Freamătul Inimii

Te-am căutat prin zile gri,

Un vis pierdut, o cale-nchisă,

Cu fiecare pas, cad între două lumi,

Iar sufletul meu, spre tine se înclină.

 

Nu-mi frânge inima, nu-mi frânge dorul,

Deși distanța arde tot ce-am fost,

Te văd în stele, te simt în vânt,

Dar tu ești o iluzie, un foc al unui vis.

 

Simt cum îngheață dorințele-n mine,

Cum tăcerea ta, mă sfâșie într-o clipă,

Dar totuși sper, în noaptea asta rece,

Ca inima mea din nou să-mi ardă.




Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: Florin Dumitriu poezii.online Freamătul Inimii

Data postării: 13 octombrie 2024

Adăugat la favorite: 9

Timp de citire: ~1 min.

Vizualizări: 1248

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

Rătăcit prin umbre

Părea că noaptea și-a uitat lumina

Pe umerii ei albi, tremurători,

Și că din cer, sfioasă, rădăcina

Ținea pământul plin de visători.

 

În ochii ei dormeau păduri bătrâne,

Cu izvoare reci și fără glas,

Iar luna își lăsa pe frunte stâne

De stele risipite în popas.

 

Și tot privind-o, mi-am pierdut măsura,

Ca un călător rătăcit prin rai,

Căci ea avea și floarea, și arsura,

Și liniștea, și dorul cel dintâi.

 

Nu era chip, ci parcă o vedenie,

Un cântec vechi rămas fără sfârșit,

În care Dumnezeu, din mărinimie,

A pus tot ce-a iubit și n-a rostit.

 

Iar eu, săracul rob al frumuseții,

N-am vrut palate, slavă sau noroc;

Mi-ar fi ajuns să-i fiu în pragul vieții

O umbră care arde fără foc.

 

Că sunt femei frumoase peste lume,

Cum sunt și stele risipite-n zări,

Dar ea purta în taina unui nume

Întregul cer ascuns în depărtări.

Mai mult...

Știi...

știi…

mi-e dor de tine

puțin prea tare, puțin prea

des, puțin mai mult în

fiecare zi.

 

și totul merge înainte,

dar nimic nu mai atinge

felul în care ar trebui

să doară.

 

știi…

lucrurile mici au început

să țină loc de răspunsuri,

de parcă absența ar avea

formă concretă.

 

și mă lovesc de ele

ca de niște uși închise

care încă mai par

că ar putea ceda.

 

știi…

noaptea a devenit un spațiu

în care gândurile nu mai dorm,

ci se plimbă în cerc

până uită de unde au pornit.

 

și eu rămân acolo,

între ele,

ca un martor care nu mai știe

ce a văzut.

 

știi…

timpul nu mai curge înainte,

ci se strânge în locuri mici

pe care le evit fără să vreau.

 

și fiecare secundă

pare că știe ceva despre mine

pe care eu încă

nu-l înțeleg.

 

 

Mai mult...

Sub tăcerea unui cer bătrân

Sub tăcerea unui cer bătrân,

Unde stelele se nasc și pier,

Umbra nopții cade lin

Peste gândul meu stingher.

 

Vântul poartă dorul greu

Printre frunze rătăcite,

Și-n adâncul gândului meu

Se aprind lumi neștiute.

 

Luna tremură pe lac,

Ca un vis ce nu mai vine,

Iar pe ape, pas cu pas,

Trece umbra ta spre mine.

 

Dar tu ești ca o poveste

Ce-n vecii nu se sfârșește,

Ca o stea ce nu mai este

Și totuși în cer lucește.

 

Și mă-ntreb, privind în noapte,

Unde merg atâtea clipe,

Spre uitare, spre departe,

Ori spre veșnice risipe?

 

Căci iubirea-i doar o rază

Într-un univers pustiu,

Care arde și visează

Pentru-un suflet prea târziu.

Mai mult...

Gust din venin

Ce-ar fi dacă ne-am mai întâlni iar,

Fără să ne fii știut,

Mai da din nou pradă disperării,

Cum demult ai făcut?

 

Ce-ar fii dacă ne-am mai iubi iar,

Fără să ne fii priceput,

Mi-ai face din nou inima bucăți,

Cum doar tu ai putut?

 

Mâinile doresc pielea ta

Picioarele doresc drumul tău,

Mintea își dorește să te visez

Iar sufletul să te iubesc.



Mai mult...

Aceeași clipă

Te port în mine ca pe-o rugăciune

Spusă de lacrimi, nu de gură,

Și fiecare gând al meu spre tine

E o rană care devine pură.

