Spune-mi orice
Spune-mi orice, te rog, nu lăsa golul să
crească,
Tăcerea ta rece sufletul mi-l doboară,
Îmi strânge inima, o stoarce, o frânge
Și ochii nici nu mai știu să plângă...
Spune-mi orice, nu mai fi piatră, nu mai fi vânt,
Nu-mi da uitarea ca un ultim cuvânt.
Știu c-al tau gând îți mai fuge la mine
Dar repede il alungi și mă lași fără
tine...
Spune-mi orice, nu pot să mai îndur atâta tăcere
Fiecare clipă a nopții e dor și durere
Nu mai fi rece...nu-mi rămâne străin în viața asta
Spune orice...orice-ar putea, dintre noi, să topească gheața.
Spune-mi orice... nu mă lăsa să-ndur acest chin
Umple-mi din nou paharul de vin
Vino sa fim din nou clipe de poveste
Îmbrățișați la un vin, viața să ne deguste.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 18 mai
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 412
Poezii din aceiaşi categorie
Simplu
Ce simplu curge viața
Când nu apasă dor
Poți lesne să dai lecții
Cum se alungă nor
Traești în echilibru
Nu-ți strigă-n gând trecutul
E simplu a fugi
Nu-ți arde-n tălpi pămîntul
Nu cauți o speranță
Nici visele nu dor
De inimă nu-ți pasă,
Ce simplu, ce ușor
În suflet nu te arde
În ochi străluce soare
Nu plănge amintirea
E totul o culoare
Ce simplu, ce ciudat
Iubirea cea albastră
E doar un gând speriat
Pe suflete apasă
Un vânt neașteptat
Ți-aduce amăgire
Te-aruncă exilat
Pe-o simplă amintire
Fară tine
Iubito fară tine,
Nu valorez nici cât o ceapă degerată,
Știi bine vorba populară...
Abstracte-s toate în afara ta,
Îmi ești prietenă cum nimeni niciodată,
Nici nu a fost și nici că poate exista!
Cum să-l cuprinzi pe Dumnezeu
Ce-l necuprins vreodată,
Pe cel pe care nimeni nici că
l-a văzut?
Nu El este iubirea ce oamenii o poartă,
De multe ori nevrând să-i mulțumească,
În egoismul și răutatea omenească?
Nu-i viața asta lungă amagire
Care promite vrute și nevrute,
Fără de Dumnezeu?
Nu tu ești însăși dragostea mult așteptată,
Nu tu ești glasul îngerului ce-l port la spate,
Și cum pot exista fără iubirea ta?
Iubito fară tine,
Nu valorez nici cât o ceapă degerată,
Știi bine vorba populară...
Abstracte-s toate în afara ta,
Îmi ești prietenă cum nimeni niciodată,
Nici nu a fost și nici că poate exista!
(6 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
PLOAIA
Astăzi mi-a bătut în geam
Odată cu zorii,
Raza ochilor tăi
Ca talazul mării...
Chiar și zorii cenușii
Presărau lumină ,
Și în sufltu-mi bonlav
Parfum de sulfină.
Val de aer parfumat
Trece prin perdele...
Dor , regrete ,neîmpliniri
Ploaia să le spele.
O dragoste pierduta
Ne-am întâlnit în toamna anului nescris
Un an ce as fi vrut să-l uit
Căci unica lumina prin beznă ce a răzbătut
Ai fost doar tu in singuraticul apus
Prin parcuri,pe alei
Lumina ta orbea
Miam cumpărat și ochelari de soare
Prin ei că sa te pot vedea
Nu pot să scriu
Nu-mi vin in minte slove
Ca frumusețea ta sa o descriu
Nu îmi ajunge o viață,și nici noua
In dimineață,noapte aproape
Stăteam la lacul amorțit
Privind în ochii tăi căprui
Am înțeles că m-am îndrăgostit
Trecuseră nu mult
Și tu ai dispărut
Am tras un fum uitându-ma la luna
Înțelegând,de tot că te-am pierdut
Ecou de voci în gînd îmi răsunau
Dar eu voiam pe a ta sa o ascult
Mă zbat să-mi amintesc macar un tembru mut
Dar glasul tau divin,treptat am inceput s-al uit
Aevea-n vis,te intilneam mai des
Mai des tot întâlneam și vinul
Mai nebunit nespus,precum un roșu trandafir
Mi-ai arătat cei asta frumusețe
Apoi cu spini amari tu mai străpuns.
