Îți mulțumesc
Îți mulțumesc iubito pentru frumosul ce-ți aparține,
Îți mulțumesc pentru răbdarea ta,
Îți mulțumesc pentru iubirea ce vine de la tine,
Speranța, fericirea și lumina sunt astăzi cuvinte ce-și au ființa vie pentru mine,
Din șansa vieții ce tu mi-ai dat-o mie,
Căci fără tine dragoste nu este,
Și nici poveste de amor sau bucurie!
(5 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Horia Stănicel
Data postării: 5 martie 2024
Vizualizări: 582
Poezii din aceiaşi categorie
Plimbări
O ceață groasă învelește grabnic orașul
La plimbare fiind...caut să grăbesc și eu pasul,
Fiecare neuron parcă mi te caută cu privirea
Căci în fiecare celulă din mine, respiră amintirea.
Te plimbi și tu prin mintea mea...
....e iarăși despre tine,
Și parcă toti neuronii mei ar vrea,
Să te-ntâlnească, să facă sinapse ingenue cu tine...
Te plimbi nestingherit prin corpul meu
Și te oprești în ochi de-o vreme mai mereu,
Cum stiu?....De câte ori te am în gând și plâng,
Îți văd chipul printre lacrimi oglindind...
De te-ai plimba și tu, prin al meu suflet!
Să vezi cât dor s-a strâns, de tine...
Să-i simți durerea din al tăcerii vuiet
Când amintirea-mi vorbește despre tine...
...Te plimbi și tu, mă plimb și eu...
Pe străzi ce nu se mai doresc intersectate
Căci drumul meu de-un an, mă duce drept,
Către-un imens deșert...prin marea de pustietate...
Să nu mă pierd, eu te mai plimb cu dor prin poezie
Să nu-mi lipsești, măcar de-aici, în nici o zi,
Un vin lipsește de pe buze dar poate...cine știe!?
Dând versurile puțin câte puțin, deoparte..mă va găsi!
Complicat
Poate ar trebui să-ți scriu să-mi cer iertare
Însă pentru tine cuvintele mele n-au valoare
Ce sens au toate dacă tu crezi că te mint
La mie îi mai complicat când vine vorba de cea ce simt
Printre umbre
Ne rătăcim pe cărări paralele,
Priviri stinghere se-aprind și se sting,
Ne ținem în umbre cu gesturi rebele,
Dar inima știe că nu ne desprind.
Trecem ca umbre pe holuri străine,
În valuri de oameni ce-și au propriul destin
Jucăm un teatru, dar noi știm prea bine
Că masca ne cade când nu mai privim.
Ne ținem departe cu gesturi precise,
Ca doi actori ce-și joacă uitarea,
Dar umbrele noastre, pe coridoare ucise,
Soptesc că noi ne-am tăiat chemarea.
Și totuși, în noapte, când nimeni nu vede,
Se zbate un dor vinovat și aprins,
Ne mințim, ne respingem, dar inima știe
Că singuri ne-am dus către propriul declin.
Ne spunem că astfel iubirea se stinge,
Că aceasta se spală cu timp fără glas,
Dar undeva, sub tăcerile reci,
O șoaptă se zbate și cere un ceas.
Ia-mă iubito...
Ia-mă iubito şi mă frânge ca pe o pâine coaptă
Şi dă-mă la sărmanii ce trec pe lângă poartă,
Să le astâmperi foamea cumva cu nişte pâine
Şi să-şi aducă aminte din când în când de mine.
Ia-mă iubito şi du-mă la oala cu mâncare
Şi aruncă-mă-n bucate ca pe un praf de sare
Şi dă-mă de pomană la oamenii de rând,
De mine să-şi aducă aminte când şi când.
Ia-mă iubito şi mă varsă prin cănile de lut,
Ca pe vinul cel roşu şi dulce la băut,
Să-nchine toţi săracii, atunci când mă vor bea,
Din când în când iubito...în amintirea mea.
Sedus
Când mi-este dor de tine,
De simt că-nnebunesc,
Şi-un drum minat îmi vine
Să bat, să te-ntâlnesc.
