“stars” but full of scars
with tear in my eyes
i beg you to stay
but my only remain
is my fucking shame.
i’m tired of this nonsense
it was a big mistake
to believe that i can,
save these attachment.
i miss you with all my heart
my soul is full of scars
but you can’t realize
the fact that i love you so much.
when it’s done
it’s a black hole in my heart.
when he s gone,
it’s hard as fuck to keep my feelings up.
even if we’re over
i feel like i’m in heaven
in a heaven full of stars
where i can cover my scars
heaven is not the hell
just remind me that i was in them
before i go from there
i want to thank you but with some mad.
i am mad because of you
my sky is not so blue
i’m not in the mood this days
even tho i’m here in the azure.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: vale_gher
Data postării: 30 ianuarie
Comentarii: 1
Vizualizări: 127
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
Dor
Orice as gândi
Nimic nu ar ajuta
Inima strașnic rupta
O fărâmă de raza.
Și știu e târziu
Inca dorul îți duc
Prin aleele lungi
Privirea mio ridic.
Te iubesc amar
Dar și dulce și picant
Și ud și fără nimic
Al meu întreg.
Suflete pereche
Ne-am intalnit intr-un moment in care
Eram scarbiti, satui de rau si de ocara.
Aveam nevoie doar de-o alinare
De-o raza de speranta, de o schimbare.
Eram putin pierduti, tacuti din fire,
Traiam in noi crezand ca asa-i mai bine.
Ne proiectam in vis, paream atat de aproape
Dar dimineata anula tot ce cream in noapte.
Acolo undeva in timp si spatiu existam
Simteam la fel, iubeam si rezonam,
Credeam cu toata fiinta mea in tine, cugetam
La o viata impreuna asa cum o visam.
Dar cine-ar fi crezut ca ai sa apari pe nestiute
O inima nobila, cu un suflet cat un munte
Cu o voce calda, intr-un corp de inger
Ai coborat din cer? Nu stiu... esti reala?
Caci tind sa cred ca totul e o-nscenare
Eu te-am visat in felul meu...se pare
Ca mi-ai intrecut chiar orice asteptare.
Vreau sa traim, sa ne simtim , sa radem
Sa povestim, sa ne privim in ochi, sa plangem
Sa facem dragoste, sa stam fata in fata
Sa cautam acea clipa care sa valoreze ...o viata!
Nu cer
Nu cer să-mi dai ce n-ai să-mi dai,
Nici luna-n palme s-o cobori,
Nu cer un drum fără noroi,
Când pașii mei trec printre nori.
Nu cer să schimb ce nu pot fi,
Să mă prefac în altă umbră,
Dar dă-mi curajul de-a trăi,
Cu suflet plin, cu fruntea sumbră.
Nu cer nimic, doar să exist,
Să-mi port lumina-n pieptul gol,
Căci tot ce vreau, în mine-i scris,
Și-i mai frumos decât un rol.
Nu cer să-mi scuturi stele-n zori,
Nici să-mi deschizi un cer senin,
Când trec prin umbre sau fiori,
Eu vreau doar timpul meu deplin.
Nu cer cuvinte fără rost,
Nici jurăminte ce se pierd,
Doar un surâs, căci e un cost
Pe care viața nu-l dezmierd.
Nu cer nimic, doar să mă știi,
Un suflet simplu, un fugar,
Și să rămâi, să-mi fii, să-mi vii,
Când cerul lumii e amar.
Nu e chioară
Stau... Ascult Alternosfera
Mă gândesc la Marinela.
Și vreau să scriu o poezie
Despre a noastră drumeție.
A început tot c-o minciună
Cum că iubirea este chioară.
Dar eu ne vedeam împreună,
Liniștind aceeași vioară.
I-am furat din ochi frumusețea
Și ea să fure ceva și-ar fi dorit
Căutând dezgolită tristețea
Doar titre necitite a gasit.
Am învățat ca iubirea moare
Și recunosc, e vina mea.
Numărând in petale fără culoare
Eu n-o mai vreau deja.
Nu există sfârșit perfect
O să verific cand-oi fi bătrân.
Poate, când ceva începe
Doar sfârșituri mai rămân.
