0.04

Autorul Neamtu Ion passarell

poezii.online Neamtu Ion passarell

Total 17 creaţii

Inregistrat pe 5 mai 2014


Te caut dar nu vreau să te găsesc - 1936 vizualizări

Murind iţi cumperi libertatea - 1910 vizualizări

Pune-ţi masca şi zimbeşte - 1827 vizualizări

Te iubesc cum lumea na ştiut - 1685 vizualizări

De-ar trece totul - 1683 vizualizări

Din pacate totul trece - 2132 vizualizări

Curge ca la urma lacrimi - 1797 vizualizări

Sunt un strain in casa parinteasca - 2293 vizualizări

viata nu e viata de e moarta - 1916 vizualizări

Ziua mea 23 ani - 1744 vizualizări

Trecut-au anii tinereţii - 1844 vizualizări

Nu am putere sa te apar Mama - 1928 vizualizări

Săruta-mă şi întoarcemă - 1874 vizualizări

Te iubesc e prea putin sa scriu - 1863 vizualizări

M-am trezit ca să nu dorm o viaţa - 1866 vizualizări

Iartă-mă mamă - 3829 vizualizări

Nu am atitea lacrimi - 1796 vizualizări

Creaţii aleatorii :)

Mirosul fericirii

Prima zi de primăvară 

Ultima zi de iarnă 

Simți cum se răstoarnă 

Miresmele florilor de lumină

 

Care topesc sufletul înghețat

De atâtea ce a adunat. 

A stat destul iarna asta suparat

Bucură-te, nu e timp de stat! 

 

Priveste in jurul tău cu atenție 

Cum vantul incepe sa cante, 

Iar crengile înflorite incep sa danseze

Pe ritmul primăverii prospere

 

Fiecare primavară

Este programata sa renască

Lasă deoparte orice povară 

Si privește cum copacii se reincarnă

 

Si iar vor inebunii salcamii 

De atâta primăvară 

Alătură-te si tu vremii

Si priveste pasarile cum zboară 

 

Mai mult...

autobiografie

nus om sint o fiinta trecatoare 
prin apa tulbure de mare 
sunt floare oarba floare
si traiesc cu a ta suflare
piatra sunt piatra muta
ce cu nimic nu te ajuta
sunt pasare pasare mica
ce in cer nu se ridica
sunt om negru ca pamintul
si ajutorul mie cuvintul
sunt ura sunt furtuna
sint furnica ce nimic naduna
si nu aduc nimic folos 
sunt doar un chip,un chip frumos
sint doar o piatra fara de suflare 
in apa tulbure de mare

Mai mult...

Tot ce am

Îți dau visele
Cu ele mă alint
Strigându-ți chipul din oglindă,
Cad cioburi ce mă mint
Când umbra ta ating
Și  brațele iubirii vin
În valsul vieții să mă prindă.
 
Îți dau umbra mea
Cu ea  te însoțești
E mult  mai înțelegătoare ,

Chiar dacă o strivești
Ea fuge și fuge…..
Niciodată n-ai să afli
Ce mult, uitarea ta  mă doare.

Mai mult...

Reflexe

orgolioși

narcisiști

ipocriți

trăim duplicitar sub o imagine falsă

într-o zi ne-am privit întâmplător în oglinzile dinăuntru sufletelor noastre

și ne-am înspăimântat

nu mai eram cei care ne văzusem până atunci în banalele oglinzi de sticlă din holuri

vitrine

din alte locuri

cum era posibil să fim în același timp și unii și alții

ne-am întrebat între noi

dar n-am știut ce să ne răspundem

ba chiar am râs ascultându-ne

descoperindu-ne

dându-ne jos măștile

ăștia suntem

niște actori de mâna a doua

distribuiți aleatoriu într-o piesă de teatru absurd

după același scenariu

pe aceași scenă cu decoruri ieșite din uz

cu aceleași lumini și umbre jalnice

locuiți de aceleași vise uzate la maxim

trăind second hand

într-o viață stoarsă ca o lămâie

de alții…

Mai mult...

Zbor de o zi

Erai un fluture în insectar
Așa au vrut să-ți frângă aripa
Trist, o zi doar cu aripile-n zbor
Cereai, zbuciumându-te într-un ac.
Cândva timpul, destinul tău  amar
Cercetând a pus pe tine lupa
Și  au rămas doar umbre  în decor
Povestea ta și zborul peste veac.
Voi cu aripi în parfum de nectar
Cu viața în univers cât clipa
Aș vrea să știți ce mult, eu, vă ador
Când sărutați  floarea din copac.

Mai mult...

Portret

așa cum raza de lumină albă uneori

(trecând din întâmplare printr-o prismă moartă),

se sparge în o mie de culori,

la fel privirea ta, iubito, nu are altă soartă.

 

te recompui bizar mereu sub alte predicate,

(nimic, până la urmă, comun ideii de frumos!)

și te încurci în geometrii din cele mai ciudate

din care nu lipsește carnea și fiecare os

 

din fața ta doar două cercuri paralele

(ochii, probabil, rotunzi ca bobul de orez!)

apoi  triunghiul dintre ele

(un fel de nas!) și-o gura, sub formă de trapez

 

mai jos, un gât prelung, precum un cap de hidră

(două triunghiuri puse vârf la vârf)

care apasă nefiresc pe o clepsidră,

anume chiar pe propriu-ți stârf*

 

doar tibia ca un cilindru mic

ușor concavă,cu-ncovoiri de scut,

cu toată geometria asta de nimic

încă îmi dă fiori și-mi amintește de-nceput

 

*stârf= stârv                                        

Mai mult...