Am incercat sa uit de tot
Dar nu mi sa primit
Mereu voi crede eu in viitor
Unde vom fi noi doi iubiți
NECESITATEA NECINSTEI
Sensibilă îți poate fi prezența
Precum polenul imi așez privirea,
Sublim ți-e pasul ce a stârnit cadența
În inimă și suflet ți-ai anunțat venirea
Căci trupul tău, pândit de el păcatul
Mizerabil gând sărută acum sânul,
Dorința temătoare aleargă ca vânatul
Un mușcător de roșu ,cu buzele prepari chinul
Și suflul tău fierbinte naște acum un sunet
Dezvelită iți va fi vanitatea,
Ospaț dint tine se -nfrupta ca un vuiet
Răsfoită fecioară ți-a fost puritatea
Ispită! izvor înbălsămat vei fi
Cu frumusețea clară topești încet armura,
Flăcări se aprind în tine zi de zi
Și noapte lângă tine iți va simții căldura
Stropi
voiam sa îmi ramai un strop dulce de vin
sa-mi fi un cald apus de toamnă
dar mi-ai rămas etern suspin
O coarda plânsa de chitară
de esti in brate potrivite
de ești acolo unde-ti dorești
fără ambiguitati prostești
de ești iubit... sa prețuiești..
azi inca arde doru-n mine
cum ardea candva odată...
si imi mocnește o durere
de-o profunzime întunecată,
vreau sa ma-mpac cu mine
sa las Sa cresca peste rana flori
din gânduri sa se nască doar poeme
despre tine, vin și promise îmbrățişări..
Simplu
Ce simplu curge viața
Când nu apasă dor
Poți lesne să dai lecții
Cum se alungă nor
Traești în echilibru
Nu-ți strigă-n gând trecutul
E simplu a fugi
Nu-ți arde-n tălpi pămîntul
Nu cauți o speranță
Nici visele nu dor
De inimă nu-ți pasă,
Ce simplu, ce ușor
În suflet nu te arde
În ochi străluce soare
Nu plănge amintirea
E totul o culoare
Ce simplu, ce ciudat
Iubirea cea albastră
E doar un gând speriat
Pe suflete apasă
Un vânt neașteptat
Ți-aduce amăgire
Te-aruncă exilat
Pe-o simplă amintire
Fară tine
Iubito fară tine,
Nu valorez nici cât o ceapă degerată,
Știi bine vorba populară...
Abstracte-s toate în afara ta,
Îmi ești prietenă cum nimeni niciodată,
Nici nu a fost și nici că poate exista!
Cum să-l cuprinzi pe Dumnezeu
Ce-l necuprins vreodată,
Pe cel pe care nimeni nici că
l-a văzut?
Nu El este iubirea ce oamenii o poartă,
De multe ori nevrând să-i mulțumească,
În egoismul și răutatea omenească?
Nu-i viața asta lungă amagire
Care promite vrute și nevrute,
Fără de Dumnezeu?
Nu tu ești însăși dragostea mult așteptată,
Nu tu ești glasul îngerului ce-l port la spate,
Și cum pot exista fără iubirea ta?
Iubito fară tine,
Nu valorez nici cât o ceapă degerată,
Știi bine vorba populară...
Abstracte-s toate în afara ta,
Îmi ești prietenă cum nimeni niciodată,
Nici nu a fost și nici că poate exista!
(6 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
PLOAIA
Astăzi mi-a bătut în geam
Odată cu zorii,
Raza ochilor tăi
Ca talazul mării...