Şi de-i lovit de obuze
Sau bombele ce cad,
Să te sărut pe buze,
Al morţii drum îl bat.
Ştiu, poate sună aiurea
Şi poate par nebun,
Dar să-ntâlnesc iubirea,
Aş bate al morţii drum.
Vezi, draga mea, iubirea
În ce hal m-a sedus,
S-ajung ca peste viaţă,
Să cred că-i mai presus.
Bogăția iubirii
Azi… cel mai mare lux e fericirea,
Dar vai… ce sărăcie-n noi
Căci când ne-ajunge-n suflet împlinirea,
Uităm să mai iubim, să mai fim noi
Iubirea nu-i rubin sau diamant mai rar,
Nici aur greu, sa-l cumperi, sa-l păstrezi,
Dar n-am văzut cămin mai plin de har
Ca cel unde în dragoste trăiești.
Avem de toate, dar în tăcere stăm,
La mese reci, cu chipuri de granit,
Căci pomul vieții nu dă rod curat
De nu-l uzi zilnic cu dor nemărginit.
Înmoi pesmet în ceai, simplu festin,
Și mierea dulce-mă îmbogățește,
Căci sunt bogat în felul meu divin,
Împărțind totul cu omul ce iubește.
Plimbări
O ceață groasă învelește grabnic orașul
La plimbare fiind...caut să grăbesc și eu pasul,
Fiecare neuron parcă mi te caută cu privirea
Căci în fiecare celulă din mine, respiră amintirea.
Te plimbi și tu prin mintea mea...
....e iarăși despre tine,
Și parcă toti neuronii mei ar vrea,
Să te-ntâlnească, să facă sinapse ingenue cu tine...
Te plimbi nestingherit prin corpul meu
Și te oprești în ochi de-o vreme mai mereu,
Cum stiu?....De câte ori te am în gând și plâng,
Îți văd chipul printre lacrimi oglindind...
De te-ai plimba și tu, prin al meu suflet!
Să vezi cât dor s-a strâns, de tine...
Să-i simți durerea din al tăcerii vuiet
Când amintirea-mi vorbește despre tine...
...Te plimbi și tu, mă plimb și eu...
Pe străzi ce nu se mai doresc intersectate
Căci drumul meu de-un an, mă duce drept,
Către-un imens deșert...prin marea de pustietate...
Să nu mă pierd, eu te mai plimb cu dor prin poezie
Să nu-mi lipsești, măcar de-aici, în nici o zi,
Un vin lipsește de pe buze dar poate...cine știe!?
Dând versurile puțin câte puțin, deoparte..mă va găsi!
Complicat
Poate ar trebui să-ți scriu să-mi cer iertare
Însă pentru tine cuvintele mele n-au valoare
Ce sens au toate dacă tu crezi că te mint
La mie îi mai complicat când vine vorba de cea ce simt
Printre umbre
Ne rătăcim pe cărări paralele,
Priviri stinghere se-aprind și se sting,
Ne ținem în umbre cu gesturi rebele,
Dar inima știe că nu ne desprind.
Trecem ca umbre pe holuri străine,
În valuri de oameni ce-și au propriul destin
Jucăm un teatru, dar noi știm prea bine
Că masca ne cade când nu mai privim.
Ne ținem departe cu gesturi precise,
Ca doi actori ce-și joacă uitarea,
Dar umbrele noastre, pe coridoare ucise,
Soptesc că noi ne-am tăiat chemarea.
Și totuși, în noapte, când nimeni nu vede,
Se zbate un dor vinovat și aprins,
Ne mințim, ne respingem, dar inima știe
Că singuri ne-am dus către propriul declin.
Ne spunem că astfel iubirea se stinge,
Că aceasta se spală cu timp fără glas,
Dar undeva, sub tăcerile reci,
O șoaptă se zbate și cere un ceas.
Ia-mă iubito...
Ia-mă iubito şi mă frânge ca pe o pâine coaptă
Şi dă-mă la sărmanii ce trec pe lângă poartă,
Să le astâmperi foamea cumva cu nişte pâine
Şi să-şi aducă aminte din când în când de mine.
