Murind iţi cumperi libertatea
Din minte apare gindul
Din inima iubirea
Din somn apare visul
Din dragoste apare fericirea
Din vorbe-apare scrisul
Iar cei uşor devine greu
Din amintiri te modelez pe tine
Iar din tine-apar şi eu
Din timp apare graba
Şi fuga după fericire
Din clipe alcătueşti trecutul
Şi visezi la nemurire
Din viaţă apare moartea
Din linişte singurătatea
Din dor apare lacrima
Murind iţi cumperi libertatea
Categoria: Poezii despre moarte
Toate poeziile autorului: Neamtu Ion passarell
Data postării: 12 februarie 2015
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 2930
Poezii din aceiaşi categorie
Balada frunzei de cireș
Nu destinu-i vinovat
Nici soarta nu e vinovată
Nici ploaia rece ce-a udat
Pe caldarâm, o frunză moartă!
...
Dar frunza moartă nu acuză
Vântul ce-a smuls-o din ram,
Și a izbit-o-apoi în geam
Să cadă pe caldarâm
La mijlocul aspru de drum,
S-o calce roțile trecând
Strivind nervurile pe rând,
Și moare singură, tăcută,
Frunza de cireș căzută
Și nimeni nu va întreba,
De frunza moartă ce visa
Dormind și smulsă de pe ram
De vântul ce-a izbit-o-n geam.
...
O frunză moartă și atât
Printre atâtea frunze moarte,
Supusă unui destin mut.
Și viața merge mei departe!
Pădure
Ies în pădurea dragă
toată atenția imi capturează,
si văd o veveriță cum aleargă.
Stau și mă plimb încet
și aud din crengi un clarinet.
Merg ce merg si mă opresc
si mă uimesc la ceea ce privesc,
că văd legat de o creangă,
o lungă frânghie largă.
Și ma trezesc sub pom,
și văd in depărtare un om,
ce se uită la acea frănghie,
și-l vad cum se agață de creangă,
iară pe mine un sentiment mă-njunghie,
ma ridic să-l depărtez de frânghie,
și cum se-ntâmplă sa mă-mpiedic,
și-l văd pe omul vrednic,
cum își ia adio tragic.
Epilog
Frumos chip de umbră sură
Bucăți de inimă-mi adună;
Minuscul puzzle să rezolvi
Sentimente să-mi aduci înapoi.
Muza mea de lume ascunsă,
Inspirația mea, ochii de cenușă.
Ascunziș de mierle moarte,
Ține-ți păsările aproape!
File goale, în sertar ticsite,
Cu parfum de dor înăbușite;
Îmbălsămate cu venin de ochi
Uscate de adieri ale negrei nopți.
Sufletu-mi nu ți-e aproape,
L-am pierdut între scânduri îmbinate,
Închisoarea trupului mi l-a ascuns
În cavou, mi l-a distrus.
Om de iubiri flămând,
Timpul a nu-ți pierde plângând!
Să nu stai, să nu aștepți,
Rece dragoste de morți.
Depresia unui suflet de piatra
Intr-un mic castel de piatra
Mi-a fost inama-ncuiata,
De un an si-unpic de zile
Nu mai stiu nimic de mine.
Viata-si pierde sensul ce-l avea
Nici nu mai pot simti durerea.
Sunt un trup viu ce a pierit demult
Nici eu nu mai stiu acum ce sunt.
Tot ce iubeam atat inainte
Au devenit simple si goale cuvinte
Pictura isi pierde culoarea,
Iar zambetul isi pierde valoarea.
"Sunt bine" e ceva des folosit,
Doar pentru ca e mai usor de rostit.
Vantul ce bate usor spre apus
Mi-a luat fericirile si departe le-a dus.
Ma gasesc tot mai singur in marea de vise,
Toate caile de scapare imi sunt interzise.
Ma pierd printre ganduri ce vin cu regrete,
Stand si vorbind cu tacutul perete.
Ma uit pe fereastra la cei ce zambesc
Si ma intreb "Cum de ei reusesc?"
"Traim cu totii in aceeasi lume
Dar suntem diferiti" asa mi se spune!
Aud rasete ce-mi disturba tacerea,
Dar cateodata imi curma durerea.
Sa vad pe cineva fericit,
E ceea ce mereu mi-am dorit.
Sa ajut persoane ce nu le cunosc
Ma face sa simt ca am un rost, recunosc!
Dar gasesc rar pe cineva in nevoi,
Caci pe lume exista deja multi eroi.
Nu am sa recunosc nimanui niciodata,
Ca imi e greu si vreau sa termin odata,
Ca inima mea e calcata-n picioare,
Inchisa pe nedrept in acea inchisoare.
