Gânduri nespuse

Poverile grele ce îmi apasă sufletul

Se pare că încep să își spună cuvântul.

Am ajuns să fiu doar o umbră

Ce umblă prin lume ca o stafie sumbră.

 

Însă tot ce e rău va trece

Chiar dacă asta înseamnă să am un suflet rece.

Dezamăgirile te fac mai tare, mai puternic

Iar tot ce trebuie să fac e să ies din întuneric.

 

Nu m-am lăsat doborâtă de absolut nimic

Deși timpul era cel mai aprig inamic.

Am plâns, am suferit, am îndurat

Dar de acum toate astea s-au terminat.

 

Singura soluție care îmi rămâne este speranța

Singura cale de scăpare de care mă pot agăța.

Speranța că totul va fi mai bine

Și orice e rău va trece de la sine.


Категория: Различные стихи

Все стихи автора: Boza Cosmina-Elena poezii.online Gânduri nespuse

#gandurinespuse #iubiredesine #poezie

Дата публикации: 14 января

Просмотры: 51

Авторизуйтесь и комментируйте!

Стихи из этой категории

Confuzie

Sunt un om ce uneori mă simt 
Sărac, lipsit de sentimente.

Mă prăbușesc dar mă ridic, 

Si-ncerc să urc mai sus de oponențe.

Atâta-amar, atâta suferință, 
Si mă întreb: dacă exiști, 
De ce mi-e uneori atât de greu să cred, să am credință?!

Еще ...

La facultate!

Când am intrat la facultate, era toamnă,

Iar ca să intru, am învățat, planificat,

Eram adolescent, crescut la țară,

Și-aveam dorința, de a fi educat

 

Liceul terminat, a fost unul real,

Profil de mate-fizică-ntr-un oraș,

Dar eu aveam în viață, un mare ideal

Să nu rămân codaș și-n, sat fruntaș

 

De mic copil, am crescut animale,

Și eram trist, când boala apărea,

Mă bucuram, să le văd pe picioare,

Șă merg cu ele, îmi era fericirea 

 

Nu m-am gândit atunci, că aș putea,

Să intervin profesional și, să alin,

S-ajut și să grăbesc, recuperarea,

A animalului bolnav și, suferind

 

Minunea s-a produs și, v-o spun vouă,

C-ăn anul "84, am intrat la facultate,

Și-am absolvit cu brio, în anul "89,

Când veterinar, am devenit cu acte

 

Dar să obții o diplomă, de medic,

Calea e lungă, cu multe provocări,

A trebuit să pun efort, să mă dedic,

Și să rezist, la multe încercări

 

Și anul întâi de facultate, a venit,

Desigur, eu student, am devenit,

Am fost cazat, repartizat în grupă,

Și de aici, boboc, băiat de trupă

 

La cursuri, am fost 2 săptamâni,

Iar la lucrări în câmp, cam 2 luni,

Așa era atunci, învățământul,

Ca să mănânci, lucrează-ntâi pământul

 

Și cum nimic nu poți, fără mâncare,

Recolta trebuia, pusă-n hambare,

Abia atunci, puteai merge la școală,

Pentru formarea ta, profesională

 

Examinările din iarnă, ușurele,

De care s-a trecut, destul de bine,

Dar au venit în vară, cele grele,

Și s-a căzut, ca spicele-n combine

 

Au fost doua materii, spuse..cui,

Anatomia și, desigur chimia animală,

Care pe bune, nu plăcea nimănui,

Și se simtea durere și-n, pineală

 

Noroc de-aveai, în anul doi să treci,

Îți apăreau în cale, alte materii reci,

Cu fiziologia/ fiziopatologia, la meci,

Si altele, pe care, de le ei, petreci

 

În anul trei spuneai, că doctor ești,

Dacă morfopatologia, nu te-ncurcă,

Iar la farmaco, nimic să nu greșești,

Nici doza, când vaccinezi, vreo curcă

 

Când în patru, cinci, se-ajunge,

Să lucrăm în clinici, toți doream,

Practica pe animal, ne atrăgea,

Doctori buni, să devenim, visam

 

Medic să devii, să porți parafă,

Trebuia licența, de final s-o treci,

Prezentarea ei, fără vreo gafă,

Garanta, să profesezi, să vindeci

 

Nu pot încheia, fară a enumera,

...și..semiologie, parazitologie,

boli infecțioase și, chirurvie,

clinică medicală, reproducție,

expertiză alimente, microbiologie

 

..ele sunt, al profesiei abecedar,

Și care, m-au format profesional,

Ca intelectual, doctor medic veterinar,

Și simt să spun acum...un om normal

 

În facultate, norocul m-a însoțit,

Și-am întàlnit, o fată frumușică,

De ea, pe loc, m-am îndrăgostit,

Și azi îmi e soție, fata din Frumușica!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

 

 

 

 

 

 

 

Еще ...