Ia-mă iubito şi du-mă la oala cu mâncare
Şi aruncă-mă-n bucate ca pe un praf de sare
Şi dă-mă de pomană la oamenii de rând,
De mine să-şi aducă aminte când şi când.
Ia-mă iubito şi mă varsă prin cănile de lut,
Ca pe vinul cel roşu şi dulce la băut,
Să-nchine toţi săracii, atunci când mă vor bea,
Din când în când iubito...în amintirea mea.
Sedus
Când mi-este dor de tine,
De simt că-nnebunesc,
Şi-un drum minat îmi vine
Să bat, să te-ntâlnesc.
Şi de-i lovit de obuze
Sau bombele ce cad,
Să te sărut pe buze,
Al morţii drum îl bat.
Ştiu, poate sună aiurea
Şi poate par nebun,
Dar să-ntâlnesc iubirea,
Aş bate al morţii drum.
Vezi, draga mea, iubirea
În ce hal m-a sedus,
S-ajung ca peste viaţă,
Să cred că-i mai presus.
Bogăția iubirii
Azi… cel mai mare lux e fericirea,
Dar vai… ce sărăcie-n noi
Căci când ne-ajunge-n suflet împlinirea,
Uităm să mai iubim, să mai fim noi
Iubirea nu-i rubin sau diamant mai rar,
Nici aur greu, sa-l cumperi, sa-l păstrezi,
Dar n-am văzut cămin mai plin de har
Ca cel unde în dragoste trăiești.
Avem de toate, dar în tăcere stăm,
La mese reci, cu chipuri de granit,
Căci pomul vieții nu dă rod curat
De nu-l uzi zilnic cu dor nemărginit.
Înmoi pesmet în ceai, simplu festin,
Și mierea dulce-mă îmbogățește,
Căci sunt bogat în felul meu divin,
Împărțind totul cu omul ce iubește.
Alte poezii ale autorului
Un alt te iubesc
Credeai că dragostea își schimbă forma
Ori conținutul
Sau jurământul,
Ori portul ce iese din tradiția ei milenară,
Din sate si comune unde iubirea se păstrează fără să moară?
Desigur,tu ești iubirea cea curată,
Frumoasa mea!
De vei pleca să știi că zile multe n-am!
Eu sunt pribeagul ce-și caută iubirea rătăcită
Și să nu crezi că mint vreodată cand vine vorba de amor,
Tu fiind aceea,dulce regăsire,
Ce n-o pot opri!
Te vreau a mea știind că nu ești de vânzare,
Neprețuită ești dar te doresc prea tare
Cum să renunț?
Mai bine moartea cea urâtă,
Decât o fugă rușinoasă...
Aștept victoria și lupta glorioasă,
Să-ți pot răpi pe veci amorul sacru,
Ce nu-i de împrumut sau lesne de primit,
Cer zeilor putere și îndurare,
Să te câștig pe veci
Să-ți fac sfânt de iubire legământ!
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Pentru tine
Îți voi compune sonete de iubire
Interminabile precum este cascada Niagara...
Și-ți voi cuprinde-n versuri sau în șoapte de amor întreaga ființă!
Cazut voi sta în fața ta precum se pleacă cavalerii când au în preajmă a lor regină...
Tu preafrumoasă Vasilica,
Ai milă de-un trubadur ce-i prins în a ta cursă sângeroasă,
Ce te iubește și vrea să îți sărute genunchiul drept atunci când doare,
Sau să-ți sărute degetele tale sacre de la picioare...
Nimeni neștiind de unde-ai furat atâta frumusețe,
Eu fiind acel nebun ce vrea să te răsfețe!
(3 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poem de seară
Poemele de seară îți aparțin doar ție ...
Nu au prea multe rânduri,
Mă au pe mine și pe tine
Ca personaje vii ce-s vesel colorate!
Iubindu-ne din timpurile vechi Sau antice,demult apuse,
Atât de vechi încât nici nume nu purtam....
Eram doar duhuri vorbitoare
Ce caută iubirea,
Eu căutându-te pe tine
Iar tu mă așteptai pe mine,
Știu bine ce îți spun...