Nu te prefa ca intelegi cum ma simt,
Doar spune-mi direct ca nu-ti pasa.
Oricum lumea asta e una nedreapta,
As vrea sa ma fi nascut cu-n suflet de piatra!
Epilog
Timpul ticăie, cu fiecare bătaie,
Nu se oprește, nu se răzgândește.
În fiecare secundă, o nouă schimbare,
Și, când se va opri, vom fi doar amintire.
Moartea, un înger
Mi-e moartea dusă la azil, senilă ca și mine,
Suntem dușmani, dar și nebuni, ținându-ne de mână.
Am poposit să ne-odihnim, măcar o săptămână,
Să împărțim același pat și masa cea din urmă.
M-a căutat cu înfrigurare atâția amar de ani,
De a ajuns să mă urască și să-mi blesteme viața,
Și m-a găsit din întâmplare, când mă jucam pe afară,
Cu un nepot și doi bătrâni, tovarășii mei buni.
De atunci suntem nedespărțiți, prin vânt și chiar prin ploaie,
Și-mi povestește de al ei drum, prin cerul plin de jale.
S-a procopsit cu acest blestem din pură întâmplare,
Când în grădina din Eden era un înger-domnișoară.
„Atunci, prea-bunul Dumnezeu, în mare supărare,
A hotărât să fiu eu îngerul ce-aduce întristare,
Și m-a trimis să rătăcesc, în veci, pe acest pământ,
Cu scopul unic și perfid să vă ucid pe rând.”
Balada frunzei de cireș
Nu destinu-i vinovat
Nici soarta nu e vinovată
Nici ploaia rece ce-a udat
Pe caldarâm, o frunză moartă!
...
Dar frunza moartă nu acuză
Vântul ce-a smuls-o din ram,
Și a izbit-o-apoi în geam
Să cadă pe caldarâm
La mijlocul aspru de drum,
S-o calce roțile trecând
Strivind nervurile pe rând,
Și moare singură, tăcută,
Frunza de cireș căzută
Și nimeni nu va întreba,
De frunza moartă ce visa
Dormind și smulsă de pe ram
De vântul ce-a izbit-o-n geam.
...
O frunză moartă și atât
Printre atâtea frunze moarte,
Supusă unui destin mut.
Și viața merge mei departe!
Pădure
Ies în pădurea dragă
toată atenția imi capturează,
si văd o veveriță cum aleargă.
Stau și mă plimb încet
și aud din crengi un clarinet.
Merg ce merg si mă opresc
si mă uimesc la ceea ce privesc,
că văd legat de o creangă,
o lungă frânghie largă.
Și ma trezesc sub pom,
și văd in depărtare un om,
ce se uită la acea frănghie,
și-l vad cum se agață de creangă,
iară pe mine un sentiment mă-njunghie,
ma ridic să-l depărtez de frânghie,
și cum se-ntâmplă sa mă-mpiedic,
și-l văd pe omul vrednic,
cum își ia adio tragic.
Epilog
Frumos chip de umbră sură
Bucăți de inimă-mi adună;
Minuscul puzzle să rezolvi
Sentimente să-mi aduci înapoi.
Muza mea de lume ascunsă,
Inspirația mea, ochii de cenușă.
Ascunziș de mierle moarte,
Ține-ți păsările aproape!
File goale, în sertar ticsite,
Cu parfum de dor înăbușite;
Îmbălsămate cu venin de ochi
Uscate de adieri ale negrei nopți.
Sufletu-mi nu ți-e aproape,
L-am pierdut între scânduri îmbinate,
Închisoarea trupului mi l-a ascuns
În cavou, mi l-a distrus.
Om de iubiri flămând,
Timpul a nu-ți pierde plângând!
Să nu stai, să nu aștepți,
Rece dragoste de morți.
Depresia unui suflet de piatra
Intr-un mic castel de piatra
Mi-a fost inama-ncuiata,
De un an si-unpic de zile
Nu mai stiu nimic de mine.
Viata-si pierde sensul ce-l avea
Nici nu mai pot simti durerea.
Sunt un trup viu ce a pierit demult
Nici eu nu mai stiu acum ce sunt.
Tot ce iubeam atat inainte
Au devenit simple si goale cuvinte
Pictura isi pierde culoarea,
Iar zambetul isi pierde valoarea.
"Sunt bine" e ceva des folosit,
Doar pentru ca e mai usor de rostit.
Vantul ce bate usor spre apus
Mi-a luat fericirile si departe le-a dus.
Ma gasesc tot mai singur in marea de vise,
Toate caile de scapare imi sunt interzise.
