Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Alina
Data postării: 11 octombrie
Adăugat la favorite: 2
Comentarii: 1
Vizualizări: 66
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
O altă iubire
Să fie iubirea singulară și fără de moarte?
Să nu existe o alta nicăieri?
Ce spui prietene?
Credeai în nemuritoarea dragoste?
De unde-ai atâta naivitate copilărească,
Și cine te-a învățat?
Se vede pe chipul tău
İnocența prostească cu parfumul ei!
Să-ți fie iubita fără pereche în lumea largă?
Sau credeai că-i singura
Cu pielea lăcrimândă precum Îs ochii de căprioară,
Iar buzele-i calde ce te-au fermecat,
Sau sânii moi catifelați,
Ori coapsele-i rozali voluptoase
Toate să fie fără egal?
Apoi ținut fermecat în gingașele-i brațe,
Ce te-au aruncat în văzduh pe norii încruntați,
Ușori dar plumburiu colorați
Sus deasupra tuturor!
Fericirea este acum numele tău....
Copile pari atât de nevinovat,
Parcă te văd cum ești agățat acolo sus
Plângând cuprins de extaz...
Ca mai apoi să cazi și iar să cazi alungat,părăsit,abandonat...
Căderea părând fără sfârșit
Ai uitat ce te-am intrebat?
Să fie iubirea singulară?
Te las să plângi acum,
Avem timp destul...
Avem alte iubiri oricând!
(17 februarie 2023 Horia Stănicel -Irepetabila iubire)
Doi golâmbi
doi golâmbi
dinspre-asfințit se-ndreaptă,
lăsându-se purtați de soartă
doi golîmbi
privesc ningăul cum trece,
dar în Decembrie abia începe timpul rece
doi golîmbi
oare-s pregătiți să-nvingă al lor drum
fără să se facă scrum?
doi golîmbi
așteaptă să vină iar Cuptor,
visând că vremea-i va lăsa să-și facă un foișor
doi golîmbi
stau de vorbă ore în șir
pe-o cruce într-un cimitir
doi golîmbi
se uită unul la altul,
senin mai e albastrul!
doi golîmbi
caută să se mai încălzească,
prin alte părți să se odihnească
doi golîmbi
poate au intrat cândva și-n casa ta
și ai crezut că-s altceva
doi golîmbi
au făcut din beznă dimineață
și au preschimbat iedera-n ineață
doi golîmbi,
îndrăgostiți pe-o bancă-n frig afară,
înfruntă anotimpurile care zboară
doi golîmbi
ar rămâne în aer pentru o eternitate,
căci acolo grijile dispar toate
doi golîmbi
caută a vieții norocoasă stea,
n-au idee că s-au născut deja sub ea
doi golâmbi
se amăgesc că-i ușor să trăiască departe,
așa că au omorât universul care-i desparte
doi golâmbi
se prefac că-s rezistenți la durere
când ei sunt ca-n intoxicația cronică cu metale grele
doi golâmbi
se întreba dacă mai e mult
până-n ziua în care în viață nu va mai fi crunt
doi golâmbi
au dat foc alegoriei reci ce i-a adus împreună
și au înălțat un lampion ce le-a ținut loc de lună
doi golâmbi
se cutremură de lugubrul de după moarte
și nici nu și-au pictat portretul de noapte
doi golâmbi
cânta către răsărit
cu versuri ce demult s-au rătăcit
doi golâmbi,
că-s naivi imunologic au înțeles deja,
tot ce-ar vrea e sa tolereze liniștea cumva
doi golâmbi
trăiesc sub cerul liber cu un fluturatic sentiment,
dar Epicleza tot sfânta rămâne în orice moment
doi golâmbi
sunt de nedespărțit
și, totuși, încă nu s-au întâlnit
Peste chipul tău... Sau în afara timpului...
În viscolul acestei vieți... Cu păduri străine...
Sufletu-mi tot cată... Al liniște-i coline...
Câți ochi reci de piatră... În lume am văzut...
Toți au rătăcit... Cu suflete-n tumult...
Și inima-mi tot bântuie... Prin negrul meu necaz...
Fără tine Doamne... Caut lung extaz...
Spune-mi Doamne care... Este calea mea...?
Din câte sunt pe cer... De ce iubesc o stea...?
=============
Reci și lungi iubito... Fost-au anii fără tine...
Nesfârșite nopți... De-o pustietate pline...
Am umblat prin lumea... Dusă de al lumii vis...
Suflet pierdut în lume... O lume în abis...
Al codrilor frunze însă... Încă totuși cântă...
Și păsările prin valuri... Încă se mai plimbă...
