mântuit.
De aceea, peste veacuri,
Să răsune glasul sfânt:
„Hristos a înviat din morți,
Cu moartea pe moarte călcând,
Și celor din morminte viață
Dăruindu-le!”
Iar noi, cu inimile curate,
Să ne plecăm înaintea Lui
Și să rostim cu glas de slavă:
Slavă Ție, Hristoase,
Lumina cea adevărată!
Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu!
Slavă Tatălui și Fiului
Și Sfântului Duh,
Acum și pururea
Și în vecii vecilor.
Amin.
de Cristian Diaconița
Love poems
Parting poems
Poems about nature
Spring poems
Poems dedicated to Mothers
Poems for children
About parental home
Poems for Dad
Poems about animals
Poems about death
Philosophical poem
Confessional poems
Sad poems
Motivational poems
Prose
Christmas carols
Funny poems
The patriotic poems
Poems March 8
Easter poems
New Year Poems
Diverse poems
Thoughts
Poems dedicated
Congratulations
Friendship poems
Comments 1
Silvia Mihalachi