A absolvit Facultatea de Inginerie, după care a decis să scrie versuri. Măriuca Chira, tânăra poetă ce se joacă cu imaginația și dorințele

poezii.online A absolvit Facultatea de Inginerie, după care a decis să scrie versuri. Măriuca Chira, tânăra poetă ce se joacă cu imaginația și dorințele

Stie ce simte și scrie despre asta. A absolvit Facultatea de Inginerie, după care a decis să își aranjeze sentimentele pe coala de hârtie.

E o tânără ce își pune sufletul pe tavă și trece prin toate obstacolele zâmbind.

 Ea este Măriuca Chira, poeta ce a dat viață „Ingineriei Metaforelor”, carte ce invocă sensibilitate și povești romantice, și pe propria piele a simțit cum e să fii un tânăr poet în Republica Moldova. Despre aceasta ne-a povestit Măriuca într-un interviu de suflet.

1. În versurile tale știi a mângâia cuvintele cu o delicatețe specială. Cum ai decis să dai viață unei cărți în care să-ți aduni sentimentele, gândurile și metaforele?

Nu am decis, am simțit.
Îmi citeau scrierile mele din ce în ce mai mulți prieteni și cunoscuți, și frumoasă-mi era mirarea când îmi spuneau că exact asta au simțit și ei într-un anumit timp, într-o anumită stare. M-am gândit ca aș putea vindeca suflete.

2. Ai reușit să le oferi casă versurilor tale creând „Ingineria Metaforelor”. Cu ce obstacole se confruntă un tânăr poet la început de cale în Republica Moldova?

Cu aroganță! Trăim într-o societate în care sarcasmul e o chestie mișto.

3. Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova susțin tinerele talente care tind să se manifeste în domeniul literar? Ce organizații sau persoane ți-au oferit suport în crearea cărții prin care ți-ai exteriorizat sufletul?

Nu am bătut la ușa Uniunii, din cauza că nu știam până acum că aș putea beneficia de un suport de la dumnealor. Eu vin din un domeniu diferit decât cel artistic. Dar, cu siguranță la următoarea carte o să le cer sfatul, însă am cerut sprijinul câtorva edituri care nu au venit cu niciun răspuns cererii mele. 

Îi sunt profund recunoscătoare domnului Virgiliu Mărgineanu, fără de care „Ingineria metaforelor” ar fi rămas un caiet de maculatură.

4. E cunoscut faptul că versurile sincere sunt pentru suflet, nu pentru bani. Te-ai gândit vre-odată la posibilitatea de a transforma poeziile tale într-o sursă de venit?

Bani se fac din orice, numai nu din poezie și numai nu eu.

5. Tot mai mulți oameni ai artei aflându-se în criză de originalitate au tendința de a împumuta idei de la poeți cu renume. Cum reușești să-ți păstrezi originalitatea atunci când scrii?

Eu nu scriu, eu mă joc cu imaginația și cu dorințele. Cam ăsta e secretul.

6. Tot mai mulți tineri talentați încearcă să se lanseze pe piața din Republica Moldova, crezi că există o concurență în domeniul poeziei? Cât de actual e să scrii versuri în ziua de azi?

Ar fi frumos să existe concurentă. Eu văd mai mult o lupta de orgolii. Dar, nu poți fi și tânăr, și deștept, și frumos.
E destul de actual. Am rămas surprinsă, când după lansare primeam zeci de mesaje cu poezii. Tinerii iubesc poezia, însă nu o expun. 

7. Ce poziție ocupă un tânăr poet în societatea din Republica Moldova atunci când încearcă să se lanseze în acest domeniu?

Eu am fost tratată cu multă admirație. La rându-mi îi urmăresc cu mult interes pe oamenii de creație. Pe lângă poziții în societate, noi mai avem nevoie de emoții frumoase care să ne readucă aminte ca suntem oameni cu bune și rele. Toți. Dar, absolut toți!

8. Cum un inginer a reușit să fugă de caiete tehnice și formule algebrice și să se regăsească în poezie?

Nu am fugit, eu am cochetat și cu ingineria și cu poezia. Le-am prins de mână, pe unda de stânga și pe una de dreapta și am avut cea mai magică aventură!

9. Se spune că doar 1% e talent și 99% e muncă. În ce măsură expresia este aplicabilă pentru tine?

La mine e inversă expresia în ceea ce ține de domeniul artistic, a spus Măriuca Chira pentru UNIMEDIA.


Preluat de la: Unimedia.info
Postat 21 mai 2017

Creaţii aleatorii :)

Tata, ce lume...

Tată, ce lume este aceea in care
Sarpele isi otraveste iepurele mort?
Tată, ce lume este aceea in care
O litera schimba cursul prieteniilor?
Tată, ce lume este aceea in care
Prietenii ce "exista" pana la moarte... te duc la moarte
Tată, ce lume este aceea in care
rationalitatea .. este pierduta de instinctualitate..?

 

-Este o lume a omului
care crede ca este superior animalului
sperand ca se poate opune naturii
iar prin prisma ratiunii
sa schimbe cursul vietii sale
asta crede el
se zbate pentru astfel de drepturi
dar de fapt este un sclav
al propriei minti
spalat in sucul hormonal
inbibat in impulsul neuronal
si incatusat de actul sexual
trezit dimineata de sunetul vietii
ce, prin lipsa de motive, da voce unei treziri
in agonie si sictir
pentru ca este o noua zii,
in care speri si transpiri, zaci si conspiri
incercand sa te opui... impulsului electric

 

-Dar ce lume minunata
De zei uitata
nespalata si urata
noroc ca putem folosii forta bruta
din ce am inteles e o lume in care
gura imprastie ura
mana tine cutitul
picioarele dau lovitura
iar maimuta se da de a dura

Mai mult...

