Ești peste tot dar nicăieri
Oriunde privesc, ești acolo.
Într-o lumină care se stinge prea lent,
Într-o umbră care nu ar trebui să existe,
În fereastra unui tren care pleacă
și nu mă ia cu el.
Inima mea sapă prin nimic,
Căutând ceva ce nu mai există.
Îți caut numele în zgomotul orașului,
dar el tace,
Ca și cum n-ai fi fost niciodată.
Mă mint că nu mai ești, că nu mai exiști,
Că ai fost doar un vis prea lung,
O greșeală a timpului.
Dar minciuna e subțire,
Se rupe sub greutatea unui gând,
Sub un miros, o stradă, o zi de joi
Care îmi amintește prea mult de tine.
Și totuși…
nu vii.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Florin Dumitriu
Data postării: 30 ianuarie
Vizualizări: 29
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Dialog
Poem: Soarele și luna
Premiile Nobel pentru Literatură pentru 2018 şi 2019 vor fi acordate împreună în acest an
Poem: Si plouă...
Poem: Icoana
Ziua în care se publica una dintre cele mai celebre cărţi din istorie
Poem: Zombie's gambit
Poem: Ușa am inchis
Imnul Limba noastra a rasunat azi in toata tara. Versurile patriotice au deschis festivitatile dedicate sarbatorii limbii romane. Oficialii au depus flori la busturile poetilor - VIDEO