Fără titlu
Înclină ploaia toamnei oțelul pur din axe
Spre galbenul solubil al frunzei cuvenite
Să cadă în oglinda chemărilor subite
Acolo unde vina coboară în sintaxe.
Și orice picatură e mir și e otravă
Gustată de mesteceni cu limbi sorbite-n vânt
Cât să albească vina din faptă și cuvânt
Ca lumea fără doruri să-și simtă soarta sclavă.
Căci vei veni la mine topind acel departe
La flacăra albastră a sensului din palme
Perechea care suntem nu are alte arme
Decât căușul toamnei și-o literă de carte.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Iubit-o
Poem: Nu pot să-ţi spun adio încă...
De ce ai alege cărțile de dezvoltare personală?
Poem: Muza
Poem: MORALA LUMIII
Care sunt cele mai vândute cărţi în prima jumătate a acestui an. În top 10 sunt şi trei autori români
Poem: Tu, eu și prezentul
Poem: ganduri in ceas tarziu
Top 5 cărți recomandate pentru adolescenți