Ma pierd printre ganduri ce vin cu regrete,
Stand si vorbind cu tacutul perete.
Ma uit pe fereastra la cei ce zambesc
Si ma intreb "Cum de ei reusesc?"
"Traim cu totii in aceeasi lume
Dar suntem diferiti" asa mi se spune!
Aud rasete ce-mi disturba tacerea,
Dar cateodata imi curma durerea.
Sa vad pe cineva fericit,
E ceea ce mereu mi-am dorit.
Sa ajut persoane ce nu le cunosc
Ma face sa simt ca am un rost, recunosc!
Dar gasesc rar pe cineva in nevoi,
Caci pe lume exista deja multi eroi.
Nu am sa recunosc nimanui niciodata,
Ca imi e greu si vreau sa termin odata,
Ca inima mea e calcata-n picioare,
Inchisa pe nedrept in acea inchisoare.
Nu te prefa ca intelegi cum ma simt,
Doar spune-mi direct ca nu-ti pasa.
Oricum lumea asta e una nedreapta,
As vrea sa ma fi nascut cu-n suflet de piatra!
Epilog
Timpul ticăie, cu fiecare bătaie,
Nu se oprește, nu se răzgândește.
În fiecare secundă, o nouă schimbare,
Și, când se va opri, vom fi doar amintire.
Moartea, un înger
Mi-e moartea dusă la azil, senilă ca și mine,
Suntem dușmani, dar și nebuni, ținându-ne de mână.
Am poposit să ne-odihnim, măcar o săptămână,
Să împărțim același pat și masa cea din urmă.
M-a căutat cu înfrigurare atâția amar de ani,
De a ajuns să mă urască și să-mi blesteme viața,
Și m-a găsit din întâmplare, când mă jucam pe afară,
Cu un nepot și doi bătrâni, tovarășii mei buni.
De atunci suntem nedespărțiți, prin vânt și chiar prin ploaie,
Și-mi povestește de al ei drum, prin cerul plin de jale.
S-a procopsit cu acest blestem din pură întâmplare,
Când în grădina din Eden era un înger-domnișoară.
„Atunci, prea-bunul Dumnezeu, în mare supărare,
A hotărât să fiu eu îngerul ce-aduce întristare,
Și m-a trimis să rătăcesc, în veci, pe acest pământ,
Cu scopul unic și perfid să vă ucid pe rând.”
Alte poezii ale autorului
Te iubesc cum lumea na ştiut
Nu poate-o lume să iubească
Aşa cum eu pot să iubesc
Nu poate-o lume să privească
Cum eu la tine mai privesc
Nu poate-o lume s-ănţeleagă
Astfel cum eu te-am inţeles
Nu poate-o lume să aleagă
Cum eu pe tine te-am ales
Nu poate-o lume sa gindească
Cum eu la tine ma gindesc
Nu poate-o lume s-amintească
Cum eu de tine-mi amintesc
Nu poate-o lume sa traiască
Mai mult ca dragostea din mine
Nu poate-o lume ca sa ţină
Aşa de mult cum ţin la tine
Nu poate-o lume s-amintească
Cum de tine-mi amintesc mereu
Nu a ştiut o lume aşa greutaţi
Cum fără tine imi e greu
Şi te iubesc cum lumea na ştiut
Te iubesc pină la infinit
Ca o lume impreună luată
Te iubesc cum lumea incă na iubit
Sunt un strain in casa parinteasca
Sunt un strain im casa parinteasca.
Mereu asa, a nimanui, indepartat.
Mereu in lacrimi, copil fara copilarie.
De care toti au si uitat.
Mereu am plins in mine.
Ku zimbet fals pierdut in amintiri.
Mereu am vrut sa fie cit mai bine.
Plin de sperante shi dezamagiri.
De ce, cu ce sunt eu mai rau ca altii.
De ce am meritat aceasta soarta.
De ce venind mereu akasa.
Nu ma asteapta nimeni la poarta.
Atita durere au trecut prin ochii mei.
Distrus de timp batut de vreme.
Toata viata numai amaraciune.
Ce cu putin pe suflet se asterne.
Ma doare totul cind zimbesc.
M-am saturat de atita actorie.
Demult eu numai sunt ce-am fost.
Caci am ramas departe in copilarie.
Umblu ratacit pe drumuri.
Sa gasesc un suflet sa ma pling.
Nimeni nu are nevoie de mine.
Toti ma indeparteaza ,ma alung.
Nu doresc la nimeni nici in vise.
Soarta mea shi viata mea.
Dar eu sper ca intr-o zi.