Învață de cincisprezece ori

Învață să taci atunci când tot ce vrei e să cerți,
Învață să-mparți cu alții bucurii și tristeți,
Învață să șoptești când tot ce vrei e să strigi
Si-nvață să dai când tot ce vrei e să strângi.

Învață să iubești când cel ce te-atacă nu merită iubirea ta
Învață să zâmbești când rana îți desfigurează privirea
Învață să uiți, și-nvață să ierți
Învață să pleci și să nu regreți.

Învață din tot și-nvață din toate, 
Învață de la oameni, învață din carte
Învață de la bătrâni și de la copii,
Învață să-nveți cum în toate - OM să rămâi.

Еще ...

Tablou

Pe alei de oraș statuar
Se vede, coperit cu mortar,
Atelierul unui cizmar.
 
Afară e rece, frig polar,
În case focul arde zonar,
Pe ziduri îngheață un zidar.
 
Bodegi în beții dorm, în focar
De amețeli în stil milenar,
Iar la ușă stă, mic, un portar.
 
La meserniță,-ntr-un fel bizar,
Tocătoarele urlă plenar,
Pe scaun, la somn, un măcelar.
 
Sprijinit, în lăcaș mortuar,
Lângă o stelă,-n mod vizionar,
Stă,-ntr-o lopată, un biet gropar.
 
Pe sub tălpi desculțe curge rar
Un mâl ce se scurge pe trotuar
De pe atelier de cizmar.

 

Еще ...

Tu

O raza trecand prin perdea.

Un latrat de caine.

Imi iau cheile si plec,

Ma voi intoarce maine.

In lumea asta necunoscuta,

Alb negru,fara culoare.

Cu fete pe care nu le-am vazut,

Si voci noi dar poate,

Daca as sta cu tine s-ar schimba,

Si ar prinde culoare.

As da jos perdeaua si as lasa razele sa ma imbratiseze,

Si pasarile sa cuibareasca,

In cutia mea toracica.

Si as bea cafea cu soarele,

Vorbind de luna cu un zambet,

Caci stiu ca va apune.

Si o zi noua ma asteapta.

Deci te rog fi acolo cand voi iesi din mine,

Si ma voi simti in viata.

Еще ...

Cândva în sat!

E seară iar, în satul meu natal,

Și umbra e, din ce în ce mai lungă,

Iar Soarele, se duce după deal,

Să-apună, ca mâine, să-neajungă

 

Pe drum, trec istoviți țaranii,

Venind pe jos, de pe ogoare,

În jurul lor, roiesc țânțarii,

Și-i pișcă, din cap până-n picioare

 

În fața lor agale, merg vitele,

De drumul lung, sunt obosite,

Își târâie pe jos, de pline, ugerele,

Care la mulsul serii, vor fi golite

 

La porți pe bănci, stau babele,

Cu mâna-n vânt, semne făcând,

Chemându-și către curte, vacile,

Ce se găsesc, amestecate-n cârd

 

Pe ulițe copiii, joacă-o miuță,

Cu-o minge, din cârpe cusută,

Din când în când, câte-o căruță,

Și-n urma ei, legată, trasă, o văcuță

 

E ora când în sat, se simt mirosuri,

Și când în case, gospodinele,

Fac bunătăți, de felurite, feluri,

Care te-nbie, să guști din ele

 

Și-n fiecare casă, se-aude rugăciune,

Rostită de cei, ce au ajuns, acasă,

Ei mulțumesc și, fac o plecăciune,

Și rând pe rând, se pun la masă

 

Aminte îmi aduc și, nu am cum să uit,

Când tata, ne-ntreba, pe fiecare-n parte,

Dacă la școala, noi lecția-am știut,

Și cum el, ne-ndemna, să învățăm carte

 

Din sat, la studii, departe am plecat,

Si-armata, am făcut-o sub tricolor,

Prin școli, m-am pregătit și educat,

Iar în armată, am învățat, cuvântul, dor

 

Acum mă-ntorc, mai rar, ca altădat'

Pe drum, nu-i recunosc, pe tineri,

Necunoscut, am devenif, în sat,

Și simt, că timpul, n-a-iertat...pe nimeni!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Еще ...