Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Andreea
Data postării: 19 octombrie 2022
Vizualizări: 908
Poezii din aceiaşi categorie
RECE
Nu trebuie să-mi amintesc;
Privind în ochii tăi, deja mă pierd.
Ești aici, dar parcă-i frig,
Nu mai simt flacăra de mult aprinsă.
Un fior brusc mă cuprinde,
Și uit cum se mai simte.
Zilele trec, eu nu mă schimb,
Aștept un moment, dar simt că-i rece.
Tac și rabd o veșnicie,
Sperând că tu ești răspunsul.
Chiar dacă drumul e greu,
Voi lupta pentru tine, pentru noi, mereu.
SA fi bogat
SA fi bogat,maret,falos
Toti si-ar dori d-ai cu folos?
Nu toti bogati-s fericiti
Au piedici multe -s rataciti
Maret in viata poti fi cand
Faci bine-n lume,ajutand
Falos ar fi bine sa fi
Cand impartí doar bucuri
Au totul si putin le pare
Ar vrea mai mult, dar timp nu are
Timpul e viata ce-o traim
Am vrea mai multe,ne grabim
Cu mult efort le faci pe toate
Viata si timpul ne desparte
Si din bogat,maret,falos
Nu ai nimic,e de prisos
QUO VADIS MELANCOLIE, QUO VADIS
De unde vii melancolie,
,,Unde te duci? ,, adesea te-am întrebat.
Nu năvăli a mea gândire
Și lasă-mă, azi, să fiu înseninat.
Mă învăluie timpul de ieri
Cuibărit în a mea copilărie,
Încă zglobiu, nu m - a părăsit
Vrea răsplătit în clipe de-amintire.
Cât timp mai stai melancolie
și bătrânețea mea încotro o duci ?
Nu vreau cărările uitării
Și nici într-un amfiteatru cu năluci.
Întortocheate-s drumurile
Ce duc spre iminenta înserare ,
Dangăt de clopot din alamă
Trezește norii dintr-o așteptare .
Pasul și visarea s-au oprit
Recitesc destinul ce mi s-a promis
Întrebarea este un ecou
Scrisoare către tine partea 13
M-ai cucerit prima dată cu zâmbetul tău fermecător,
De aceea nu te pot uita ușor,
Cu ochii strălucind de dor,
Tu pentru mine însemni tot,
Și viața mea alături de tine am un scop.
Tu ești motivul pentru care te-am așteptat,
Și mă faci să zâmbesc mai des,
Te-as desena pe tine să dorm cu chipul tău,
Și să ne întâlnim întâmplător,
E tot ce îmi doresc.
Vreau să am amintiri noi cu tine,
Să ieșim în lume,
Să ne facem planuri de viitor,
Să mă mut cu tine,
E un pas înainte.
Dragostea ne-ntamplată
Dragostea ne-întâmplată nu va trece niciodată,
Rămâne-n gând o flacără ce arde blând, curată.
E visul ce nu s-a-mplinit, dar ne-a schimbat tăcut,
E dorul fără margini, ce-n suflet a crescut.
Rămâne-n amintiri un glas ce n-a vorbit destul,
O umbră de lumină pierdută în tumult.
Un pas ce nu s-a făcut, o mână ce-a rămas,
O clipă ce, în loc să vină, s-a frânt în al său ceas.
Dar dragostea, deși tăcută, e vie undeva,
O amintire ce tresare, străină de uitare.
Căci ce n-a fost, nu poate fi pierdut pe niciun drum,
Rămâne-n noi ca un ecou, în umbra unui fum.
Inima ta...inima mea
În fața ta inima mea nu mai era.
Am pierdut-o și tot ce îmi rămăsese
Era doar inima ta ținându-i locul.
Dar tu ai ales o alta,
Iar acum adun miile de bucăți de pe jos...
RECE
Nu trebuie să-mi amintesc;
Privind în ochii tăi, deja mă pierd.
