Pentru mâine

 

Iubito mâine pleci in locurile care-mi plac și mie,

Salută batrânii munți din partea mea

Și nu lipsi prea mult de lângă mine

Mă voi topi fără iubirea ta!

Aștept și ziua când ușa vei închide

Balaurii să fugă toți,

Și frica de iubire să dispară,

Să-nveți iar să iubești,

Ca-ntinerețea ta!

Îti trebuie puțin curaj,

Ți-l voi trimite..

E timpul tău acum să strălucesti,

Începe chiar cu mine

Și tot cu mine te rog sfârșește,

Începe chiar să mă iubești!

Nu ne ajung doar vorbele frumoase

Ne trebuiesc și fapte îmbrățișări,săruturi

Întreabă munții și ascultă bine

Ce-ti vor șopti despre iubire despre mine,

Și fă așa cum crezi că este bine!

(8 feb 2024 Vasilica dragostea mea)

 

 

 

 

 

 


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: Horia Stănicel poezii.online Pentru mâine

Data postării: 8 februarie 2024

Timp de citire: ~2 min.

Vizualizări: 1004

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

Eu,tu și Dumnezeu

 

Îmi ești de ajuns tu și Dumnezeu!

Restul este spectacolul lumii

Ce respiră prin turlele pictate,

Cu muzică tristă și veche!

Eu îi șoptesc ce vreau Zeului Suprem,

Tu numește-l Dumnezeu!

Eu îl numesc prietenul meu tăcut,

Care n-are nevoie de intermediari sau traducători,

Știe prea bine ce să-mi spună,

Îmi vorbește pe înțelesul meu!

Îmi face daruri,

Eu trebuie doar să deschid ochii bine să le văd,

Cerul,soarele și norii...

Chiar și nimicurile pe care i le cer,

Mi le trimite mereu...

Cuget liniștit,

Îmi ești de ajuns tu și El!

El știe bine ce vreau,

I-am povestit câte ceva și despre tine,

S-a prefăcut că n-ar fi știut,

Mă ascultă mereu...

Mi-a spus că-i este deajuns lumea întreagă și noi doi!

Eu i-am spus că-mi sunteți deajuns tu și El!

(13 iulie 2023 H.S-Irepetabila iubire)

 

 

Mai mult...

Vasilica mi amor

 

Vasilica mi amor

Ochii tăi sunt plini de dor,

De dor și de multă iubire

Ce vine iute la mine

Și doar când gândesc la asta,

Cred că mi-am găsit nevasta...

Ce-o să zici tu chiar nu știu

Dar mă rog la Dumnezeu

Cu tine mereu să fiu..

Vasilica mi amor

Parcă-mi vine ca să zbor

Să zbor plin de fericire,

Când gândesc puțin la tine..

Dragostea o ții pe buze,

Buze dulci pline de miere,

Nu găsești în lumea mare

Mai frumoase cum sunt ele..

Tare-aș vrea să ți le fur

Să ți le sărut puțin

Crezând că trăiesc un vis

Ori că sunt în Paradis..

Vasilica mi amor

Dragostea erai chiar tu

Am știut de la-nceput

Atunci când te-am și văzut

Tu știi bine s-o ascunzi

N-o arăți la om străin

Dar eu nu știu ce să fac

Ce să-ți spun,mai bine tac

Și îți zic ce știu mai bine,

De amor și de suspine...

Vasilica mi amor

Fără tine o să mor

Așa că, să-ți fie milă

De un rătăcit ca mine,

Ratăcit de pe cărare

Care te iubește tare!

(12 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)

 

 

 

 

 

 

 

Mai mult...

Vreau

 

Cu siguranță vreau...

Să despicăm clipele sau timpul rămas,

Împreună să fim într-un cerc de lumină divină,

Ce-i destin și căldură,

Iubire eternă fără trecut,

Începând nu de acum,

Ci de la facerea lumii,

De la primul nostru sărut sau de iubire cuvânt,

Ce ți-l cânt fără sfârsit și acum!

Vreau atâtea lucruri să-ți spun.

