Category: Poems about nature
All author's poems: Matei Ciprian
Date of posting: 21 апреля
Views: 450
Poems in the same category
Iubesc ploaia de Nichita Stănescu în engleză
Iubesc ploaia nebună ce vrea
Să cadă, să doară, să fie doar ea
La masa aceluiași hol ruginit,
Când nimeni nu cere răspunsul primit,
S-o vreau ca să stea !
E obsesivă chemarea ce-mparte nevoi
Deasupra la toate să ploaie pe noi,
Când stropii cei grei se dau rătăcind
De-a valma în cer și cad împietrind
Bezmetici și goi !
E ploaia pe geamuri ce cade strident,
Stau singur la geam și totuși absent
Când nimeni nu cere privirii reper,
Nu zic la nimeni, nici mie, că sper
Un soare prezent !
Mari picuri de nuntă stropesc apăsat
Cămașa de mire, Pământu-mpărat
Stă singur la masă, nuntași-s plecați,
Tomnatici și grei, de vânturi luați,
Săruturi răzbat !
De-i ploaie aceia, ce-alunecă fin
Cu picurii reci mă cheamă să vin,
Trecând peste toate, să-mi spună ce vrea,
Iubesc ploaia nebună așa cum e ea,
De crede-n destin !
I love rain
I love the crazy rain it wants
To fall, to hurt, to be only her
At the table of the same rusty hall,
When no one asks for the answer received,
I want her to stay!
It's an obsessive call to share needs
Above all let it rain on us,
When the heavy sprinkles go astray
They soar in the sky and fall stiff
Crazy and naked!
It's the rain on the windows that falls shrill,
I sit alone at the window and yet absent
When no one asks the gaze for a reference,
I don't tell anyone, not even myself, that I hope
A present sun!
Big wedding drops sprinkle hard
Groom's shirt, Earth-king
Sit alone at the table, get married and leave,
Tomnatic and heavy, taken by winds,
Kisses forge!
Even if it's raining, it's smooth
With the cold drops it calls me to come,
Above all, to tell me what he wants,
I love the crazy rain just the way it is
To believe in destiny!
Iubesc ploaia de Nichita Stănescu în portugheză
Iubesc ploaia nebună ce vrea
Să cadă, să doară, să fie doar ea
La masa aceluiași hol ruginit,
Când nimeni nu cere răspunsul primit,
S-o vreau ca să stea !
E obsesivă chemarea ce-mparte nevoi
Deasupra la toate să ploaie pe noi,
Când stropii cei grei se dau rătăcind
De-a valma în cer și cad împietrind
Bezmetici și goi !
E ploaia pe geamuri ce cade strident,
Stau singur la geam și totuși absent
Când nimeni nu cere privirii reper,
Nu zic la nimeni, nici mie, că sper
Un soare prezent !
Mari picuri de nuntă stropesc apăsat
Cămașa de mire, Pământu-mpărat
Stă singur la masă, nuntași-s plecați,
Tomnatici și grei, de vânturi luați,
Săruturi răzbat !
De-i ploaie aceia, ce-alunecă fin
Cu picurii reci mă cheamă să vin,
Trecând peste toate, să-mi spună ce vrea,
Iubesc ploaia nebună așa cum e ea,
De crede-n destin !
Eu amo chuva
Eu amo a chuva louca que ela quer
Cair, machucar, ser só ela
À mesa do mesmo salão enferrujado,
Quando ninguém pergunta a resposta recebida,
Eu quero que ela fique!
É um chamado obsessivo para compartilhar necessidades
Acima de tudo, deixe chover sobre nós,
Quando os granulados pesados se perdem
Eles voam no céu e caem rígidos
Louco e nu!
É a chuva nas janelas que cai estridente,
Sento-me sozinho na janela e ainda assim ausente
Quando ninguém pede uma referência ao olhar,
Não digo a ninguém, nem a mim mesmo, que espero
Um sol presente!