Ești aici, dar parcă-i frig,
Nu mai simt flacăra de mult aprinsă.
Un fior brusc mă cuprinde,
Și uit cum se mai simte.
Zilele trec, eu nu mă schimb,
Aștept un moment, dar simt că-i rece.
Tac și rabd o veșnicie,
Sperând că tu ești răspunsul.
Chiar dacă drumul e greu,
Voi lupta pentru tine, pentru noi, mereu.
SA fi bogat
SA fi bogat,maret,falos
Toti si-ar dori d-ai cu folos?
Nu toti bogati-s fericiti
Au piedici multe -s rataciti
Maret in viata poti fi cand
Faci bine-n lume,ajutand
Falos ar fi bine sa fi
Cand impartí doar bucuri
Au totul si putin le pare
Ar vrea mai mult, dar timp nu are
Timpul e viata ce-o traim
Am vrea mai multe,ne grabim
Cu mult efort le faci pe toate
Viata si timpul ne desparte
Si din bogat,maret,falos
Nu ai nimic,e de prisos
QUO VADIS MELANCOLIE, QUO VADIS
De unde vii melancolie,
,,Unde te duci? ,, adesea te-am întrebat.
Nu năvăli a mea gândire
Și lasă-mă, azi, să fiu înseninat.
Mă învăluie timpul de ieri
Cuibărit în a mea copilărie,
Încă zglobiu, nu m - a părăsit
Vrea răsplătit în clipe de-amintire.
Cât timp mai stai melancolie
și bătrânețea mea încotro o duci ?
Nu vreau cărările uitării
Și nici într-un amfiteatru cu năluci.
Întortocheate-s drumurile
Ce duc spre iminenta înserare ,
Dangăt de clopot din alamă
Trezește norii dintr-o așteptare .
Pasul și visarea s-au oprit
Recitesc destinul ce mi s-a promis
Întrebarea este un ecou
Scrisoare către tine partea 13
M-ai cucerit prima dată cu zâmbetul tău fermecător,
De aceea nu te pot uita ușor,
Cu ochii strălucind de dor,
Tu pentru mine însemni tot,
Și viața mea alături de tine am un scop.
Tu ești motivul pentru care te-am așteptat,
Și mă faci să zâmbesc mai des,
Te-as desena pe tine să dorm cu chipul tău,
Și să ne întâlnim întâmplător,
E tot ce îmi doresc.
Vreau să am amintiri noi cu tine,
Să ieșim în lume,
Să ne facem planuri de viitor,
Să mă mut cu tine,
E un pas înainte.
Dragostea ne-ntamplată
Dragostea ne-întâmplată nu va trece niciodată,
Rămâne-n gând o flacără ce arde blând, curată.
E visul ce nu s-a-mplinit, dar ne-a schimbat tăcut,
E dorul fără margini, ce-n suflet a crescut.
Rămâne-n amintiri un glas ce n-a vorbit destul,
O umbră de lumină pierdută în tumult.
Un pas ce nu s-a făcut, o mână ce-a rămas,
O clipă ce, în loc să vină, s-a frânt în al său ceas.
Dar dragostea, deși tăcută, e vie undeva,
O amintire ce tresare, străină de uitare.
Căci ce n-a fost, nu poate fi pierdut pe niciun drum,
Rămâne-n noi ca un ecou, în umbra unui fum.
Inima ta...inima mea
În fața ta inima mea nu mai era.
Am pierdut-o și tot ce îmi rămăsese
Era doar inima ta ținându-i locul.
Dar tu ai ales o alta,
Iar acum adun miile de bucăți de pe jos...
Alte poezii ale autorului
Culoarea nopții
Culoarea nopții fără tine
E palidă și mult prea rece
Si nici cu timpul nu-mi va trece
Culoarea nopții, fără tine.