Sunt povești cu final fericit.

Doar a noastră poveste de amor

E adusă din Cer,tu zâmbind o asculți iar și iar,

Știind-o fără sfârșit...

Eu iubindu-te infinit,

Te aștept,te doresc absolut!

(7 martie 2024 Vasilica dragostea mea)

 

 

 

 

 

 

 

Mai mult...

Cine sunt eu

 

 

Ce simplu-ar fi

Să știu cine-s eu..

Sunt doar un simplu om cu siguranță,

N-am auzit încă vorbindu-se de mine,

Dar poate aș fi vrut să fiu un zeu..

Unul din ale Olimpului legende

Sau mai degrabă al vechii Rome,

Nu sună chiar așa de rău, 

Să pot să zbor,nemuritor

Puternic,invincibil de dragul tău, 

Liber ca pasărea ce taie cerul

În zborul său, 

Sau poate zeul ce-ți aparține numai ție 

Amorezat precum un sclav de-a sa stăpână ,

Să te sărut până în zori,

Să te iubesc fără să vreau 

Fără să știu cine sunt eu

Sau care este adevărul meu,

De biet om muritor 

Sau zeu.....

(15 februarie 2024 Vasilica dragostea mea) 

 

 

        

 

Mai mult...

Pentru tine

 

Îți voi compune sonete de iubire

Interminabile precum este cascada Niagara...

Și-ți voi cuprinde-n versuri sau în șoapte de amor întreaga ființă!

Cazut voi sta în fața ta precum se pleacă cavalerii când au în preajmă a lor regină...

Tu preafrumoasă Vasilica,

Ai milă de-un trubadur ce-i prins în a ta cursă sângeroasă,

Ce te iubește și vrea să îți sărute genunchiul drept atunci când doare,

Sau să-ți sărute degetele tale sacre de la picioare...

Nimeni neștiind de unde-ai furat atâta frumusețe,

Eu fiind acel nebun ce vrea să te răsfețe!

(3 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)

 

 

 

 

 

Mai mult...

Mort ești trecutule,pleacă !

 

Mort ești trecutule,pleacă!

Lasă-mă iar să iubesc!

Nu-mi pasă de minciuna-ți din urmă lăsată,

Pleacă fantomă grețoasă,

Du-te la tine acasă,

La neamurile tale proaste,

Lasa-mă iar să iubesc!

Mori trecutule mori odată,

Topit să rămâi ca un om de zăpadă,

Te-am gonit demult de acasă

Tu însă obraznic trecutule ești,

Vrei să revii cu imagini și gânduri sau vise

Ești doar un strigoi putrezit pe cărările ninse,

Eu vreau iar să iubesc!

Adio trecut mort,nu-mi mai pasă,

Ești fantoma plecată demult de acasă ,

Te-ai topit ca un fum,

Ce iarna iese pe coșul de pe casă

Ți-am tot spus, de mă crezi nu îmi pasă,

Eu acum iarăși vreau să iubesc!

(9 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)

 

 

 

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

Fără teamă

 

 

Să stai fără teamă iubito,

Căci noi doi suntem și aici și acolo,

Si nimeni nu poate vreodată

Să ne arunce în mare sau

De pe nori de furtună,

În valuri înalte cât munții, să ne piardă!

Corabia noastră-i nebună,

Este fantomă prin noapte!

Stai fără teamă iubito,

Vom ajunge la țărm împreună!

Ți-am spus doar că sunt piratul

Care iubirea din aur îți fură,

Și te va conduce pe norii născuți acum din tunul,

Ce zgură și fum risipește!

Privește câte vase dușmane,

Pe valuri nebune se-avântă,

Vor să ne fure comoara,iubirea sau viața!

Mai este puțin iubito și ajungem,

Pe Insula iubirii pe tărâmul de eros...

De trebuie însă, vom muri împreună pe tunuri, în praf și explozii!

(Volumul de poezii Sonete de amor-Horia Stănicel 2023)

 

 

 

Mai mult...

