Ești peste tot dar nicăieri
Oriunde privesc, ești acolo.
Într-o lumină care se stinge prea lent,
Într-o umbră care nu ar trebui să existe,
În fereastra unui tren care pleacă
și nu mă ia cu el.
Inima mea sapă prin nimic,
Căutând ceva ce nu mai există.
Îți caut numele în zgomotul orașului,
dar el tace,
Ca și cum n-ai fi fost niciodată.
Mă mint că nu mai ești, că nu mai exiști,
Că ai fost doar un vis prea lung,
O greșeală a timpului.
Dar minciuna e subțire,
Se rupe sub greutatea unui gând,
Sub un miros, o stradă, o zi de joi
Care îmi amintește prea mult de tine.
Și totuși…
nu vii.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Florin Dumitriu
Дата публикации: 30 января
Просмотры: 49
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Campionat de strănutat în germană
Поэма: La ieșirea dintr-un tunel
Poezia răsare la apus. Lansarea volumului de debut al Rominei Chetraru, o tânără poetă originară din Republica Moldova, stabilită în Italia
Поэма: VINURILOR TALE
Поэма: Înapoi în Viitor
Un bătrân de 91 de ani a luat un loc de frunte la un concurs de poezie
Поэма: E sâmbăta morţilor și se împarte piftie.
Поэма: Încerc să uit
Curiozități despre viaţa secretă a marilor scriitori