 

În ochii mei se nasc izvoare

Dintr-un cer ce nu mai are nume,

Și luna cade mai aproape

De inima acestei lumi postume.

 

Dacă ai ști câtă tăcere

Îți ține locul în această clipă,

Ai auzi cum însăși vremea

Se frânge-n dor și se disipă.

 

Te-aș așeza pe vârf de munte,

Unde nici norii nu te-ajung,

Să te păstrez ca pe o taină

Pe care nici eu nu o străpung.

 

Și dacă timpul ne desparte

Ca o mare de un alt țărm,

Eu voi rămâne doar chemarea

Unui suflet fără de drum.

Mai mult...

Iubirea nu e o vorbă spusă ușor

 Pe malul tăcerii, pașii noștri se pierd,

Sub cerul întunecat, unde doar dorințele ard,
Între cuvinte neîmpărtășite și gânduri nevoite,
Se naște o lume în care nu ne putem găsi.

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

Aici

Când vântul vieții suflă rece,

Și umbre lungi se-aștern pe drum,

Eu sunt aici. Nimic nu trece

Fără să-ți simt al tau parfum.

 

Când cerul plânge peste tine,

Și nopțile te dor prea mult,

Îți voi fi scut. Îți voi fi mâine.

Îți voi fi timpul ce-a trecut.

 

Căci dragostea nu se destramă

Sub greutăți sau dor nespus,

Ea crește-n noi - lumină calmă

Ce ne conduce spre apus.

 

Așa că, ține-mi mâna strânsă!

Orice-ar veni peste noi doi-

Iubește-mă! Să nu uiți însă

Că lumea noastră suntem chiar noi.

Mai mult...

Direct către tine mă adresez

Direct către tine eu acum mă adresez

Indirect printr-o scrisoare, greșelile am încercat să mi le redresez

Din moment ce atâtea piedici am ajuns să-ți amplasez

Mi-am propus astfel și acum să-ți inoculez

Că noaptea nu te mai visez

Știu , e greu să te controlezi

Dupa ce  mă stimulezi , ziua după ce  manipulezi

Iar noaptea eu nu dorm și te cercetez

Clar tu vrei să mă regulezi

Dupa ce spui că mă placi și postulezi

Aflu că de fapt oscilezi

Incert mă gândesc că poate vrei doar să te etalezi

Intriga continuă , iar frica mea nu se diminuă

Căci mi se pare că te destrăbălezi

Începi ceva , nu termini și decolezi

Astfel în al tău joc dement tu excelezi

Mi-ai recunoscut că ți-a plăcut să mă disimulezi

Așadar decid că delirezi

Am pierdut jocul tău  , capitulez

Dar te anunț că din acest punct

Mă angajez solemn să te defaimez

Nu ai cum să te mai camunflezi

Fiindca în timp ce tu te ondulezi

Eu strâng dovezi ca să te dezarticulez

Dar înainte să inhalezi

Îți mai spun un lucru  , ca să te consolez

Eu noaptea încă te visez

Si parcă mă strangulezi

Dar nu te mai cercetez.

 

 

 

 

De o perioada tot vreau sa mă contactezi

Îți spun încontinuu că nu te mai cercetez

Dar poate vrei , știu că poate vrei , dar nu vrei sa mă mai vezi

Știi că oricine mi-ar pune stop , eu tot n am să capitulez

Știi că orice ți-aș promite azi ,  mâine tot am să te doresc

Știu că oricât de dragă mi-ai fi azi, mâine ai să mă rănești

Știu că oricât de mult încerc să te uit, diseară am să te visez

Nu-mi asculta poveștile, ai să te înveselești

M-ai ținut aproape , eu nu ți-am oferit mai mult decât o mână pe umăr

Daca m-aș întoarce în timp te-aș îmbrățișa din suflet ca să mă răscumpăr

Ai tras de mine atât de mult, nu te-am meritat deloc, mă plâng că ești distantă , dar nu tot eu am zis stop ?

Ți-am spus că esti imatură și că ești ofticată

M-am înșelat dar chiar și așa ai fi fost justificată

În preajma mea  erai atentă si implicată

Dar copilul de mine a zis  ca ești prea complicată

Mi-ai o dat o mie de lecții

Nu te-am crezut când mi-ai spus că n-o să te uit vreodată

Am râs de tine cand mi-ai arătat cât ești de unicată

Și totodată

Ce-ai spus tu nu denotă aroganță

Te-am judecat atât dintr-o fațadă

Ai să îmi răspunzi , dar n-ai să mă mai suni vreodată

De ceva timp nu am mai trecut pe a ta stradă

Mă întreb daca prietenul tău s-a prins de mascaradă

Știi că orice vei face nu vei fi prinsă niciodată

Am trecut pe la tine inca o dată

Mai mult...