Te las,dar nu renunț

Te las să pleci, dar nu mă sting,

În suflet flacăra o sting,

Dar doar puțin, cât să nu doară,

Cât să rămân pe-a mea cărare.

 

Te las, dar nu mă dau bătut,

În pieptul meu e-un vis tăcut,

Ce crește-n nopți cu lună plină,

Și nu se frânge, nu suspină.

 

Te las, dar lupt, căci știu prea bine,

Că orice-i scris va fi cu mine.

Și dacă-i drum, și dacă-i dor,

Eu merg pe el fără fior.

 

Te las, dar nu renunț nicicând,

Căci soarele răsare blând,

Și-n fiecare răsuflare,

Îmi regăsesc a mea chemare.

Mai mult...

Focul și ciocanul

Dau anunțuri prin gazete

Cosmice, la trei lei foaia,

Fac propuneri desuete

Să-i aprind lumii văpaia.

 

Înfiez femei fatale,

Îmbăiez forme rotunde,

Tac în limbi orientale 

Și sărut în limbi profunde,

Desenez gagici doar goale,

Fac amor cu dive scunde,

Las gravide fără țoale 

Și-apoi le iubesc oriunde,

Invit vampe chiar nasoale 

Cu hormoni să mă inunde,

Rog vădane să îmi scoale 

Pofte mari te miri pe unde,

Culc puștoaice doar pe moale,

Printre visuri muribunde

Și le fac masaj sub poale

Să le simt cum gem, fecunde,

Învelesc ca pe sarmale 

Prin hoteluri prea imunde

Amante mai mult locale 

Disperate, furibunde,

Dau cu dobândă parale

Pe amoruri de secunde

Și-nchiriez pe fese bale

Oricui vrea să mă confunde...

Mai mult...

Simt c-am pierdut-o!

Adie-un vànt călduț de vară

E dimineață, trist sorb o cafea,

Sunt singur pentru-ntâia oară

Mă uit la știri, întins pe canapea

 

Nu știu pe ce canal mă uit

Și nici ziarul ce-l răsfoiesc,

Apăs făra să vreau pe mut

Și-mi piere cheful să citesc

 

Privirea-mi fuge la o poză

Unde te văd iubirea mea,

Mă întristez, deschid o doză

Și beau lichidul tot din ea

 

Am lângă mine telefonul

Și vreau pe tine să te sun,

Fac numărul, apăs butonul

Închid, nimic nu pot să spun

 

Sar în picioare lângă geam

Mă uit prelung în depărtare,

Văd banca unde ne iubeam

Si am simțit întâia sărutare

 

Mă-ntorc și pun ceva pe mine

Cobor, vreau să mă plimb puțin,

Fac pași pe-alei și mi-e rușine

Că te-am rănit și-ți sunt străin

 

Pe banca goală, singur mă așez

Scot telefonul, vreau să-i vorbesc,

Curaj îmi fac, la ea telefonez

Număr blocat, răspuns primesc

 

Abia acum simt c-am pierdut-o

Și nu știu cum să-mi recâștig iubirea,

Am amânat, mâna nu i-am cerut-o

M-a părăsit și mi-a luat și fericirea

.....................................

Departe de iubirea mea nu am rămas

Am căutat-o, iertarea ei am căpatat,

Spre dragoste am mers noi pas cu pas

Și mai apoi la preot...ne-am cununat!

 

 

 

 

 

Mai mult...