De tot ce-a fost eu voi uita.
Doar sufletul o sa ma doara.
Si inima nu va mai bate.
Ca la urma printre lacrimi voi zimbi
Adormind la moarte-n brate
M-am trezit ca să nu dorm o viaţa
Mam trezit ramas in vise.
Printre ginduri ratacit
Cautam durerea vietii
Sa nu uit ca am trait
M-am trezit departe-n bezna
Descult prin pietrele insingerate
Cautam unde se naste visul
Sa infiez visele abandonate
M-am trezit printre morminte
Dezbracat prin spini calcam
Cautam undemi lasase-m somnul
Si patul din pamint unde dormeam
M-am trezit unde se naste ziua
Intre rasarit de soare, si noapte
Eram rupt bucati,imprastiate
Plingeam,dar nimeni nu era aproape
M-am trezit de cite ori, ca sa adorm
M-am trezit ca sa nu dorm o viata
Corpul ca un fum se pierde-n noapte
Si iar adorm pin dimineata
De-ar trece totul
De-ar trece timpul inainte
Iar viaţa pe loc de-ar sta
Aş culege amintirile
Şi de moarte aş uita
De-ar trece clipa inainte
Şi amintiri de nar rămine
Ai putea mai des ca sa zimbeşti
Trăind doar cu ziua de mîine
De-ar trece viaţa c-an poveşti
Cu inceput fară sfirşit
Aş putea trăi cum vreau
Dar nu cum trebuie de trăit
De-ar trece ziua ca şi noapte
N-ai intelege că trăieşti
Ai trăi numai in vise
Şi nai putea ca să iubeşti
De-ar trece totul intr-o clipă
Să-mi văd sfirşitul şi să mor
N-aş regreta că am trăit
Doar că-mi va fi de casă dor
Ziua mea 23 ani
Mai desenez un an in cartea vietii
Mai adaug inca unul la gramada
Chiar de mii greu zimbesc ca totdeauna
Ca lumea, fericit azi sa ma vada
Am ingramdit vrio citiva ani
Si inca multi am sa mai gramadesc
Si unde am sa intilnec greutati
Am sa pling si iar am sa zimbesc
Am trecut mereu grabit prin viata
Dar azi pe loc eu ma opresc
Am sa ma ridic spre cer in zbor
Si cazind am sa zimbesc
Ii multumesc mamei ca sunt pe lume
Si am ajuns unde am ajuns
Si toate greutatile de pina acum
Cu zimbet pe buze li-am invins
De ziua asta cind toti de mine-si amintesc
Toti incearca-n felul lor sa ma iubeasca
As vrea sa fie ziua mea in toata ziua
Ca mereu de mine sa-si aminteasca
Curge ca la urma lacrimi
Curge, ka la urma lacrimi.
Plec,adica sufletul imi pleaca.
Pling, sufletul imi plinge.
Singe, inima se-neka.
Gind, in ginduri viata trece.
Plin, sufletul mii plin de dor.
Dor, mii dor de tine mama.
Ascund, nu vreau sa te ranesc, si mor.
Mor, din viata moare.
Despart,ma despart de viata.
Moarte, nu ma lua moarte.
Mii, greu dar nu arat pe fata
.
Alung, de ce te mai alung.
Doar esti, mereu esti tu cu mine.
Moarte,esti moarte umbra mea.
Legat,ma tii legat de tine.
Cer, spre cer ma duce gindul.
Ma duc, adica sufletul se duce.
Si-adorm, durerea o adorm din mine.
Traiesc, dar am mormint si cruce.
Te iubesc cum lumea na ştiut
Nu poate-o lume să iubească
Aşa cum eu pot să iubesc
Nu poate-o lume să privească
Cum eu la tine mai privesc
Nu poate-o lume s-ănţeleagă
Astfel cum eu te-am inţeles
Nu poate-o lume să aleagă
Cum eu pe tine te-am ales
Nu poate-o lume sa gindească
Cum eu la tine ma gindesc
Nu poate-o lume s-amintească
Cum eu de tine-mi amintesc
Nu poate-o lume sa traiască
Mai mult ca dragostea din mine
Nu poate-o lume ca sa ţină
Aşa de mult cum ţin la tine
Nu poate-o lume s-amintească
Cum de tine-mi amintesc mereu
Nu a ştiut o lume aşa greutaţi
Cum fără tine imi e greu
Şi te iubesc cum lumea na ştiut
Te iubesc pină la infinit
Ca o lume impreună luată
Te iubesc cum lumea incă na iubit
Sunt un strain in casa parinteasca
Sunt un strain im casa parinteasca.
Mereu asa, a nimanui, indepartat.