Poezie
Am căutat poezie pe ziduri de ruine
În grădini fără o floare,
Când șoaptele mă-nvățau că doare
Gândul despre tine …
Am scris poezie, despre noi și ce n-a fost
În lacrimi și tăcere,
Cu un titlu nenăscut plin de durere …
Când părea că n-are rost.
Am scris cu-o lacrimă în al tău suflet
Să te am a mea o viață,
Rătăcind prin ceață …
Neînțeles și defect.
Am cerut poezie când nu puteam să te privesc
Când adormeai pe cerul înstelat
Și atunci… necondiționat
Simțeam că te iubesc!
Am auzit poezie în gustul de pământ
În rămășițe de trecut, de amintiri …
Trecutelor iubiri,
Măturate prin văzduh de vânt.
Am auzit poezie când nu m-am așteptat
Când te-am iubit - Și ce iubire!
Dar vai ce durere …
Când o clipă te-am uitat!
Am trăit o poezie, o viață căutând
Privirea ta mi-a fost infinitul
Într-un vers … sărutul,
Am trăit iubind …
Am putut să te recit pe cer la infinit …
Poezia sufletului meu,
Mi te-am cerut lui Dumnezeu,
Și divin te-am iubit!
Te-am cerut să-mi fi muză, să uit singurătatea
Să pot scrie despre noi,
Departe amândoi …
Croind eternitatea.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 )
Of, Doamne
Of, Doamne, câte întrebări şi răspunsuri,
Câte vorbe aruncate în neant…
Mă frământ între lumini şi apusuri,
Mă cufund într-un soare gigant.
Of, Doamne, cât pârjol şi minciună,
Câtă necinste, ruşine, neteamă,
În suflet de om zilnic se adună,
Iar pe Tine, lui Satan te reclamă.
Of, Doamne, se prăvale lăcaşul,
Evanghelii se mistuie în altar,
Necuraţii invadează oraşul,
Piere al credinţei ultim lăstar.
Doamne, se gată petrolul din lampă,
Se întunecă omul în suflet şi-n minte,
Mamele acum joacă roluri de vampă,
Copiii lor blesteamă tainele sfinte.
Doamne, se surpă-n cutremur pământul,
Apele curg în potop ca dintr-o fântână,
Fă de la început lumea, să fie Cuvântul…
Iar pe om… fă-l din iubire, nu din ţărână.
Dor
Orice as gândi
Nimic nu ar ajuta
Inima strașnic rupta
O fărâmă de raza.
Și știu e târziu
Inca dorul îți duc
Prin aleele lungi
Privirea mio ridic.
Te iubesc amar
Dar și dulce și picant
Și ud și fără nimic
Al meu întreg.
Suflete pereche
Ne-am intalnit intr-un moment in care
Eram scarbiti, satui de rau si de ocara.
Aveam nevoie doar de-o alinare
De-o raza de speranta, de o schimbare.
Eram putin pierduti, tacuti din fire,
Traiam in noi crezand ca asa-i mai bine.
Ne proiectam in vis, paream atat de aproape
Dar dimineata anula tot ce cream in noapte.
Acolo undeva in timp si spatiu existam
Simteam la fel, iubeam si rezonam,
Credeam cu toata fiinta mea in tine, cugetam
La o viata impreuna asa cum o visam.
Dar cine-ar fi crezut ca ai sa apari pe nestiute
O inima nobila, cu un suflet cat un munte
Cu o voce calda, intr-un corp de inger
Ai coborat din cer? Nu stiu... esti reala?
Caci tind sa cred ca totul e o-nscenare
Eu te-am visat in felul meu...se pare
Ca mi-ai intrecut chiar orice asteptare.
Vreau sa traim, sa ne simtim , sa radem
Sa povestim, sa ne privim in ochi, sa plangem
Sa facem dragoste, sa stam fata in fata
Sa cautam acea clipa care sa valoreze ...o viata!
Nu cer
Nu cer să-mi dai ce n-ai să-mi dai,
Nici luna-n palme s-o cobori,
Nu cer un drum fără noroi,
Când pașii mei trec printre nori.
Nu cer să schimb ce nu pot fi,
Să mă prefac în altă umbră,
Dar dă-mi curajul de-a trăi,
Cu suflet plin, cu fruntea sumbră.