Sufletul meu

Te depărtatasei de la mine
Acuma o iubesc pe ea,
Cu ochii ațintiți spre vise
Și întunecați de lumină
Nu te-am putut șterge din gânduri pe tine
Dar m-a iubit o copilă,
Tu mi-ai lăsat zgârieturi pe piele,
Ea a mințit să fie cu mine,
Tu te uitai noaptea la stele,
Ea a adus stele la mine
Și ce e mai ciudat e
Că unele locuri nu pot fi uitate,
Nici foișorul de la job și nici
Orele petrecute cu tine sau lucrate
Nici parcul, nici lacul
Nici malul, nici marea
Nici podul, nici veacul,
Nici noaptea, nici starea
Însă pe tine, chiar te pot uita
M-ai trădat în cel mai josnic mod posibil
Și-mi pare rău că am rănit-o pe ea
Doar fiindcă uneori adevărul nu e vizibil,
Se supăra mereu când îi vorbeam de tine
Credea că pentru mine tu încă însemni ceva
Adevărul e că tu pentru mine
N-ai mai existat de când am rupt cartela
De când am plâns în genunchi
De când am vărsat ultima lacrimă
Și chiar dacă te-aș împușca vreodată cu un pistol
Nu aș simți nimic,
Nici ură, nici iubire
Iar după ce ai muri pentru mine
Nu ar însemna nimic
Pentru că tu pentru mine,
Oricum nu exiști,
Oricum n-ai existat,
Oricum nu ai fost
Și nici măcar când scriu această poezie
Nu simt nimic
Și dacă nu mă crezi, îmi pare rău
Pentru că eu spun adevărul și nu mint ca tine,
Ca nimeni
Și nici nu știu de ce mai scriu despre persoane care nu există
Poate mă plictisesc
Sau poate îmi place să văd că mai există ceva pe lângă nimic
Pe lângă nimicul care nu există,
Măcar mai există ceva
Iluziile pot cuprinde în brațe o realitate
Dar realitatea nu se schimbă
Indiferent de iluzia din ea,
Și tu? tu nu exiști
Hai să îți spun ce ești,
Ești o corcitură de informații, atât
Și toți fără informații, nu existăm,
Dar știi ce ne deosebește de tine
Pe mine și pe ea?
Faptul că plângem sincer,
Faptul că ne iubim,
Faptul că luptăm în orice context,
Că ne aducem inimile aproape
Că ne auzim inimile
Și că ne iubim cu sufletul,
Eu cu ea existăm
Tu? Care, tu??
Iluziile pot exista în realitate
Dar realitatea în iluzii niciodată
Și de-aia nu exiști
Până și o greșeală e mai demnă decât tine
Mai reală,
Pentru că există
Până și neiubirea ei ar fi mai reală
Decât ai fost tu
Nu tre să-mi repet că nu exiști
Ca să conving pe cineva
Că nu exiști
Nu sunt furios sau supărat,
Am vrut doar să îți spun
Că dacă nu exiști,
Nu vei exista niciodată
Pentru că nu orice trebuie să existe
Și tu ai ales să nu exiști
Și chiar dacă aș vrea să te împușc
N-aș ști pe cine să caut
N-aș omorî pe nimeni,
Nu aș simți nimic
Nu m-aș putea duce nicăieri
Dar ea? ea e mereu acolo
În stare să mintă ca să fie cu mine
În stare să lupte să-și creeze o șansă
Și o admir pentru asta
Pentru că nu e deloc ușor să mergi atât de departe
Pentru ceva ce-ți dorești,
Poate e imatură cu o maturitate absurdă
Și a mai făcut câteva greșeli
Dar ea merită iertată,
Ea merită iubită,
Ea poate nici nu știe unde a greșit
Iar când își dă seama plânge
Mereu va rămâne fata care m-a iubit cu adevărat,
Sufletul meu
Mai mult...

Cavalerul

In soare armura-i straluce,

Din fata-i dușmanii toți pier,

Un colos,cu lancea in aer,

Pare frumosul,viteazul cavaler.

Dar inima lui nu-i de fier,

In ea sălășluiește prințesa 

Ce plânge în tristul castel.

O clipă doar gândul îi fuge 

La frumoasa ce-l așteaptă pe el,

Și lancea ii cade,cu zgomot,,

Și inima lui de otel 

Strapunsa-i de-o lance străină..

O lacrima-i cade pe fata,

Bravului,frumosului cavaler,

În ultima clipa din viața,

Nu simte durerea,doar iubirea ce arde in el..

Povestea aceasta e tristă,

Dar tu,de iubirea o ai,

Pastreaz-o,căci nu mai exista,

În inima un așa rai..

 

 

 

 

 

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