La o partida de sah cu moartea
Auzeam voci în stânga și în dreapta mea, dar nu reușeam să îmi deschid ochii. Corpul meu era parcă lipit de pat, absent, un sentiment straniu m-a cuprins. Încerc să țip, țip atât de tare încât mă doare... Dar totul e doar în mintea mea căci gura mi-e încleștată iar glasul mi-a fost înghițit de durere. Fiecare pion pe care îl folosesc, ea , mi-l fură cu toată nerușinarea și mă sărută apăsat cu o adiere de vânt. Fiecare mișcare a mea e urmărită cu discreție de parcă îmi citește gândurile. E aici, în salon, dar nu e prea vorbăreață. Cred că mă ține de mână, mă strânge din ce în ce mai tare. Se joacă cu mintea mea, precum un șahist cu niște simple piese. Sare imediat la gâtul meu cu aceeași strânsoare, simt că mă sufoc. Mă simt ca și când aș fi un cal sălbatic capturat de hoți, bătut și închis între patru pereți, fără pic de lumină și aer. Mă zbat în zadar cu ea, simt că nu am suficientă putere. Totuși simt că vine momentul mutării mele, așa că dintr-o ultimă suflare îmi deschid ochii.Șah Mat. Mă trezesc și îmi spun că a fost doar un vis. O adiere rece îmi mângâie obrazul transpirat. Buzele-mi sunt mov. A fost aici, îmi spun înfrigurată. Perdelele stăteau în bătaia vântului, observ fereastra deschisă.
Adam Ioana Andreea (2024-02.06)
Nici...
Nici luna nu-i pe cer în astă seară,
E și târziu și e înnorat,
Nici stelele nu par să-mi fie alături.
De când ne-am înnoptat.
Mimul fericirii
Mă uit de ani de zile la trecut,
Fereastra e aceeași și în astă seară
Și pentru o clipă broaștele-au tăcut
Să poată auzi dacă aprind țigară.
Inspir fumul amar-înțepător
Că poate v-a ajunge până la plămâni
Și poate-mi mai trece o zi, să mor
S-ajung în iad, lângă păgâni,
Că am mimat un zâmbet în oglindă,
Să cred că eu sunt încă fericit,
Dar gândul de a mă spânzura la grindă
A apărut de când m-ai părăsit.
Obișnuiesc să stau lângă fereastră
Și să privesc în gol, fumând
Și numai scrumul rămânând,
De când s-a dus iubirea noastră.
Și ochii-mi sunt trist și obosiți,
Dar nimeni nu vrea să mă creadă
De parcă ochii le-au rămas lipiți
De mime ce-au avut să vadă.
Steluță
Și luna voi vrea să îți ofer,
Și stele, și planete, univers
Când voi ține-n brațe-mi steaua
Ce mi-e dată-n dar, din cer.
Steluță, ce ziua îmi înseninezi
Voi vrea mereu în brațe să te simt
Și să-ți stau de veghe, să visezi ,
Nopți, cu ține-n brațe adormind.
Liniștea ta
Liniștea ta mă adoarme și-mi încetează gânduri
De cum te-aș putea pierde pe viitor
Și nu aud decât vocea ta, care-mi răsună în vise
Și mă ghidează cum să urc pe trepte.
Liniștea ta mă culcă, mă trezește,
Și parcă tot ce-aș face nu mai controlez,
Când mă cuprind fiorii liniștii tale
De care îmi e teama că mă voi despărți.
Liniștea ta mă atacă în negura nopții
Prin gândurile mele care se duc spre tine,
Gânduri care nu se întorc, dar de repeta,
Și mă lasă adormită de dragoste.
In liniștea ta dormeam cu ochii deschiși,
Căci inima-ți mă lăsa să te visez,
Și nu îndrăzneam să privesc în viitor sau în trecut,
Atunci când petreceam timpul lângă tine.
Adam Ioana Andreea Lenuța, 9 aprilie 20:42
Culoarea nopții
Culoarea nopții fără tine
E palidă și mult prea rece
Si nici cu timpul nu-mi va trece
Culoarea nopții, fără tine.