Nu cer nimic, doar să exist,
Să-mi port lumina-n pieptul gol,
Căci tot ce vreau, în mine-i scris,
Și-i mai frumos decât un rol.
Nu cer să-mi scuturi stele-n zori,
Nici să-mi deschizi un cer senin,
Când trec prin umbre sau fiori,
Eu vreau doar timpul meu deplin.
Nu cer cuvinte fără rost,
Nici jurăminte ce se pierd,
Doar un surâs, căci e un cost
Pe care viața nu-l dezmierd.
Nu cer nimic, doar să mă știi,
Un suflet simplu, un fugar,
Și să rămâi, să-mi fii, să-mi vii,
Când cerul lumii e amar.
Nu e chioară
Stau... Ascult Alternosfera
Mă gândesc la Marinela.
Și vreau să scriu o poezie
Despre a noastră drumeție.
A început tot c-o minciună
Cum că iubirea este chioară.
Dar eu ne vedeam împreună,
Liniștind aceeași vioară.
I-am furat din ochi frumusețea
Și ea să fure ceva și-ar fi dorit
Căutând dezgolită tristețea
Doar titre necitite a gasit.
Am învățat ca iubirea moare
Și recunosc, e vina mea.
Numărând in petale fără culoare
Eu n-o mai vreau deja.
Nu există sfârșit perfect
O să verific cand-oi fi bătrân.
Poate, când ceva începe
Doar sfârșituri mai rămân.
Poezie
Am căutat poezie pe ziduri de ruine
În grădini fără o floare,
Când șoaptele mă-nvățau că doare
Gândul despre tine …
Am scris poezie, despre noi și ce n-a fost
În lacrimi și tăcere,
Cu un titlu nenăscut plin de durere …
Când părea că n-are rost.
Am scris cu-o lacrimă în al tău suflet
Să te am a mea o viață,
Rătăcind prin ceață …
Neînțeles și defect.
Am cerut poezie când nu puteam să te privesc
Când adormeai pe cerul înstelat
Și atunci… necondiționat
Simțeam că te iubesc!
Am auzit poezie în gustul de pământ
În rămășițe de trecut, de amintiri …
Trecutelor iubiri,
Măturate prin văzduh de vânt.
Am auzit poezie când nu m-am așteptat
Când te-am iubit - Și ce iubire!
Dar vai ce durere …
Când o clipă te-am uitat!
Am trăit o poezie, o viață căutând
Privirea ta mi-a fost infinitul
Într-un vers … sărutul,
Am trăit iubind …
Am putut să te recit pe cer la infinit …
Poezia sufletului meu,
Mi te-am cerut lui Dumnezeu,
Și divin te-am iubit!
Te-am cerut să-mi fi muză, să uit singurătatea
Să pot scrie despre noi,
Departe amândoi …
Croind eternitatea.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 )
Of, Doamne
Of, Doamne, câte întrebări şi răspunsuri,
Câte vorbe aruncate în neant…
Mă frământ între lumini şi apusuri,
Mă cufund într-un soare gigant.
Of, Doamne, cât pârjol şi minciună,
Câtă necinste, ruşine, neteamă,
În suflet de om zilnic se adună,
Iar pe Tine, lui Satan te reclamă.
Of, Doamne, se prăvale lăcaşul,
Evanghelii se mistuie în altar,
Necuraţii invadează oraşul,
Piere al credinţei ultim lăstar.
Doamne, se gată petrolul din lampă,
Se întunecă omul în suflet şi-n minte,
Mamele acum joacă roluri de vampă,
Copiii lor blesteamă tainele sfinte.
Doamne, se surpă-n cutremur pământul,
Apele curg în potop ca dintr-o fântână,
Fă de la început lumea, să fie Cuvântul…
Iar pe om… fă-l din iubire, nu din ţărână.
