1  

Au adunat cartile pe care nu le mai citesc si le-au daruit copiilor

poezii.online Au adunat cartile pe care nu le mai citesc si le-au daruit copiilor


Impreuna cu colegii sai de la facultatea, Irina a adunat timp de doua saptamani mai mult de 50 de carti, pe care le-a impartit astazi in strada copiilor. Ea spune ca in asa fel vrea sa-i convinga pe cei mici sa renunte la telefoanele mobile.

 

Irina ODOBESCU, STUDENTA: “Noi am adunat carti pentru mai multe grupuri de varsta. In special enciclopedii, carti care sa-i ajute sa inteleaga ceea ce ii inconjoara.”

 

Elena-Nicoleta ne-a spus ca ideea i-a aparut in timpul orelor. In librarii cartile sunt cam scumpe, crede tanara, iar copii aleg sa le gaseasca pe internet.

 

Elena-Nicolea BEJENARU, STUDENTA: “Fiecare copil isi doreste o carte, dar poate nu au bani sufiecienti si posibilitatea de a cumpra carti. Facem un act de caritate din motiv ca este ziua internationala a cartii pentru copii.”

 

 Unii s-au bucurat daruri si ne-au spus ca nu ar schimba niciodata o carte tiparita pe una digitala.

 

“Eu citesc foarte mult si imi place activitatea, pentru ca te dezvolta. Mie imi plac gartile gen aventura. Imi place ca sunt multe desene in aceasta carte care ne va ajuta sa intelegem mai bine."

 

“Imi place sa citesc. Imbogatesc vocabularul si aflu in alte carti cum ar trebui sa devin in viata.”

 

Altii insa nu s-au aratat prea interesati.

 

“Odata in luna citesc poate maxim una. E plictisitor. Cu telefonul in fiecare zi vreo cinci ore ma joc.”

 

 Profesorii studentilor spun ca prin aceasta actiune au vrut sa readuca in viata copiilor pe prim plan cartea si nu gadgeturile.

 

Viorica TICU, DECANUL FACULTATII DE RELATII INTERNATIONALE SI STIINTE POLITICE SI JUNALISTICE DE LA ULIM: “Au fost bucurosi cred sa gaseasca o cartulie cred, mai ales ca suntem in era globalizarii, in era digitala. Ne-am ghidat in acelasi timp si de calendarul international al sarbatorilor care sunt consemnate la ONU.”

 


Preluat de la: ProTv


Postat 2 aprilie 2019

Creaţii aleatorii :)

Despre...nimic

Având totul sau,ne-având nimic

Mă simt adesea pustiit,

Nu știu ce vreau,nu știu ce simt

Des mă cuprinde acest jind.

Mi-e dor de tot sau,de nimic

Nu știu ce vreau,nu știu ce simt

Mă chinuie,mă sfarmă acest gând,

Nici măcar nu știu cine sunt,

De ce plutesc pe-acest pământ,

Sunt om,sau cel puțin…

Am trupul omenesc,

Dar nu-nteleg de ce trăiesc

Doamne,Te rog îndreapta-mi cursul,

Sufletul meu iși pierde pulsul

Nu știu ce vreau,nu știu ce simt

Am scris eu,nimeni,despre…nimic.

Mai mult...

Din mlaca nopții…

Din mlaca nopții eu m-am ridicat

Precum un spic al grâului de aur,

Din greul jos noian alambicat

Al plevei ce plutește-n chip de plaur.

 

Iar boabe firu-i poartă un șirag

Lucind în ramuri pline ochi de soare,

Cortini în timp ce lumii i se trag

De ceață abundândă în paloare.

 

Și-atunci când va ajunge tot mai sus,

Vedea-va roșul foc de la apus…

Mai mult...

Eu cu tine

Tu, pansament ce-mi stă pe piele,

Eu, viciu ce-ți intră la cord.

Vindeci subit rănile mele,

Eu vindec tot ce-i dezacord.

 

Tu, puls ce-mi stă în circulații,

Eu tot ce ține de artere.

Nu simt nici goluri și nici spații,

Iar tu nu simți pic de durere.

 

Tu, aer, sentiment și stare,

Eu, amintiri, povești, momente.

Tu îmi ești barcă de salvare,

Eu îți sunt visuri permanente.

 

Tu îmi ești scut, îmi ești și armă,

Să duc războaie eu cu mine.

Ești viitorul scris în palmă,

Și tot ce-nseamnă ,,bun" și ,,bine".

 

Eu sunt și îți voi fi mereu,

Impuls ce-ți dă doar stări de bine.

Căci sună prea puțin un ,,eu",

Și prea perfect un ,,eu cu tine".

Mai mult...

Poem de toamnă

 

Plouă mărunt de toamnă,

Plouă cu dulci mângâieri de argint,

Pare trist anotimpul dar nu este,

Când te știu în al meu vis c-ai sosit!

Te iubesc, mă iubești este jocul

Care-acum ca un glob se-nvârteşte,

Și timid printre frunzele moarte,

Infinit ne șoptește doar un simplu și banal cântecel,

Ca de greier rătăcit ce vestește,

Un sfârșit efemer însă plin de mister,

Al iubirii joc de toamnă!

 

 (Volumul de poezii Sonete de amor) 

Mai mult...

Mai cade o stea,

Decojind gnostic, în răspuns de idee

deschideam și în murmur,

cojițe de fum...

Trecând pe alee, desigur,

alene...

Te priveam simplu,

trecător...

Dându-ți seama, firește - ai obiectat:

scârțâind din sanda!

Firesc, deloc - încântat,

am răspuns:

Cât de simplu a fost ieri!

Mai mult...

Resentiment

 

Întroienit sub pasul tău mă afund,

Și cad ninsori necontenit peste mine,

Sălbatic mușc din sânu-ți  rotund,

Ca iarna în brațe subit să-mi leșine.

 

Profund înghețat înspre tine eu strig,

Însă ninge fatal ca-ntr-un basm necitit,

Și mă simt părăsit, și întruna mi-e frig,

Și de ce te-am iubit, și de ce n-am murit?

 

Am nevoie de soare, de puțină căldură,

De incendii de dor dinspre inima ta,

Dar ninge încontinuu cu veșnica ură,

Și gerul e crunt, și nu-l pot suporta.

 

Frumoasele veri sunt departe și reci,

Ghețari fierbinți încă târâi în cârcă,

Mi-e gura uscată și ochii mi-s seci,

Și gâfâi întruna precum o năpârcă.

 

Am visat muribunzi și apoi despărțiri,

Și roșii ninsori ce-ți cădeau de pe buză,

Iar eu alergam peste ghețuri subțiri,

Și iarna părea nefiresc că se-amuză.

 

Sub zăpezi mă vei ști undeva îngropat,

Fiindcă din sufletul tău zilnic tot ninge,

Și-am să sap sub nămeți al uitării regat,

Unde focul din piept mi-l voi stinge.

 

Mai mult...