Chiar și zorii cenușii
Presărau lumină ,
Și în sufltu-mi bonlav
Parfum de sulfină.
Val de aer parfumat
Trece prin perdele...
Dor , regrete ,neîmpliniri
Ploaia să le spele.
O dragoste pierduta
Ne-am întâlnit în toamna anului nescris
Un an ce as fi vrut să-l uit
Căci unica lumina prin beznă ce a răzbătut
Ai fost doar tu in singuraticul apus
Prin parcuri,pe alei
Lumina ta orbea
Miam cumpărat și ochelari de soare
Prin ei că sa te pot vedea
Nu pot să scriu
Nu-mi vin in minte slove
Ca frumusețea ta sa o descriu
Nu îmi ajunge o viață,și nici noua
In dimineață,noapte aproape
Stăteam la lacul amorțit
Privind în ochii tăi căprui
Am înțeles că m-am îndrăgostit
Trecuseră nu mult
Și tu ai dispărut
Am tras un fum uitându-ma la luna
Înțelegând,de tot că te-am pierdut
Ecou de voci în gînd îmi răsunau
Dar eu voiam pe a ta sa o ascult
Mă zbat să-mi amintesc macar un tembru mut
Dar glasul tau divin,treptat am inceput s-al uit
Aevea-n vis,te intilneam mai des
Mai des tot întâlneam și vinul
Mai nebunit nespus,precum un roșu trandafir
Mi-ai arătat cei asta frumusețe
Apoi cu spini amari tu mai străpuns.
Am incercat sa uit de tot
Dar nu mi sa primit
Mereu voi crede eu in viitor
Unde vom fi noi doi iubiți
NECESITATEA NECINSTEI
Sensibilă îți poate fi prezența
Precum polenul imi așez privirea,
Sublim ți-e pasul ce a stârnit cadența
În inimă și suflet ți-ai anunțat venirea
Căci trupul tău, pândit de el păcatul
Mizerabil gând sărută acum sânul,
Dorința temătoare aleargă ca vânatul
Un mușcător de roșu ,cu buzele prepari chinul
Și suflul tău fierbinte naște acum un sunet
Dezvelită iți va fi vanitatea,
Ospaț dint tine se -nfrupta ca un vuiet
Răsfoită fecioară ți-a fost puritatea
Ispită! izvor înbălsămat vei fi
Cu frumusețea clară topești încet armura,
Flăcări se aprind în tine zi de zi
Și noapte lângă tine iți va simții căldura
Stropi
voiam sa îmi ramai un strop dulce de vin
sa-mi fi un cald apus de toamnă
dar mi-ai rămas etern suspin
O coarda plânsa de chitară
de esti in brate potrivite
de ești acolo unde-ti dorești
fără ambiguitati prostești
de ești iubit... sa prețuiești..
azi inca arde doru-n mine
cum ardea candva odată...
si imi mocnește o durere
de-o profunzime întunecată,
vreau sa ma-mpac cu mine
sa las Sa cresca peste rana flori
din gânduri sa se nască doar poeme
despre tine, vin și promise îmbrățişări..
Alte poezii ale autorului
Sfarsit si început
La sfarsit de an... nu am putut sa-ti dau mesaj de bine
N-as putea ghici ce dorință ți-ai pus
Dar m-am hotărât sa fac un pas în spate
Am insistat destul și mai mult te-ai opus
La sfarsit de an.... sper sa fii bine
Oricat am încercat...n-ai vrut sa înțelegi ce simt
Ai continuat sa ma ignori... si asta este
E început de an... si îmi e dor... nu pot sa mint...
Atât...
Și m-ai avut într-un pat cu împrumut
Pe-o canapea îngustă, fărắ pernă,
Și n-am stiut c-o aventură de-un minut
Ími va rămâne un dor și-o dragoste eternă.
Şi al tău vin cu un sărut mi l-ai servit
Într-o seară la-nceput de-april, banală,
Mirosul îi am și-acum în minte-ntipărit
Pe buze azi mai simt doar fumul de tigară.