La o partida de sah cu moartea
Auzeam voci în stânga și în dreapta mea, dar nu reușeam să îmi deschid ochii. Corpul meu era parcă lipit de pat, absent, un sentiment straniu m-a cuprins. Încerc să țip, țip atât de tare încât mă doare... Dar totul e doar în mintea mea căci gura mi-e încleștată iar glasul mi-a fost înghițit de durere. Fiecare pion pe care îl folosesc, ea , mi-l fură cu toată nerușinarea și mă sărută apăsat cu o adiere de vânt. Fiecare mișcare a mea e urmărită cu discreție de parcă îmi citește gândurile. E aici, în salon, dar nu e prea vorbăreață. Cred că mă ține de mână, mă strânge din ce în ce mai tare. Se joacă cu mintea mea, precum un șahist cu niște simple piese. Sare imediat la gâtul meu cu aceeași strânsoare, simt că mă sufoc. Mă simt ca și când aș fi un cal sălbatic capturat de hoți, bătut și închis între patru pereți, fără pic de lumină și aer. Mă zbat în zadar cu ea, simt că nu am suficientă putere. Totuși simt că vine momentul mutării mele, așa că dintr-o ultimă suflare îmi deschid ochii.Șah Mat. Mă trezesc și îmi spun că a fost doar un vis. O adiere rece îmi mângâie obrazul transpirat. Buzele-mi sunt mov. A fost aici, îmi spun înfrigurată. Perdelele stăteau în bătaia vântului, observ fereastra deschisă.
Adam Ioana Andreea (2024-02.06)
Nici...
Nici luna nu-i pe cer în astă seară,
E și târziu și e înnorat,
Nici stelele nu par să-mi fie alături.
De când ne-am înnoptat.
Mimul fericirii
Mă uit de ani de zile la trecut,
Fereastra e aceeași și în astă seară
Și pentru o clipă broaștele-au tăcut
Să poată auzi dacă aprind țigară.
Inspir fumul amar-înțepător
Că poate v-a ajunge până la plămâni
Și poate-mi mai trece o zi, să mor
S-ajung în iad, lângă păgâni,
Că am mimat un zâmbet în oglindă,
Să cred că eu sunt încă fericit,
Dar gândul de a mă spânzura la grindă
A apărut de când m-ai părăsit.
Obișnuiesc să stau lângă fereastră
Și să privesc în gol, fumând
Și numai scrumul rămânând,
De când s-a dus iubirea noastră.
Și ochii-mi sunt trist și obosiți,
Dar nimeni nu vrea să mă creadă
De parcă ochii le-au rămas lipiți
De mime ce-au avut să vadă.
Steluță
Și luna voi vrea să îți ofer,
Și stele, și planete, univers
Când voi ține-n brațe-mi steaua
Ce mi-e dată-n dar, din cer.
Steluță, ce ziua îmi înseninezi
Voi vrea mereu în brațe să te simt
Și să-ți stau de veghe, să visezi ,
Nopți, cu ține-n brațe adormind.
Liniștea ta
Liniștea ta mă adoarme și-mi încetează gânduri
De cum te-aș putea pierde pe viitor
Și nu aud decât vocea ta, care-mi răsună în vise
Și mă ghidează cum să urc pe trepte.
Liniștea ta mă culcă, mă trezește,
Și parcă tot ce-aș face nu mai controlez,
Când mă cuprind fiorii liniștii tale
De care îmi e teama că mă voi despărți.
Liniștea ta mă atacă în negura nopții
Prin gândurile mele care se duc spre tine,
Gânduri care nu se întorc, dar de repeta,
Și mă lasă adormită de dragoste.
In liniștea ta dormeam cu ochii deschiși,
Căci inima-ți mă lăsa să te visez,
Și nu îndrăzneam să privesc în viitor sau în trecut,
Atunci când petreceam timpul lângă tine.
Adam Ioana Andreea Lenuța, 9 aprilie 20:42