Fără titlu
Înclină ploaia toamnei oțelul pur din axe
Spre galbenul solubil al frunzei cuvenite
Să cadă în oglinda chemărilor subite
Acolo unde vina coboară în sintaxe.
Și orice picatură e mir și e otravă
Gustată de mesteceni cu limbi sorbite-n vânt
Cât să albească vina din faptă și cuvânt
Ca lumea fără doruri să-și simtă soarta sclavă.
Căci vei veni la mine topind acel departe
La flacăra albastră a sensului din palme
Perechea care suntem nu are alte arme
Decât căușul toamnei și-o literă de carte.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Radu Bogdan
Data postării: 6 octombrie 2022
Vizualizări: 538
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Incantații
Poem: Fii bun..omule!
(video) Un teatru din România a ajuns în Cartea Recordurilor Guinness. Ce record a reușit să înregistreze
Poem: Vulturul cel necăjit...
Poem: Crenguța amintirilor
A implinit 85 de ani si a mai lansat o carte. Spiridon Vangheli si-a sarbatorit ziua de nastere printre pici - VIDEO
Poem: Glasul
Poem: Toamna plânge
S-a deschis raiul pentru micii cititori, la Moldexpo. Peste 16 mii de carti sunt in asteptarea cumparatorilor, iar picii pot invata cum sa faca povesti digitale - VIDEO