Prin întunecimea-mi... Sper că te iubesc...
Căci spre lumea fără stele... Mereu eu privesc...
=============
În această lume... De rele obsedată...
Sufletu-mi tot cântă... Prin al picturii artă...
Să tot rup din mine... Al meu trecut smintit...
Ce-n moartă judecată... Lumei cată un sfârșit...
Așa nebunia-mi... Rău mă otrăvește...
Iar ochii mei în tine... Flama liniștește...
Căci în lumea neagră... O flamă te-am găsit...
Să-mi fii ascultătoare... Căci sunt al tău iubit...
Căci inima-mi ca smoala... De secetă-i crăpată...
Și fosta îmblânzită... Cu palma-ți fermecată...
Și am uitat c-am fost... Rege mort și năcăjit...
Și că văzusem umbra... A întunericului cumplit...
Cât păsările cântă... Și calea spre cer ne-o arată...
Cât florile se plâng... Căci lumea e deșartă...
Sunt un simplu om... Și Cerului mă-nchin...
Cât încă mai trăiesc... Voi fi mereu creștin...
Și cât există lumea-n... Gânduri rele și introvertite...
Puterile vor fi... Cu suflete perfide...
Mie-mi viața pe pământ... Se stinge în culoare...
Căci pentru timp sunt fluture... Și iubesc o floare...
Și tot aștept din ochii tăi... Culoare ca din floare...
Și uneori eu chiar o văd... Și crești ca sub un soare...
Iar raza când te va bate... Și ochii ți se vor deschide...
Atunci să îmi șoptești în liniște... "Eu te iubesc iubite..."
Să-mi șoptești cu cîntec viu... De împreunare...
“Tu-mi ești rază de lumină... Pe-o lacrimă de floare...
Să-mi fii tărie pe pământ... Cât moare lumea-n chin...
Sub Cer ție regină... Sub Cer mie stăpân”
Cât eu pe tine te iubesc... Sorbește-a mea gândire...
Și vezi că pe pământ... Nu e fericire...
Vezi că lumea și-a pierdut... Toată a sa onoare...
Ceru-i mort pentru cei morți... E hău fără culoare...
Și vreau să vad în al tău plâns... Cum mor idei deșarte...
Când o să-ți cadă lacrima... Pe buzele-mi uscate...
Când timpul meu va trece... Pleca-voi în mormânt...
Privește spre eter... Urăște al morții gând...
=============
În vremelnică dansare... Sub Împăratului Cel Ceresc...
Două suflete-n culoare... Împreună cresc...
Prin sclipiri din ochii tăi... Văd că ești suflet al meu...
Din lumea fără stele... Noi spre Dumnezeu…
Această poezie e scrisă de personajul principal al unui poem mai amplu care se va numi "Hecto fiu de Flamă". Ea face parte din antractul poemului.
Voi mai posta și alte poezii și poate un fragment din poem ...
Alte detalii mai tîrziu...
A C A S A
Acasa sunt bratele tale, iar...
Casa-mi este imbratisarea ta.
Acasa sunt ochii ce ma privesc neincetat, iar...
Sufletul-mi tanjeste in fiecare zi dupa casa ce-mi esti.
Acasa esti tu si eu... A C A S A suntem noi!
Acasa-mi este fericirea ce-o traiesc, iar...
Sufletul-mi creste cu fiecare zambet.
Acasa ne asteapta cu bratele deschise, iar...
Casa ne primeste cu dragoste curata!
A C A S A suntem noi... acasa esti tu si eu!
,,Ne cunoaștem din vedere" în daneză
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Vi kender hinanden af synet
hvor mange flygtige øjeblikke
aldrig på deres måde
de stoppede ikke
sikker og hurtig gang
Vi kender hinanden af synet
kun øjnene i stilhed
sagde de så mange gange
alt, hvad de ønskede
da de mødte deres lys...
Ikke engang ved et uheld
Jeg sagde ikke et ord
I så mange møder,
dette stirrende spil
det morede os begge.
Vi kender hinanden af synet
men det er altid en fornøjelse
hukommelsen at beholde
og anmeldelse
øjnene du har kendt i en menneskealder
mødes om morgenen
og når det sner, og når det regner
i bil 179.
Vi kender hinanden af synet...
Også!
Vi kender hinanden af synet
hvor mange flygtige øjeblikke
vi stoppede aldrig på deres vej
sikker og hurtig gang
Vi kender hinanden af synet
kun øjnene i stilhed
sagde de så mange gange
alt, hvad de ønskede
da de mødte deres lys...
