Te iubesc cum lumea na ştiut
Nu poate-o lume să iubească
Aşa cum eu pot să iubesc
Nu poate-o lume să privească
Cum eu la tine mai privesc
Nu poate-o lume s-ănţeleagă
Astfel cum eu te-am inţeles
Nu poate-o lume să aleagă
Cum eu pe tine te-am ales
Nu poate-o lume sa gindească
Cum eu la tine ma gindesc
Nu poate-o lume s-amintească
Cum eu de tine-mi amintesc
Nu poate-o lume sa traiască
Mai mult ca dragostea din mine
Nu poate-o lume ca sa ţină
Aşa de mult cum ţin la tine
Nu poate-o lume s-amintească
Cum de tine-mi amintesc mereu
Nu a ştiut o lume aşa greutaţi
Cum fără tine imi e greu
Şi te iubesc cum lumea na ştiut
Te iubesc pină la infinit
Ca o lume impreună luată
Te iubesc cum lumea incă na iubit
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Neamtu Ion passarell
Data postării: 30 ianuarie 2015
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 2299
Poezii din aceiaşi categorie
Rana deschisă
Rana deschisă,stinge-o cu scrum,
Fă-mi viața durere în ochii apuși,
Aprinde-mi visele și lasă-le în drum,
Stau într-un colț, tu stai în opuși?
Stau și plâng acum, un dor singuratic, un dor mai nespus,
Scriu versuri uitate,scriu versuri ciudate,
Tu pleci și zâmbești,în goluri expus,
Tu citești versuri udate,citești în vise vulgare.
Mai stau un minut,mai stau și o oră?
Mai stau să îți spun cum iubirea-i neroadă,
Tu pleci în ținut,tu pleci într-o horă,
Tu pleci să asculți cum iubirea-i baladă.
Apoteoză inutilă
Par a fi lipite de sculptori,
Banalul sărut învinge chiar timpul,
Jilav și magic el răstoarnă pământul
Părul blajin, ce miroase a lună
Lent se strecoară pe falnicii umeri
Si din simplă femeie te face regină,
Iar pe cei ce-l admiră - boieri
Ochii scăldați de apele mării
Sunt apți de a vedea în întuneric lumină,
Ei poartă în sine taina femeii
Si pe orice poet îl inspiră
Ei hapsâni te privesc în continuu
Nefiind apți să-ți vadă al tău geniu,
Trupu-ți supune al păgânilor gânduri,
Iar vorbele scot adormiți din mormânturi
Draga mea, apogeul fineței
Mai cântă-mi o dată cu vocea sirenei
Iar eu am să ascult, până mă voi stinge
Poate... măcar atunci mă vei plânge
Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în olandeză
Da, trebuie doar să vrem,
Da, dacă a avut o influență pozitivă asupra noastră,
Da, dacă ne-a motivat,
Da, dacă a știut să ne înțeleagă (majoritatea oamenilor nu au cum să o facă),
Da, dacă a putut să ne transmită câte ceva din caracterul, frumusețea sufletului ei și din pasiunile ei,
Da, dacă tot oftez de bucurie, uitându-ne la pozele ei,
Da, dacă ne-a lăsat fără cuvinte la cât de unice erau ideile ei (pe mine una chiar că m-a surprins din toate punctele de vedere),
Da, dacă a știut să ne facă să vrem să vedem punctul ei de vedere,
Da, dacă a avut cum să ne dea a miliarda parte din darurile ei,
Da, dacă ne-a molipsit de râsul, bunătatea și dorințele ei,
Da, dacă crezi că te-a schimbat în bine, că ai devenit mai bogată (moral, etic, emoțional),
Da, dacă nu a renunțat la tine, a preferat să aibă încredere în tine, nu a crezut că își va pierde timpul fără a obține vreun rezultat,
Da, dacă nici tu la rândul tău nu i-ai trădat încrederea,
Da, dacă a știut să ne insufle ambiții și să ni le sporească pe tot parcursul perioadei cât ne-am cunoscut,
Da, dacă constatăm că nu multe au fost ca ea,
Da, dacă chiar îi păsa de valorile morale, de cum poate fiecare om să atingă o versiune mai bună, mai gingașă, mai atentă, mai plăcută a propriei persoane,