Şi mi-ai rămas o flacăra ce nu se-aprinde
Ce arde-n suflet tainic, neștiut.
Și-mi ești scânteie care se desprinde
Din visul meu de nimeni cunoscut.
Și vinul mi-a ramas un dor nestins, o clipă dulce
Un strop de cer si nori de ploi...
Nu-l condamna să fie gândul ce mă frånge!
Te rog, adu-ți aminte și ..dă-mi-l inapoi ..
Respirația absenței tale
Când îmi apari în gând, totul încetineşte...
Parfumul tandru al vinului tău mă învăluiește,
Noaptea-ți sculptează chipul din stele
Și sufletul de dor dansează printre ele.
Și te imaginez, cu ochii tăi, cu privirea curată,
...O prezenţă invizibilă, dar atât de adevărată....
Știu, eşti doar ecoul gândurilor mele,
Ploaia dulce ce-mi dictează poemele...
Dorul de tine îmi da fiori clipă de clipă,
Ca o şoaptă constantă ce versul mi-l strigă,
Îmi îmbracă zilele gri, fără de culoare,
Şi te reînvie în nopţi cu luna spectatoare.
...ai fost minunea mea târzie...
Și azi te mai simt în a mea poezie
Ca un vin mai bun în timp, o pură-mbrățișare
Și te scriu, să pot respira aerul absenței tale.
Am luat un vin
Și-am luat un vin, să-mi fac curaj
Să-ţi spun cât dor îmi de tine
Dar după amarul ce sufletul mi-a ars
Am realizat că nu se merită! mai bine...
Decizia îmi aparţine mie,
Să-mi las o lacrimă pierdută-n vânt
Decât să plâng in fața ta că nu sunt bine,
Iar tu să nu scoți cuvânt...
Mai bine singură, păstrez tăcerea,
Chiar de dorul te mai cheamă,
Din focul stins aprind puterea
Să-nvăț să trăiesc fără teamă...
Căci lacrima îmi va usca pământul
Și vântul o va duce departe,
Dar eu voi rămâne să-mi aflu avântul
Lăsând în urmă doar umbre deșarte.
Dorul, azi....
Mi-e dorul azi o taină și-o chemare,
E prezența ta pe care n-o mai știu,
Un gând tăcut ce bate-n inimă cu soare,
Un pas spre tine.. pierdut în pustiu...
Te port în suflet ca pe o icoană
Ești ca o ploaie, plină de amintiri,
Mi-e dor de tine în clipe fără nume,
În ceasuri mute, pline de priviri...
Și dacă azi nu-mi ești decât în vise,
Îți scriu în vers ce n-am putut avea:
Mi-e dor de noi, de clipele nescrise,
Şi-aș da orice să te pot... îmbrățișa.
Același an...
Un an în care...
Am murit si-am înviat de zeci de ori
Strivită m-am lăsat sub greutatea tăcerii tale
Am dat la spate, am pus deoparte, să nu mai dori
Am adormit ades cu visul, să pot să uit de realitate...
Un an în care...
Am simțit, cum fiecare gând doare
Cum fiecare speranță se naște și se frânge
Cum dorul caută alinare într-o îmbrățișare
Cum dragostea nu dispare... ci doar se ascunde.
Un an în care...
Am căutat să dau un sens
De ce mi-a fost sufletul de tine neînțeles
De ce încă mi-e dor... de ce nu pot să uit
Poate pentru că a fost minunat și uneori asta, e de ajuns...
Sfarsit si început
La sfarsit de an... nu am putut sa-ti dau mesaj de bine
N-as putea ghici ce dorință ți-ai pus
Dar m-am hotărât sa fac un pas în spate
Am insistat destul și mai mult te-ai opus
La sfarsit de an.... sper sa fii bine
Oricat am încercat...n-ai vrut sa înțelegi ce simt
Ai continuat sa ma ignori... si asta este
E început de an... si îmi e dor... nu pot sa mint...