Grandes gotas de casamento borrifam forte
Camisa do noivo, Rei da Terra
Sente-se sozinho à mesa, case-se e vá embora,
Tomnático e pesado, levado pelos ventos,
Beijos forja!
Mesmo que esteja chovendo, é tranquilo
Com as gotas frias me chama para vir,
Acima de tudo, para me dizer o que ele quer,
Eu amo a chuva louca do jeito que é
Para acreditar no destino!
Iarna de Stela Enache în engleză
Iarna
--- 1 ---
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
--- 2 ---
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
Winter
1
From the skies the fierce winter sieves the snow clouds,
Long wandering snow sheets heaped in the sky;
Snowflakes fly, they float in air as a swarm of white butterflies,
Spreading icy thrills upon the realm's whitened shoulders.
At day, it's snowing, at night, it's snowing, in the morning, it's snowing again!
With a silvery mail, the proud realm is dressing up;
The round and pale sun is faded between the clouds
Like a youthful dream among the passing years.
R
Everything is white in the fields, on the hills, around, afar,
Like white phantasms, the lined up poplars get faded in the sight,
And upon the desolate expanse, traceless, trackless,
Lost villages can be seen under the white bubbles of smoke.
2
But the fall halts, the clouds scatter, the longed sun
Shines and caresses the ocean of snow.
There's a light sleigh roaming through the valleys...
Bell clinks joyfully echo through the air.
R
Everything is white in the fields, on the hills, around, afar,
Like white phantasms, the lined up poplars get faded in the sight,
And upon the desolate expanse, traceless, trackless,
Lost villages can be seen under the white bubbles of smoke.
Passa tempo
Curge o ploaie blândă şi māruntă ca prin sită
Printre castanii abia dezmuguriți
Primăvăratic manifest de triluri
Mă întovărăşeşte adagio prin vāzduh
Mă înfăşor c-un calm firesc de simbioză,
Într-o mireasmă de pădure şi de parfum floral
În licărit profund de simțuri
Ca-ntr-un tablou de Luchian
Îmi zburdă ochii liber în flutur clarobscur
Hrănindu-mă fotonic din seva timpului perpetuu.
Iarna
Lovește gerul cu săbii de argint,
E totul alb iar noaptea doarme ninsă,
Cad fulgi necontenit și-ntr-un alint,
Se prind în dans pe valea cea întinsă.
Zăpada îmbracă strai de diamant,
Iar luna-n taină o mângâie pe trup,
Încet și bezna se disipă-n neant,
Pe cer, lumini, ca la un semn erup.
Se trag cortine albe peste lizieră,
Adânc în scorburi moțăie bursuci,
Curg șușotind pâraie ce mai speră,
Să nu înghețe până ajung în lunci.
Coboară fulgii tandru peste sat,
Pe acoperișuri viscolul se joacă,
În case focul trosnește înfundat,
O liniște de gheață ulița îmbracă.
Pe geam, fiorii iernii scriu povești,
Cu degete de gheață tremurânde.
Un lampadar de stele împărătești,
Împarte nopții umbrele fecunde.
În teama drumului pustiu, stingher,
Un pas lăsat de om se pierde-n zare,
Tăcuta iarnă cade atemporal din cer,
Și-ntr-o clipită mersul său dispare.
Pământul alb suspină sub zăpadă,
Îmbrățișează cerul dincolo de stele,
Și-ncet se înfiripă o infinită stradă,
Pe care aleargă... gândurile mele.
Other poems by the author
Bezele perpelite
M-am săturat de poezii silite de amor
Şi-mi vine un gând sinistru să le omor
De deşuete, nesimțite versuri prea scârbit
Vreau să le-adun pe-un rug în asfințit
Vreau să le-adun grămadă pe-un altar
Să le dau foc crepuscular
Să las mocnit Poetul, să se călească în jar, resuscitându-şi versul
Să încânte iar în farmec de cometā pe însuşi Dumnezeu
Primordial
De-o parte eu, un muritor,
în antiteză
Veşnic
Universul.