Iubirea exista atunci ca și în zilele prezente,
Mulți gânditori se întrebau,
Dacă este cumva virtute?
Să poți să mori pentru amor sau libertate,
Sau să refuzi o simplă existență
Vorbesc acum de mine,
Nemaiputând concepe viața fără tine!
Poemele de seară îți aparțin doar ție ...
Nu au prea multe rânduri,
Mă au pe mine și pe tine
Și se termină vesel cu vorbe de iubire,
Le scriu altfel de fiecare dată,
Ți le trimit într-o cutie cu fundă violet
Culoarea-ți preferată!
(6 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Sărutul nostru
Sărutul nostru e universal
Și delicat și cald,
Nemuritor cu viață de la zei
Nu știe a muri deloc,
E purul adevăr...
Este din foc și din lumină,
Sărutul nostru are forma sa
Rotund precum o lună!
Sărutul vostru nu-l cunosc
Cu sigurantă este altceva
Sincer vă spun,nu-i treaba mea
Eu am iubirea prea frumoasă
De ce să-mi pese de ceva
Ce nu îmi aparține?
Sarutul meu are ceva
Ce nu-i din lumea asta,
Mi-a spus-o cineva
Dar oare cine...
Acum vorbesc de tine!
(24 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Nostalgica toamnă
Tristețe să fii tu toamnă?
Căci chipul ce-l ai astăzi e altul!
Porți stranie mască de bal,
Precum fata bătrână se-ascunde de lume!
Sărutu-i otravă, galbenă,roșie, brună...
Și totuși zâmbește de-i vremea bună,
Iar vântul și ploaia nu-și au încă calea sau drumul!
Pari anotimpul morții dar tu ne-aduci doar belșugul!
Și roade destule și vinul,
Si cântul sau dansul sau versul,
Veșminte de aur porți cu mândrie,
Apoi ni le dai tuturor azvârlind
tot ce ai!
Cerul însuși îl vopsesti cu culorile tale,
Faci risipă de frumos, ne șoptești visele dulci,
Mori ușor ca apoi să renaști...!
Nevrând nume să porți,
Ți se spune nostalgica toamnă,
Tu însă doar te amuzi și zâmbești!
(1 noiembrie 2022 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Credeai
Credeai că las să moară
Ale iubirii sacre clipe,
Când gândul fuge ca un fulger
Să te cuprindă dulce,
Cu ale mele versuri de amor?
Iubito îl rog mereu pe Dumnezeu
Să mi te lase veșnic cu iubire!
Să nu te mute ca pe o zeiță,
În Cer la vreun zeu hain,străin și rece...
Nu știe El cât te iubesc?
Că te doresc a mea soție?
Și ce să-i dăruiesc eu muritorul,
Celui ce are infinitul,
Cum să-l corup pe Dumnezeu?
Mai bine am să-ți scriu nemuritoare versuri de iubire,
Poate așa am să ajung la pieptul tău...!
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Un alt te iubesc
Credeai că dragostea își schimbă forma
Ori conținutul
Sau jurământul,
Ori portul ce iese din tradiția ei milenară,
Din sate si comune unde iubirea se păstrează fără să moară?
Desigur,tu ești iubirea cea curată,
Frumoasa mea!
De vei pleca să știi că zile multe n-am!
Eu sunt pribeagul ce-și caută iubirea rătăcită
Și să nu crezi că mint vreodată cand vine vorba de amor,
Tu fiind aceea,dulce regăsire,
Ce n-o pot opri!
Te vreau a mea știind că nu ești de vânzare,
Neprețuită ești dar te doresc prea tare
Cum să renunț?
Mai bine moartea cea urâtă,
Decât o fugă rușinoasă...
Aștept victoria și lupta glorioasă,
Să-ți pot răpi pe veci amorul sacru,
Ce nu-i de împrumut sau lesne de primit,
Cer zeilor putere și îndurare,
Să te câștig pe veci
Să-ți fac sfânt de iubire legământ!