Am uitat adresa ei!

Cuvinte scriu pe o hârtie

Și care vreau să fie vers,

Dar ele oare au vreun rost?

Când tu adresa mea ai șters?

 

M-așez pe banca de sub tei

Unde cândva râdeai cu mine,

Eram studenți și nu știiam

Ce ne rezervă ziua de mâine

 

Și cum să-ți pui vreo întrebare

Când tânăr ești, intens trăiești,

Și simți că lumea-ți aparține

Având cu tine fata ce-o iubești

 

Mă uit în stânga și locu-i gol

Și nici în depărtare tu nu ești,

Acum aș vrea să-mi fii alături

Dar din păcate tu-mi lipsești

 

Cu grijă pielea mi-o ciupesc

Să simt că-s treaz, nu levitez,

Stiloul pe hârtie mi-l îndrept

Și sfatul muzei mele îl urmez

 

Încep să scriu a mea poveste

Și despre vremi de mult uitate,

De tot ce-a fost și nu mai este

Și adevăruri pe jumătate spuse

 

Termin ce am avut de scris

Dar n-am cui plicul să trimit,

Că am uitat în timp adresa ei

Și înțeleg târziu...că totul s-a sfârșit!

 

 

 

 

Mai mult...

Vă chem acasă!

Călătoresc mereu prin a mea țară,

Și văd cum mulți români o părăsec,

Și nu cumva că n-ar fi una frumoasă

Și pentru că aici de muncă nu găsesc

 

Cândva eram peste 22 de milioane

Aici stăpâni pe-a noastră Românie,

Acum suntem aproape 16 milioane

Și nici acestia nu viețuim în armonie

 

Pe drumul meu prin țara mea de dor

Din nord spre sud și către est și vest,

Minunății la fiecare pas eu întâlnesc

Și ochiul mi-l încântă când le privesc

 

Nu sunt nostalgicul după trecut

Și nici să plâng că aș avea nevoi,

Dar am o vârstă și văd că nu e bine

Când bombe cad in lume și-i război

 

Mereu îmi pun multe-ntrebări

La care n-am primit răspunsuri,

Cum ar putea un om pe pământ

Să fie fericit, făra trăi cu lipsuri

 

Mă sui pe vârf, pe muntele Ceahlău

Și de aici privesc cum curge Bistrița,

Sunt printre nori și-aș vrea mai sus

Dar n-am cârlig și să-mi agăț scărița

 

Și-atunci privirea mi-o arunc în zare

Și bat departe către Marea Neagră,

Gândul mă poartă puțin prin deltă

Vai ce frumos, însă cobor că-i seară

 

Pentru ce văd vă chem în astă țară

Pe mame, tați, bunici, copii, nepoți,

Sunteți printre străini cam 6 milioane

Ce bine-ar fi să fim acasă, mâine, toți!

 

 

 

 

 

Mai mult...

Cor de îngeri

 

Iubito,tu ești corul meu de îngeri,

În timp ce-ți sărut ochii

Uit de lumea asta

Fie ea bună sau rea...

Ce-mi mai pasă mie,

Când eu îți respir a ta magie!

Căci Dumnezeu și-a întors privirea către noi,

Tu iubind-mă pe mine,

Eu iubindu-te pe tine!

Iubito tu ești corul meu de îngeri,

Te-aud mereu cântând,

Iar melodia-mi pare cunoscută,

Poate decând m-am născut,

Sau din Veșnicie locul nostru hărăzit,

Eu iubindu-te pe tine,

Tu iubind-mă pe mine,

Destinul nostru așa fiind!

(25 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)

 

 

 

 

 

Mai mult...

Geometrii

priveam aseară stelele lui David de pe cer,

așa cum Creatorul în Geneză le dispuse,

în câte șase colțuri de lumină și un hexagon,

în fapt, mii de  triunghiuri echilaterale suprapuse

efemer,

când într-o prismă cu trei laturi, când într-un trunchi de con

 

priveam spre  Universul acesta fără glas

care-mi părea încremenit într-o terifiantă  apatie,

redus la niște forme, trasate din compas,

și am înțeles atunci că totu-i doar geometrie.

 

trapezu-n care stau și mă zgâiesc la stele

e tot o formă geometrică obscură, fără unghiuri drepte

cu două dintre laturi opuse, însă paralele,

și alte două ...excentrice, aș zice chiar inepte.

 

eu însumi sunt o sumă de pătrate și dreptunghiuri,

dacă mă descompui în forme rectilinii,

găsești alături o mulțime infinită de triunghiuri

 plecate-n zbor din puncte congruente și terminate-n linii...

Mai mult...

Dragoste, gust de nectar

Vreau cu brațele tale sa înconjor lumea.
Vreau ca privirea ta sa fie leacul fericirii.
Vreau ca prezenta ta sa alunge moartea.
Si jur pe nimicul ce-l am,c-am sa te fac a mea

 

Si mereu când am sa spun:”te iubesc”!
Nu va fi vorba despre tine,
Va fi vorba, cum nu as putea sa trăiesc,
Fără prezenta ta lângă mine.

 

Dar pe când o sa îmi apari in cale pe altar
Sa nu-mi spui nici-o vorbă
Dragoste sa-mi dai, gust de nectar,
Iar la ureche iubiri in șoaptă…

 

Dar pana atunci, nu simt dragostea
Iar eu simt ca ma ofilesc si ma usuc
Până am sa te fac femeia mea,
Ard tot ce aveam eu mai scump, nimic…..

Mai mult...