Alte poezii ale autorului
“patruzeci și una de idei “
patruzeci și una de idei,
au scris toți acești efemeridei,
efemeri ai vieții, sau a singurătății
dar toate astea au o cauză,
fiecare are o repauză.
la un moment dat, ești prea obosit ca să mai faci ceva,
așa că-ți iei o pauză
în care reflectezi la orice clauză,
din ce motiv ai ajuns acolo, cum te simți când ești acolo, poate este cineva.
cineva să te-ndrume,
pe această șină-n lume,
șina creației, unde nu toți au albume.
creația se dezvoltă din ceva,
cumva, cândva, ceva a fost acolo
așa că tu te poți cultiva,
chiar dacă acum ești solo.
un înger cald ești acum
mamă, prietenă, bunică,
ai fost de toate pentru noi.
un înger cald,
ce sufletul ni-l alina.
o mamă, chiar dacă nu eram toți fii tăi,
o prietenă, e ceea ce mi transmiteau ochii tăi,
o bunică, ce ne a iubit și prețuit mereu,
o inimă ce v-a conta mereu.
deși ți-am greșit, tu ne-ai iertat,
deși te-am supărat, nu ai plecat,
acum e momentul pentru a-ți spune,
ca te iubim și-n suflete ne vei rămâne.
am să-mi aduc aminte privirea ta,
durerea mereu o alina.
o să mi aduc aminte zâmbetul tău,
o rază de lumină el era.
traiesti etern la noi în amintiri,
le ai colorat pe toate foarte vii.
[22:42 trădarea condamnării…
nuanțe de dor ți-am adăugat,
pe foile acestui caiet murdar
murdar și pătat de vorbe ,
vorbe puțin cam prea acerbe.
lacrimi cu suspine mi se scurg pe obraji,
mi-a dispărut toată starea de extaz,
toată fericirea-ntr-o clipă,
când am văzut acea aripă.
o aripă tu ți-ai rupt,
ca să i-o oferi unui alt trup,
un trup mult înstrăinat,
de tot ce-nseamnă condamnat.
condamnat la un vârtej,
de idei și păreri construite p-un grej.
un grej așa de fin,
de-ți vine să suspini.
Sec amor de noapte
După noaptea cea amară
Petrecută-n ulicioară
Îmi stateai în poală,
Timpul ziceai că-mi zboară.
Sus în teiul lui Nea Ghiță,
Oi țuca a tale buze,
Dulci ca dorurile-mi arse,
Mi-i aduce vr-o zeiță .
Gelos mai pot fi pe soare,
Ce ți atinge buzele-amare,
Nu mi doresc să știi că doare..
Acest joc de-a sta-n teroare.
Doar un lucru îmi doresc,
În al nostru loc secret,
Luna să ne cânte-n șoapte
Dulci armonii de noapte.
Când această va pleca,
Gelozia-mi va apărea.
Cum el poate să-ți atingă,
Buzele să ți le-ncingă?
Câteodată mă gândesc,
El n-are niciun defect?
De ce pe el îl poți iubi
Și pe mine m-ai părăsi?
Doar în codru mă cunoști,
Și mi-oferi un anumit rost.
Tu în viață mă ghidezi,
Chiar dacă n-avem aceleași idei.
Dar încă mă întreb,
Are el ceva complex?
Ceva mai bun ce eu nu am?
Sau e un motiv banal.
Doar prieteni nu vreu să fim
Ori doi porumbei zburlii,
Ori nimic,
Pe veci, doi seci.
Fum amar
Trece fumul peste rouă,
Se-nalță-n viața care plouă,
Doi pași și vezi deodată
Toată existența spulberată.
Gri mi-e astrul de cristal,
Negru ajunge-ntr-un final,
Tonalitatea toată mi s-a dus
Intr-un fum crud din văzduh.
De aș avea creioane nuanțate,
Aș avea propoziții enunțate,
Cu subiect și predicat,
Precum năravul meu stricat.
Trec norii până în zori,
Filmați de niște regizori goi,
Aceia suntem chiar noi,
Acoperiți de fumul din război.
Valsul în tandem
cioburi de oglindă-s pe jos,
în al nostru dans grațios.
păsările-mi cântă-n geam
și-mi rostesc un vals teatral.
și pe la vreo patruzeci de ani,
o să-mi aduc de-aminte cântecul nostru medicinal.
care sufletul mi-l alina,
în timp ce dansul nu rima .