Gustul mării
Frugal, fructele mării am gustat,
În timp ce ascultam cum pescăruşii
În valurile mării concertau
Și-n ochii tăi mă îmbătau aluzii.
Până-n abis, nestăvilit m-a inundat,
Cu un torent sărat și pătimaş,
Sărutul mării, de pe buza ta gustat,
Şi-n pielea ta căldura verii.
Navigatori desculți prin spuma mării,
Ne-aventurăm până târziu, în mreaja serii,
Învăluriți de lună și de stele
În coregrafic dans haotic al umbrelor rebele.
Se așterne o plajă netedă și fină
Sub trupurile noaste obosite, ancorate
Într-un sidef din mare şi din noapte,
Sub mângâierea brizei, în licăriri năstrușnice, astrale.
Ninge aprilie de vis
Ninge aprilie cu petale albe de mălin,
Cu soarele-n dans vesel peste corole în delir,
Se depletesc vântului din ciorchine, cum le suflă lin
Şi se aştern într-un covor ce, pas după pas, ignorant îl deşir.
Mă opresc ca din vis să constat fulminant
În ce spectacol măreţ am păşit, ca un delict flagrant,
Rătăcind pe cărări, mai mult în gând, nepăsător.
Complet învăluit de un deliciu fragrant izbitor.
Şi rămân în moment, ancorat senzorial,
În trecerea fluidă a unui timp relativ perenal,
Să mă observ, prin năval de paşi călători,
Printr-un progres nebulos de zgârie-nori.
Şi iarăşi, inept, refuz să traversez în moment
Din cursul impus spre cotidianul apel.
Mă desprind iute, ca dintr-un vis infidel,
Să păşesc realist şi remunerat în purgatoriul tangent.
Goana după miez...
Nu caut aur, caut poezie
În galeria timpului ireversibil,
Dar oarecum tangibil conştiinței
Şi spațiului durabil mioritic.
Vreau să descopăr iar setea de arte
S-o plimb prin creierii masivului Carpatic
Cu târnăcopul minții polimate,
În aur verde să meşteşugesc semantic.
În Crezul sfânt agăț o licărire,
Ca o scânteie'n flacăra iubirii.
Şi îmi cobor privirea în cascade
Peste imaşul nesecat de idealuri.
Crenguța amintirilor
Omul Isus a fost tâmplar...
Iar eu, când traforam în şcoală,
simțeam cum înspre El mă cheamă,
Prin glasul viziunii din placaj.
În lemnul dur lucram minuțios,
Suflând agnostic în rumeguşul ros,
Ca Dumnezeu în trupul argilos.
De maistru' din atelier nu-mi amintesc în nici un fel,
Dar ştiu că mă mai îndruma şi el,
Pe lângă Creangă, cu povestea Harapului isteț,
Şi fermecatu-i cal, ce-n lemn aievea-l dibăceam semeț...
Până, printr-o reformă, sistemu' a hotărât
Atelierul şcolii să fie isprăvit
De Spân răpus Pegasul
Şi fabulosul visător
În faşă
Smotocit...
Algoritm cosmetic
Hai să-ncercăm un algoritm printr-un compendiu pur şi ludic.
Pe un perete plăsmuit, de chihlimbar,
Într-un hambar, pe unde n-am habar,
Să nu fie prea literar, să fie-un gram chițibuşar
Şi o măsură murătură sa se conserve în cultură,
Printr-o formulă imaterial obscură,
Expert extras dintr-o inflorescență de primulă
Vom aplica elementar pe Euclid,
În centrifuga Newton pe rapid,
Un epsilon intuitiv de Lovelace,
Şi-un praf select Darwinism şi Payne din cine-a mai rămas.
E viața doar un şiretlic al unui trepāduş Socin,
Sau e miracol şi destin al unui act măreț, divin?