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Pentru tine
Îți voi compune sonete de iubire
Interminabile precum este cascada Niagara...
Și-ți voi cuprinde-n versuri sau în șoapte de amor întreaga ființă!
Cazut voi sta în fața ta precum se pleacă cavalerii când au în preajmă a lor regină...
Tu preafrumoasă Vasilica,
Ai milă de-un trubadur ce-i prins în a ta cursă sângeroasă,
Ce te iubește și vrea să îți sărute genunchiul drept atunci când doare,
Sau să-ți sărute degetele tale sacre de la picioare...
Nimeni neștiind de unde-ai furat atâta frumusețe,
Eu fiind acel nebun ce vrea să te răsfețe!
(3 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poem de seară
Poemele de seară îți aparțin doar ție ...
Nu au prea multe rânduri,
Mă au pe mine și pe tine
Ca personaje vii ce-s vesel colorate!
Iubindu-ne din timpurile vechi Sau antice,demult apuse,
Atât de vechi încât nici nume nu purtam....
Eram doar duhuri vorbitoare
Ce caută iubirea,
Eu căutându-te pe tine
Iar tu mă așteptai pe mine,
Știu bine ce îți spun...
Iubirea exista atunci ca și în zilele prezente,
Mulți gânditori se întrebau,
Dacă este cumva virtute?
Să poți să mori pentru amor sau libertate,
Sau să refuzi o simplă existență
Vorbesc acum de mine,
Nemaiputând concepe viața fără tine!
Poemele de seară îți aparțin doar ție ...
Nu au prea multe rânduri,
Mă au pe mine și pe tine
Și se termină vesel cu vorbe de iubire,
Le scriu altfel de fiecare dată,
Ți le trimit într-o cutie cu fundă violet
Culoarea-ți preferată!
(6 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Sărutul nostru
Sărutul nostru e universal
Și delicat și cald,
Nemuritor cu viață de la zei
Nu știe a muri deloc,
E purul adevăr...
Este din foc și din lumină,
Sărutul nostru are forma sa
Rotund precum o lună!
Sărutul vostru nu-l cunosc
Cu sigurantă este altceva
Sincer vă spun,nu-i treaba mea
Eu am iubirea prea frumoasă
De ce să-mi pese de ceva
Ce nu îmi aparține?
Sarutul meu are ceva
Ce nu-i din lumea asta,
Mi-a spus-o cineva
Dar oare cine...
Acum vorbesc de tine!
(24 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Nostalgica toamnă
Tristețe să fii tu toamnă?
Căci chipul ce-l ai astăzi e altul!
Porți stranie mască de bal,
Precum fata bătrână se-ascunde de lume!
Sărutu-i otravă, galbenă,roșie, brună...
Și totuși zâmbește de-i vremea bună,
Iar vântul și ploaia nu-și au încă calea sau drumul!
Pari anotimpul morții dar tu ne-aduci doar belșugul!
Și roade destule și vinul,
Si cântul sau dansul sau versul,
Veșminte de aur porți cu mândrie,
Apoi ni le dai tuturor azvârlind
tot ce ai!
Cerul însuși îl vopsesti cu culorile tale,
Faci risipă de frumos, ne șoptești visele dulci,
Mori ușor ca apoi să renaști...!
Nevrând nume să porți,
Ți se spune nostalgica toamnă,
Tu însă doar te amuzi și zâmbești!
(1 noiembrie 2022 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Credeai
Credeai că las să moară
Ale iubirii sacre clipe,
Când gândul fuge ca un fulger
Să te cuprindă dulce,
Cu ale mele versuri de amor?
Iubito îl rog mereu pe Dumnezeu
Să mi te lase veșnic cu iubire!
Să nu te mute ca pe o zeiță,
În Cer la vreun zeu hain,străin și rece...
Nu știe El cât te iubesc?
Că te doresc a mea soție?
Și ce să-i dăruiesc eu muritorul,
Celui ce are infinitul,
Cum să-l corup pe Dumnezeu?
Mai bine am să-ți scriu nemuritoare versuri de iubire,
Poate așa am să ajung la pieptul tău...!
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)