“patruzeci și una de idei “
patruzeci și una de idei,
au scris toți acești efemeridei,
efemeri ai vieții, sau a singurătății
dar toate astea au o cauză,
fiecare are o repauză.
la un moment dat, ești prea obosit ca să mai faci ceva,
așa că-ți iei o pauză
în care reflectezi la orice clauză,
din ce motiv ai ajuns acolo, cum te simți când ești acolo, poate este cineva.
cineva să te-ndrume,
pe această șină-n lume,
șina creației, unde nu toți au albume.
creația se dezvoltă din ceva,
cumva, cândva, ceva a fost acolo
așa că tu te poți cultiva,
chiar dacă acum ești solo.
un înger cald ești acum
mamă, prietenă, bunică,
ai fost de toate pentru noi.
un înger cald,
ce sufletul ni-l alina.
o mamă, chiar dacă nu eram toți fii tăi,
o prietenă, e ceea ce mi transmiteau ochii tăi,
o bunică, ce ne a iubit și prețuit mereu,
o inimă ce v-a conta mereu.
deși ți-am greșit, tu ne-ai iertat,
deși te-am supărat, nu ai plecat,
acum e momentul pentru a-ți spune,
ca te iubim și-n suflete ne vei rămâne.
am să-mi aduc aminte privirea ta,
durerea mereu o alina.
o să mi aduc aminte zâmbetul tău,
o rază de lumină el era.
traiesti etern la noi în amintiri,
le ai colorat pe toate foarte vii.
[22:42 trădarea condamnării…
nuanțe de dor ți-am adăugat,
pe foile acestui caiet murdar
murdar și pătat de vorbe ,
vorbe puțin cam prea acerbe.
lacrimi cu suspine mi se scurg pe obraji,
mi-a dispărut toată starea de extaz,
toată fericirea-ntr-o clipă,
când am văzut acea aripă.
o aripă tu ți-ai rupt,
ca să i-o oferi unui alt trup,
un trup mult înstrăinat,
de tot ce-nseamnă condamnat.
condamnat la un vârtej,
de idei și păreri construite p-un grej.
un grej așa de fin,
de-ți vine să suspini.
Sec amor de noapte
După noaptea cea amară
Petrecută-n ulicioară
Îmi stateai în poală,
Timpul ziceai că-mi zboară.
Sus în teiul lui Nea Ghiță,
Oi țuca a tale buze,
Dulci ca dorurile-mi arse,
Mi-i aduce vr-o zeiță .
Gelos mai pot fi pe soare,
Ce ți atinge buzele-amare,
Nu mi doresc să știi că doare..
Acest joc de-a sta-n teroare.
Doar un lucru îmi doresc,
În al nostru loc secret,
Luna să ne cânte-n șoapte
Dulci armonii de noapte.
Când această va pleca,
Gelozia-mi va apărea.
Cum el poate să-ți atingă,
Buzele să ți le-ncingă?
Câteodată mă gândesc,
El n-are niciun defect?
De ce pe el îl poți iubi
Și pe mine m-ai părăsi?
Doar în codru mă cunoști,
Și mi-oferi un anumit rost.
Tu în viață mă ghidezi,
Chiar dacă n-avem aceleași idei.
Dar încă mă întreb,
Are el ceva complex?
Ceva mai bun ce eu nu am?
Sau e un motiv banal.
Doar prieteni nu vreu să fim
Ori doi porumbei zburlii,
Ori nimic,
Pe veci, doi seci.
Fum amar
Trece fumul peste rouă,
Se-nalță-n viața care plouă,
Doi pași și vezi deodată
Toată existența spulberată.
Gri mi-e astrul de cristal,
Negru ajunge-ntr-un final,
Tonalitatea toată mi s-a dus
Intr-un fum crud din văzduh.
De aș avea creioane nuanțate,
Aș avea propoziții enunțate,
Cu subiect și predicat,
Precum năravul meu stricat.
Trec norii până în zori,
Filmați de niște regizori goi,
Aceia suntem chiar noi,
Acoperiți de fumul din război.
Valsul în tandem
cioburi de oglindă-s pe jos,
în al nostru dans grațios.
păsările-mi cântă-n geam
și-mi rostesc un vals teatral.
și pe la vreo patruzeci de ani,
o să-mi aduc de-aminte cântecul nostru medicinal.
care sufletul mi-l alina,
în timp ce dansul nu rima .
Alex Claudiu