Da, dacă aveam mereu același entuziasm de fiecare dată când o vedeam, nu conta că era stropită de apă de ploaie cu noroi, că avea momente în care era mai nervoasă, că s-a supărat, că era obosită, că avea gripă și nu ne mai putea bucura cu aceleași trăsături superbe de caracter,
Da, dacă gândurile îndreptate către ea au rodit în inimile noastre,
Da, dacă nu a fost o străină oarecare, era ceva mai mult de atât, simțeai că te apropii de ea, era ca o prietenă sau ca o soră mai mare,
Da, dacă zi de zi ai mai urcat câte o treaptă, cu ajutorul ei,
Da, dacă a putut să construiască totul cu atâta calm și pasiune, încât chiar nu ai cum să reacționezi gândindu-te la lucrul acesta,
Da, dacă crezi că nu te-ai fi străduit degeaba să o impresionezi,
Da, bătrânețea chiar însemna frumusețe în cazul ei, era mult mai grasă în tinerețe, dar a avut voință și a slăbit, a avut timp să își repare orice defect ar fi deranjat-o la ea însăși, pentru a ne încânta pe toți pe la 50 și ceva de ani,
Da, chiar ar fi meritat să participe la vreun reality show ca "Românii au talent",
Da, că am adus în discuție cuvântul ,,talent", de la ea am aflat că nu există așa ceva, nu primim nici un talent și nici nu luăm cu noi pe lumea cealaltă, talentul de care dădea ea dovadă era o pricepere dobândită, rezultatul unor obișnuite,
Da, când am căzut (m-am împiedicat), a știut cum să mă ajute să mă ridic,
Da, numai de ai mai avea cum să o mai vezi pe trotuar, la piață, la concerte, la primărie, la pe stadion alergând la cei 70 de ani pe care i-ar mai avea în prezent,
Da, mi-ar plăcea să o mai văd încă o dată...
Buna mea femeie (și inițialele C. P.) care ai fost mai ceva ca o soră mai mare pentru mine (mai mare cu vreo 42 de ani) vreme de 7 ani, după a trebuit să pleci și tu, urma altă etapă. Ai rămas ca o enigmă în subconștientul meu, nu știu nici până în ziua de azi cum ai fi vrut să fiu, ce ți-ar fi plăcut mai mult să îți fi arătat, dar ai rămas pe undeva acolo, pe lista ,,Femeilor de 10 și a barbatilor de 10", desprinși parcă dintr-o emisiune de nota 10.
Iartă-mi stângăcia în orice, dar nu a fost cu intenție, dar îngheț, mi se zbânțuie inima, mă apucă palpitațiile, transpirație când rece, când caldă, parcă nu îmi intră destul aer în plămâni atunci când admir personalitatea, eforturile, tot ce mi-ai arătat, iar eu socotind în nepriceperea mea de atunci, n-am putut să îți arăt mai nimic altceva decât ceea ce vedeai mereu.
Kunnen we het beeld herbekijken van een persoon die ons tien jaar geleden inspireerde?
Ja, we moeten het gewoon willen,
Ja, als het een positieve invloed op ons had,
Ja, als het ons motiveerde,
Ja, als hij ons zou kunnen begrijpen (de meeste mensen kunnen dat niet),
Ja, als ze ons iets van haar karakter, de schoonheid van haar ziel en haar passies kon overbrengen,
Ja, als ik nog steeds zucht van vreugde, kijkend naar haar foto's,
Ja, als ze ons sprakeloos liet over hoe uniek haar ideeën waren (een ervan verraste me echt in alle opzichten),
Ja, als ze wist hoe ze ons haar standpunt kon laten zien,
Ja, als ze ons een miljardste deel van haar gaven kon geven,
Ja, als ze ons besmette met haar gelach, haar vriendelijkheid en haar wensen,
Ja, als u denkt dat het u ten goede heeft veranderd, dat u rijker bent geworden (moreel, ethisch, emotioneel),
Ja, als hij je niet in de steek liet, vertrouwde hij je liever, hij dacht niet dat hij zijn tijd zou verspillen zonder resultaat te boeken.
