Noaptea taie iarăși venele
Blocuri arse, muzică-n pereți,
toți urlă vise ce n-or să le-nțelegi.
Dorm pe beton, cu gânduri ca gloanțe,
îmi scriu manifestul pe marginea nopții.
Mi-e scârbă de știri, de oraș, de lumină,
de vocile false din capul meu.
Fug de tăcere, dar ea mă ajunge
într-un tramvai cu destinații spre „greu”.
Am haine murdare cu praf de speranță,
n-am bani, dar am o mie de idei.
Însă nimeni n-ascultă, că toți sunt prea sfinți —
sau prea morți înăuntru, să zic ce vrei să-mi iei.
Și iarăși e noapte, iar eu sunt același,
cu ochii uscați de atâtea pixeluri grele.
Râde orașul cu gura spartă —
noaptea taie iarăși venele.
Categoria: Poezii despre moarte
Toate poeziile autorului: Damiana
Data postării: 23 aprilie
Vizualizări: 78
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Să poți uita…
Poem: Iubirea de oameni
O tânără de 13 ani din Pakistan și-a propus să citească cărți din fiecare țară
Poem: CE MULT TE IUBESC….
Poem: Credeai
Scriitori buni, cărți importante și vinuri alese. Programul celei de-a III-a ediții a Zilelor Literaturii Române
Poem: Autoportret Lumesc
Poem: Haideți…
Poetul Emil Brumaru a murit