Primavara miroase a dor nebun
Primavara miroase a dor nebun,
Cu ton greoi de flori de-amor,
Primavara ma striga-n glas dulce amarui
Dar ma pierd in ganduri cu ai tai fiori.
Pe alei de verde crud ma ratacesc,
Iar pasul,usor-usor, mi-l pierd,
Doar in freamat de vant te mai zaresc
Ma rascolesc, ma duc, ma prind, ma rup.
Mainile mi tresar, cuprind haotic,
Un trup ce-mi pare vis nepamantesc,
In ochi, imi danseaza flacari, tainic
Si-n piept ma strange un sentiment nefiresc.
In ochii tai se naste furtuna,
O mare prinsa-n taramul unui vis,
Te strig, iar glasu-mi tremura intruna
In rasuflari de foc si paradis.
Suntem un dans, ploaie de lumina,
O taina prinsa-n arcuri de fior,
Iubirea ta, o raza, ce-mi alina
Un cantec, vesnic, viu, nemuritor.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Florin Dumitriu
Дата публикации: 20 декабря
Просмотры: 15