Ja, als jij zijn vertrouwen ook niet hebt beschaamd,
Ja, als hij wist hoe hij ons ambities kon bijbrengen en deze kon vergroten gedurende de periode dat we elkaar kenden,
Ja, als we ontdekken dat er niet veel waren zoals zij,
Ja, als hij echt om morele waarden gaf, hoe kan ieder mens dan een betere, zachtere, zorgzamere en aangenamere versie van zichzelf bereiken?
Ja, als ik elke keer dat ik haar zag altijd dezelfde opwinding had, maakte het niet uit dat ze werd bespat met modderig regenwater, dat ze momenten had waarop ze zenuwachtiger was, dat ze boos werd, dat ze moe was, dat ze griep had en we niet langer konden genieten met dezelfde voortreffelijke karaktereigenschappen,
Ja, als de aan haar gerichte gedachten vrucht zouden dragen in ons hart,
Ja, als ze niet een vreemde was, was ze meer dan dat, je voelde dat je dichter bij haar kwam, ze was als een vriendin of een oudere zus,
Ja, als je elke dag een stapje hoger zou gaan, met haar hulp,
Ja, als hij alles met zoveel kalmte en passie kon bouwen dat je echt niet kunt reageren als je erover nadenkt,
Ja, als je denkt dat je niet tevergeefs geprobeerd zou hebben indruk op haar te maken,
Ja, ouderdom betekende in haar geval echt schoonheid, ze was veel dikker in haar jeugd, maar ze had de wil om af te vallen, ze had de tijd om eventuele gebreken die haar in zichzelf hinderden op te lossen, om ons allemaal te verrassen op haar vijftigste ,
Ja, het zou echt de moeite waard zijn geweest om mee te doen aan een realityshow als "Roemenen hebben talent",
Ja, omdat ik het woord 'talent' ter sprake heb gebracht, heb ik van haar geleerd dat zoiets niet bestaat, we ontvangen geen enkel talent en nemen het niet mee naar de andere wereld, het talent dat ze toonde was verworven vaardigheid, het resultaat van een aantal gebruikelijke,
Ja, toen ik viel (struikelde), wist hij hoe hij me overeind moest helpen,
Ja, als je haar nog steeds kon zien op de stoep, op de markt, bij concerten, op het gemeentehuis, in het stadion, terwijl ze zeventig jaar oud zou zijn.
Ja, ik wil haar graag nog een keer zien...
Mijn lieve vrouw (en de initialen C.P.) die 7 jaar lang meer op een oudere zus voor mij leek (ongeveer 42 jaar ouder), toen moest jij ook weg, er kwam weer een fase aan. Je bleef als een raadsel in mijn onderbewustzijn, ik weet tot op de dag van vandaag niet eens hoe je had gewild dat ik was, wat je graag had willen laten zien, maar je bleef daar ergens, op de lijst van 'Vrouwen'. van 10 en van 10 mannen", alsof het uit een 10-klasse show komt.
Vergeef mijn onhandigheid in alles, maar het was niet expres, maar ik heb het ijskoud, mijn hart klopt, ik heb hartkloppingen, ik zweet soms koud, soms warm, het is alsof ik niet genoeg lucht binnen kan krijgen mijn longen als ik de persoonlijkheid bewonder, de inspanningen, alles wat je me liet zien, en ik, gezien mijn gebrek aan vaardigheid sindsdien, kon je niets anders laten zien dan wat je altijd zag.
Din nou părăsit
Fără o mână de paie sub ciolane,
Fără un codru de pâine,
Citesc cărţi medicale,
Să-mi tratez boala de mâine.
Macin în trup o durere bălaie,
Mă arunc la picioarele morţii,
Ea îmi mai aruncă o mâna de paie,
Lăsându-mă la învoiala sorţii.
