De-ale oamenilor
Având în spatele meu nori,
În faţă, mândrul soare,
Am reuşit adeseori
Rămâne în picioare.
Atunci când vântul a bătut,
Spunând că doar adie,
Văzui că nu sunt decât lut
Şi puf de păpădie.
Lovindu-mi des al meu picior
Şi-apoi strigând: "Mă doare!"
Eram convins că n-am să mor,
Ci doar mă fac mai tare.
Iar apelor ce, zeci de ani,
Au spumegat într-una,
Prin crengi pustii şi bolovani,
Le-a mai rămas doar spuma!
Category: Diverse poems
All author's poems: Cristi Dobrei
Date of posting: 22 апреля
Comments: 1
Views: 153
Comments
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Poem de toamnă
Poem: Timpul trece
Povestea de succes a unui scriitor în vogă. Cărțile sale au fost traduse în peste 20 de limbi
Poem: Poveste de iubire!
Poem: Furtună
Morțile ciudate ale marilor scriitori români. Eminescu, ucis cu o cărămidă în cap
Poem: Gândul
Poem: Ficțiunea lui Roald Dahl în viața reală în portugheză
OMUL SĂPTĂMÂNII: Constantin Rusnac, compozitor
Silvia Mihalachi