TE AȘTEPT ÎN VIS

Toate mi se întâmplă în vis

Așa ne-a fost nouă scris.

Până la tine-i cale lungă

Gândul poate să ajungă

Atât ne este permis

 

Ne privim  înduioșați

Și cu ochi înlăcrimați

Noaptea asta-i generoasă

Ești iarăși oaspete în casă

Mai trăim încă o dară

Povestea cea minunată

 

Sufletul dorul și-a stins

Cănd în brațe  m-ai cuprins

Toată noaptea am colindat

Aveam aripi, și am zburat

Peste  creste, pe sub mări

Când visul se destramă în zori

Mai mult...

,,Ne cunoaștem din vedere" în portugheză

Ne cunoaştem din vedere

câte clipe efemere

niciodată-n drumul lor

nu şi-au oprit

mersul sigur şi grăbit

 

Ne cunoaştem din vedere

numai ochii în tăcere

au rostit de-atâtea ori

tot ce doreau

când lumina şi-o întâlneau...

 

Nici măcar din întâmplare

vreun cuvânt nu am rostit

În atâtea întâlniri,

jocul ăsta de priviri

pe-amândoi ne-a amuzat.

 

Ne cunoaştem din vedere

dar oricând e o plăcere

amintirea s-o păstrezi

şi să revezi

ochii ce îi ştii de-o viaţă

întâlniţi de dimineaţă

şi când ninge, şi când plouă

în maşina 179.

Ne cunoaştem din vedere...

Şi-atât!

 

Ne cunoaştem din vedere

câte clipe efemere

niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit

mersul sigur şi grăbit

 

Ne cunoaştem din vedere

numai ochii în tăcere

au rostit de-atâtea ori

tot ce doreau

când lumina şi-o întâlneau...

 

Nici măcar din întâmplare

vreun cuvânt nu am rostit

În atâtea întâlniri,

jocul ăsta de priviri

pe-amândoi ne-a amuzat.

 

Ne cunoaştem din vedere

dar oricând e o plăcere

amintirea s-o păstrezi

şi să revezi

ochii ce îi ştii de-o viaţă

întâlniţi de dimineaţă

şi când ninge, şi când plouă

în maşina 179.

Ne cunoaştem din vedere...

Şi-atât!

 

Nós nos conhecemos de vista

quantos momentos fugazes

nunca no caminho deles

eles não pararam

caminhada segura e rápida

 

Nós nos conhecemos de vista

apenas os olhos em silêncio

eles disseram tantas vezes

tudo o que eles queriam

quando eles encontraram sua luz...

 

Nem mesmo por acidente

Eu não disse uma palavra

Em tantas reuniões

esse jogo de encarar

isso nos divertiu.

 

Nós nos conhecemos de vista

mas é sempre um prazer

a memória para guardar

e revisar

os olhos que você conhece há toda a vida

encontro pela manhã

e quando neva e quando chove

no carro 179.

Nos conhecemos de vista...

E assim!

 

Nós nos conhecemos de vista

quantos momentos fugazes

nós nunca paramos no caminho deles

caminhada segura e rápida

 

Nós nos conhecemos de vista

apenas os olhos em silêncio

eles disseram tantas vezes

tudo o que eles queriam

quando eles encontraram sua luz...

 

Nem mesmo por acidente

Eu não disse uma palavra

Em tantas reuniões

esse jogo de encarar

isso nos divertiu.

 

Nós nos conhecemos de vista

mas é sempre um prazer

a memória para guardar

e revisar

os olhos que você conhece há toda a vida

encontro pela manhã

e quando neva e quando chove

no carro 179.

Nos conhecemos de vista...

E assim!

Mai mult...

Despărțirea

Nu-ncerca să vii la mine,

Nu-ncerca, că-i în zadar.

Afecțiunea mea pentru tine

N-a fost decât un amar.

 

Drum coiește-ți înainte!

Și voi încerca pe cât pot,

Iubire-mi s-o scot din minte

Fără sunetul de tropot.

 

Voi uita de-ale tale mângâieri,

De sărutul tău amăgitor.

Voi uita tot ce-a fost ieri,

Căci nu a fost decât un nor.

 

Mai mult...

Suflet

Ți-am dat o mie de mici bucățele

Din inima mea,

Dar în loc să faci din ele

Un trandafir sau o lalea

 

Le-ai fărâmițat în gheață și sticlă

Și ai privit spre soarele altcuiva

 

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