Plâng îngropat până la gât în omăt,
Lacrimile în ţurţuri lucesc,
Mestec durere şi parcă mă îmbăt,
Lângă troiene călăii zâmbesc.
Muguri îmi răsar pe piciorul de lemn,
E bocnă şi inima-n piept,
Moartea din nou încerc să o chem,
Îmi face cu mâna şi-mi spune s-aştept.
Şuieră vântul ca glonţul din puşcă,
Croncăne ciori spânzurate-n copac,
Gerul de faţă crâncen mă muşcă,
Lângă mine râde un drac.
Mă simt sfărâmat ca o piatră,
De dejecţii umane schilodit,
Uitat de mamă, de tată,
Iar de moarte din nou părăsit.
Vis
Adu-mi cafeaua draga mea,
Și-apoi lipește-te de mine,
Avui un vis c-o stinsă stea,
Un vis anume despre tine.
Apucă-mă de mână, hai te rog,
Căci toaca-mi bate-n tâmple,
Iar visuˈacesta-i ca un drog,
Și simt c-așa o să se-ntâmple.
Visam dulăii la fereștri lătrând,
Iar spaima bântuind prin casă,
Ferestrele prin draperii plângând
Al tău sicriu aflat pe masă.
În pragul ușii se afla o sfântă,
Ce mă ruga să vin la-nmormântare,
Avea în mână o lumânare frântă,
Din care lumina un pui de soare.
Podeaua se crăpa ca-ntr-un cutremur,
Tavanul devenea treptat pământ,
Iar eu cu trupu-mi prins în tremur,
Săpam plângând al tău mormânt.
O stea zării căzând lângă fereastră,
Dulăii au sfâșiat-o în luminițe mici,
Și toată casa se făcu pe loc albastră,
Tu, din scriu, încet începi să te ridici,
Iar sfânta îndreptă privirea înspre mine,
Și lumânarea frântă treptat se încera,
Iar eu topit, curgeam murind prin tine,
Spre palma sfintei în foc a mă năștea.
Hai să rămânem treji în noaptea asta,
Iar somnul să-l hrănim cu lună plină,
Să nu mai plângă iar fereastra,
Să ne iubim pe întuneric și lumină.
Solul
Iar dacă uiți cât te iubesc
Îți voi trimite sol un porumbel
Cu un bilet prins de-al său gingaș și firav picior
Bilet de-amor de mână scris
Și parfumat cu mir sfințit,
Ce-ți va aminti de-a mea iubire ce ți-o port !
(3 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Alte poezii ale autorului
Te caut dar nu vreau să te găsesc
Mă doare amintirea ta
Şi clipe ce-au rămas departe
Unde eram doar tu şi eu
Acum o lume ne desparte
Ne intilnim iar desparţind-une
Citind durere-n ochii reci
Ma mai priveşti cu disperare
Ne zicind nimic iar mă petreci
Mii greu să mai privesc in urmă
Dar timpul trece şi iar trece
Am uitat sărutul tău la gust
Şi am lăsat dragoatea să plece
Acum doar amintirea ta traieşte
Te caut dar nu vreau să te găsesc
Mii frică să privesc in ochii tăi
Mii frică iar să te rănesc
Atitea amintiri rămase-n urmă
Dar doar cu ele acum şi mai trăiesc
Îmi vine greu să mai spun asta
Dar ce naş face tot la tine ma gîndesc
Va trece timpul inainte
Şi cîndva voi zice c-am iubit
Am iubit cum alţii iubesc o viaţă
Dar străini am devenit
Nu am putere sa te apar Mama
Nu am putere mamă, sa te apar.
Nu am putere, sa te văd plîngînd
Am uitat acele clipe mamă,
Cînd te mai vedeam zîmbind
Se rupe sufletul de dor in mine
Căci mamă nam aşa putere
Să pot sa fiu mereu alături
Şi să-mi iau mie a ta durere.