Atât...
Și m-ai avut într-un pat cu împrumut
Pe-o canapea îngustă, fărắ pernă,
Și n-am stiut c-o aventură de-un minut
Ími va rămâne un dor și-o dragoste eternă.
Şi al tău vin cu un sărut mi l-ai servit
Într-o seară la-nceput de-april, banală,
Mirosul îi am și-acum în minte-ntipărit
Pe buze azi mai simt doar fumul de tigară.
Şi mi-ai rămas o flacăra ce nu se-aprinde
Ce arde-n suflet tainic, neștiut.
Și-mi ești scânteie care se desprinde
Din visul meu de nimeni cunoscut.
Și vinul mi-a ramas un dor nestins, o clipă dulce
Un strop de cer si nori de ploi...
Nu-l condamna să fie gândul ce mă frånge!
Te rog, adu-ți aminte și ..dă-mi-l inapoi ..
Respirația absenței tale
Când îmi apari în gând, totul încetineşte...
Parfumul tandru al vinului tău mă învăluiește,
Noaptea-ți sculptează chipul din stele
Și sufletul de dor dansează printre ele.
Și te imaginez, cu ochii tăi, cu privirea curată,
...O prezenţă invizibilă, dar atât de adevărată....
Știu, eşti doar ecoul gândurilor mele,
Ploaia dulce ce-mi dictează poemele...
Dorul de tine îmi da fiori clipă de clipă,
Ca o şoaptă constantă ce versul mi-l strigă,
Îmi îmbracă zilele gri, fără de culoare,
Şi te reînvie în nopţi cu luna spectatoare.
...ai fost minunea mea târzie...
Și azi te mai simt în a mea poezie
Ca un vin mai bun în timp, o pură-mbrățișare
Și te scriu, să pot respira aerul absenței tale.
Am luat un vin
Și-am luat un vin, să-mi fac curaj
Să-ţi spun cât dor îmi de tine
Dar după amarul ce sufletul mi-a ars
Am realizat că nu se merită! mai bine...
Decizia îmi aparţine mie,
Să-mi las o lacrimă pierdută-n vânt
Decât să plâng in fața ta că nu sunt bine,
Iar tu să nu scoți cuvânt...
Mai bine singură, păstrez tăcerea,
Chiar de dorul te mai cheamă,
Din focul stins aprind puterea
Să-nvăț să trăiesc fără teamă...
Căci lacrima îmi va usca pământul
Și vântul o va duce departe,
Dar eu voi rămâne să-mi aflu avântul
Lăsând în urmă doar umbre deșarte.
Dorul, azi....
Mi-e dorul azi o taină și-o chemare,
E prezența ta pe care n-o mai știu,
Un gând tăcut ce bate-n inimă cu soare,
Un pas spre tine.. pierdut în pustiu...
Te port în suflet ca pe o icoană
Ești ca o ploaie, plină de amintiri,
Mi-e dor de tine în clipe fără nume,
În ceasuri mute, pline de priviri...
Și dacă azi nu-mi ești decât în vise,
Îți scriu în vers ce n-am putut avea:
Mi-e dor de noi, de clipele nescrise,
Şi-aș da orice să te pot... îmbrățișa.
Același an...
Un an în care...
Am murit si-am înviat de zeci de ori
Strivită m-am lăsat sub greutatea tăcerii tale
Am dat la spate, am pus deoparte, să nu mai dori
Am adormit ades cu visul, să pot să uit de realitate...
Un an în care...
Am simțit, cum fiecare gând doare
Cum fiecare speranță se naște și se frânge
Cum dorul caută alinare într-o îmbrățișare
Cum dragostea nu dispare... ci doar se ascunde.
Un an în care...
Am căutat să dau un sens
De ce mi-a fost sufletul de tine neînțeles
De ce încă mi-e dor... de ce nu pot să uit
Poate pentru că a fost minunat și uneori asta, e de ajuns...