Mereu in lacrimi, copil fara copilarie.
De care toti au si uitat.
Mereu am plins in mine.
Ku zimbet fals pierdut in amintiri.
Mereu am vrut sa fie cit mai bine.
Plin de sperante shi dezamagiri.
De ce, cu ce sunt eu mai rau ca altii.
De ce am meritat aceasta soarta.
De ce venind mereu akasa.
Nu ma asteapta nimeni la poarta.
Atita durere au trecut prin ochii mei.
Distrus de timp batut de vreme.
Toata viata numai amaraciune.
Ce cu putin pe suflet se asterne.
Ma doare totul cind zimbesc.
M-am saturat de atita actorie.
Demult eu numai sunt ce-am fost.
Caci am ramas departe in copilarie.
Umblu ratacit pe drumuri.
Sa gasesc un suflet sa ma pling.
Nimeni nu are nevoie de mine.
Toti ma indeparteaza ,ma alung.
Nu doresc la nimeni nici in vise.
Soarta mea shi viata mea.
Dar eu sper ca intr-o zi.
De tot ce-a fost eu voi uita.
Doar sufletul o sa ma doara.
Si inima nu va mai bate.
Ca la urma printre lacrimi voi zimbi
Adormind la moarte-n brate
M-am trezit ca să nu dorm o viaţa
Mam trezit ramas in vise.
Printre ginduri ratacit
Cautam durerea vietii
Sa nu uit ca am trait
M-am trezit departe-n bezna
Descult prin pietrele insingerate
Cautam unde se naste visul
Sa infiez visele abandonate
M-am trezit printre morminte
Dezbracat prin spini calcam
Cautam undemi lasase-m somnul
Si patul din pamint unde dormeam
M-am trezit unde se naste ziua
Intre rasarit de soare, si noapte
Eram rupt bucati,imprastiate
Plingeam,dar nimeni nu era aproape
M-am trezit de cite ori, ca sa adorm
M-am trezit ca sa nu dorm o viata
Corpul ca un fum se pierde-n noapte
Si iar adorm pin dimineata
De-ar trece totul
De-ar trece timpul inainte
Iar viaţa pe loc de-ar sta
Aş culege amintirile
Şi de moarte aş uita
De-ar trece clipa inainte
Şi amintiri de nar rămine
Ai putea mai des ca sa zimbeşti
Trăind doar cu ziua de mîine
De-ar trece viaţa c-an poveşti
Cu inceput fară sfirşit
Aş putea trăi cum vreau
Dar nu cum trebuie de trăit
De-ar trece ziua ca şi noapte
N-ai intelege că trăieşti
Ai trăi numai in vise
Şi nai putea ca să iubeşti
De-ar trece totul intr-o clipă
Să-mi văd sfirşitul şi să mor
N-aş regreta că am trăit
Doar că-mi va fi de casă dor
Ziua mea 23 ani
Mai desenez un an in cartea vietii
Mai adaug inca unul la gramada
Chiar de mii greu zimbesc ca totdeauna
Ca lumea, fericit azi sa ma vada
Am ingramdit vrio citiva ani
Si inca multi am sa mai gramadesc
Si unde am sa intilnec greutati
Am sa pling si iar am sa zimbesc
Am trecut mereu grabit prin viata
Dar azi pe loc eu ma opresc
Am sa ma ridic spre cer in zbor
Si cazind am sa zimbesc
Ii multumesc mamei ca sunt pe lume
Si am ajuns unde am ajuns
Si toate greutatile de pina acum
Cu zimbet pe buze li-am invins
De ziua asta cind toti de mine-si amintesc
Toti incearca-n felul lor sa ma iubeasca
As vrea sa fie ziua mea in toata ziua
Ca mereu de mine sa-si aminteasca
Curge ca la urma lacrimi
Curge, ka la urma lacrimi.
Plec,adica sufletul imi pleaca.
Pling, sufletul imi plinge.
Singe, inima se-neka.
Gind, in ginduri viata trece.
Plin, sufletul mii plin de dor.
Dor, mii dor de tine mama.
Ascund, nu vreau sa te ranesc, si mor.
Mor, din viata moare.
Despart,ma despart de viata.
Moarte, nu ma lua moarte.
Mii, greu dar nu arat pe fata
.
Alung, de ce te mai alung.
Doar esti, mereu esti tu cu mine.
Moarte,esti moarte umbra mea.
Legat,ma tii legat de tine.
Cer, spre cer ma duce gindul.
Ma duc, adica sufletul se duce.
Si-adorm, durerea o adorm din mine.
Traiesc, dar am mormint si cruce.