Atîtea drumuri are viaţa mea
Şi toate mamă de la tine-au inceput
Aş intoarce mamă viaţa
Sa nu mai treci prin ce-ai trecut
Toată viaţa doar durere
Ni-ai crescut, sa-ţi fim aproape
Dar noi am fugit in lume
Lăsîndu-te singură, aşa departe
Acum plingi si ne aştepţi acasă
Dar noi tot mai rar venim
Şi vom intelege asta intr-o zi
Cînd şi noi părinţi vom fi
Se rup lacrimile din ochi şi cad
De-ar costa ceva lacrimile mele
Aş plinge zi şi noapte, mamă
Sa iţi cupăr a ta durere
Săruta-mă şi întoarcemă
Striga-ma sa te auda sufletul.
Sa se intoarca gindul ratacit
Striga-ma sa-mi trezesti inima moarta
Chiama-ma din morti sa ma ridic
Saruta-ma iar ca la urma
Din nou sa ma ridici din morti
Saruta-mi ochii adormiti sub plioape
Trezeste-ma din vise sa ma scoti
Atinge-ma si lasa-ma sa mor
Trimite ingerii si adama-napoi
Atinge-ma si coasami aripile rupte
Sa fim in zbor, din nou, doar noi
Iubeste-ma acum cind sunt
Si poate, mereu am sa mai fiu
Iubeste-ma acum si-intodeauna
Iubestema acum cit mai sunt viu
Alunga-ma si chiama-ma
Atinge-ma si scapa-ma
Saruta-ma si striga-ma
Iubeste-ma si-ntoarce-ma
Curge ca la urma lacrimi
Curge, ka la urma lacrimi.
Plec,adica sufletul imi pleaca.
Pling, sufletul imi plinge.
Singe, inima se-neka.
Gind, in ginduri viata trece.
Plin, sufletul mii plin de dor.
Dor, mii dor de tine mama.
Ascund, nu vreau sa te ranesc, si mor.
Mor, din viata moare.
Despart,ma despart de viata.
Moarte, nu ma lua moarte.
Mii, greu dar nu arat pe fata
.
Alung, de ce te mai alung.
Doar esti, mereu esti tu cu mine.
Moarte,esti moarte umbra mea.
Legat,ma tii legat de tine.
Cer, spre cer ma duce gindul.
Ma duc, adica sufletul se duce.
Si-adorm, durerea o adorm din mine.
Traiesc, dar am mormint si cruce.
Nu am atitea lacrimi
Nu am atitea lacrimi
Sa pling pe viata ce-o traiesc
Nu am atitea ginduri
Ca la tot sa ma gindesc
Nu am atitea zile traite
Ca restul sa arunc pe vint
Nu am atitea amintiri placute
Ca sa zimbesc atunci cind pling
Nu am atitea vise-n somul meu
Sa pot trai adinc in ele
Nu am atitea clipe fara numar
Ca sa uit de timpurile grele.
Nu am atita rabdare
Ca sa ajung la ziua de mîine
Nu am atita loc in suflet
Sa incapa toata durerea-n mine
Nu am atitea idei in cap
Ca sa stiu cum sa mai fiu
Nu am atita putere-n mine
Sa ma vad mort in secriu
Nu am nimic ce pot sa las
Ce am putut de-am am lasat
Am lasat o viata si o amintire
Si o poveste ce nu s-a terminat
Iartă-mă mamă
Iarta-ma te rog mama.
Atitea vorbe dureroase-am spus.
Si cite nopti in asteptare-ai stat.
Iarta-ma ca mare am ajuns.
Iarta-ma,te rog iarta-ma
Atitea ginduri trec prin minte
Si clipe fara numar,cu lacrimi.
Iarta-ma ca esti al meu parinte.
Iarta-ma te rog nu plinge
Nu plinge ca ma doare
Mama,eu fara tine
As fi ca cerul fara soare.
Iarta-ma te rog zimbeste
Zimbind, zimbesc si eu
Ma doare pling
Apoi zimbesc chiar de mii greu
Iarta-ma te rog iarta-ma
Stiu ca nu merit a ta iertare
Dar iarta-ma,mama
Iarta-ma ca pling si doare