Ikke engang ved et uheld
Jeg sagde ikke et ord
I så mange møder,
dette stirrende spil
det morede os begge.
Vi kender hinanden af synet
men det er altid en fornøjelse
hukommelsen at beholde
og anmeldelse
øjnene du har kendt i en mennesk
ealder
mødes om morgenen
og når det sner, og når det regner
i bil 179.
Vi kender hinanden af synet...
Også!
Cuvinte de iubire
Iubito, să ne rostim cuvinte de iubire,
Amorul să ne fie dialog,
Iar noi îmbrățișați să stăm pe-un nor în formă de săgeată,
Ce-i tras de zeul Cupidon...
Iar marea care-ți place ție
Să ne privească cu ochi din valuri liniștite,
Iar tu să mă săruți fără oprire,
Cum ne-am promis la început de drum!
Iubito, eu am secretul cuvintelor vrăjite,
Ți le trimit mereu să le săruți și tu,
E vorba despre a noastră poveste de iubire,
Cu mine și noi doi și-o melodie,
Ce spune magic taina ei...
Să fie însăși fericirea cea promisă,
De undeva Din Cer chiar de la Zei?!
Iubito, să ne rostim cuvinte de iubire,
Amorul să ne fie dialog,
Iar noi îmbrățișați să stăm pe-un nor în formă de săgeată,
Ce-i tras de zeul Cupidon...
(2 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Alte poezii ale autorului
Dincolo de emoții
Se scutur frunzele toamna
și nu am nici -o emoție când ele cad.
Iar pe alții când îi privesc,
și îmi apar în cale,
se bucură, fac poze.
Dar mie îmi este paralel de tot.
Aș fi nu eu în gândul meu și aș arde tot.
că nu-mi place toamna!
de ce alții o iubesc?
E răcoare, copii se duc la școală?
roadele oamenii le adună?
Nu-mi place toamna!
nu am nici-o emoție în anotimpul acesta.
dar tac și privesc în jurul meu.
și mă așez uneori pe un scaun din parc.
și mă uit la toți
cum își petrec hazliu și frumos,
ei toamna.
Autor:Zamurca Alina
Poezia este scrisă pe 10.07.2024🤍
Şi ce?
Şi ce dacă
lumea ne atacă?
eu mă bucur că trăiesc
în al meu sat natal locuiesc.
Și ce?dacă norii suspină?
După norii negri soarele vine
din nou ne va zâmbi
lumina,bucuria ne-o va vesti.
Și ce?dacă clipele
de neuitat se uită?
și nu îmi voi aduce aminte
Sunt bucuroasă de tot ce am
Acum și pân la moment.
Zamurca Alina ❤️
Toată durerea
durerea toată,
o scriu în versuri,
mici și scurte,
mai mult nu e nevoie.
timpul trece,timpul vine,
iar durerea rămâne cu mine.
noaptea satul doarme.
numai eu nu am somn,
durerea îmi încurcă,
încărcată cu lacrimi.
Și eu atunci,
sudoarea de pe față o șterg,
respir cu grijă și teamă,
Mi-e frică să nu mor
și durerea să moară cu mine .
Poezie despre moarte,durere .
Autor 🖤 Zamurca Alina 🖤🖤
Stihul
Am finisat stihul meu,
punând ultimul punct
ca un final bun.
privesc poezia de la-nceput,
și până la final,
citind-o iarăși,și iarăși
văd străluciul în fiecare silabă,consoană.
cuvânt, semn de punctuație.
și parcă mai am ceva de scris în ea.
dar cuvintele mi s-au terminat.
Deci,ca dublu final mai adaug un punct,
nu departe de primul.
Autor Alina Zamurca 🤍 🎀
(30.09.2024)
Satul meu (despre Satul Varnița)
Satul meu nu-i ca altul,
Satul meu eu deosebit!
La noi aici în sat.
Copiii, adulții, profesorii, bunicii
Sunt strânși legați.
Avem un sat prietenos,
Că pe oricare-l primește bine,
Iar mai ales când vine iarna,
Poți vedea copii cu sania.
E vesel aici la noi
Vesel dar nu ca la voi!
Atunci când vine primăvara,
O mireasă merge flori îmbătătoare,
Iar când vine vara,
Vezi copiii furând cireșe de la oameni,
Deci ,când toamna sosește.
Oamenii de roadă bogată se bucură.
Așa e satul meu
Am un sat deosebit.
Autor Zamurca Alina 🌷
Sub sabia mea de fier
Sub sabia mea de fier,
Dușmanii vor cădea.
De sabia mea de fier,
Toți se vor temea.
Poezie dedicată dușmanului.
Arnăutu Vadim