3  

Ploaia sufletului

Noapte întunecată

Ploaie deșartă

O silueta se distinge

Dar ușor, ușor se stinge

 

Și o privesc neîncetat

Lăcrimez înspăimântat

Cine e, ce o fi și asta

Poate iubirea, poate moartea

 

Nu mi dau seama, nu disting

Durerea n suflet mi o aprind

Nici nu știu care i mai buna

Ma sting ușor, privesc la luna

 

Caut un răspuns

Ma tem de un surâs

Îmi trage sufletul din mine

Și rămân căzând pe vine

 

O durere ma lovește

Ploaia rece ma trezește

Și s iar singur undeva

Fără silueta mea


Categoria: Poezii diverse

Toate poeziile autorului: Lavinia Voicu poezii.online Ploaia sufletului

Data postării: 27 aprilie 2025

Timp de citire: ~1 min.

Vizualizări: 654

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

Oare ti-ar fi dor?

Poate daca as pleca

Departe de aceasta lume

Unde nu ar fi durere

Si chinul nu m ar rapune

Poate daca as disparea

Si nu m ai vedea vreodata

Oare atunci iti va fi dor

De glasul meu de alta data?

 

Caci m as arunca din cer

Si tot acolo m as intoarce

Sa ma prinzi cu al tau brat

Sa ma tii la piept aproape

Sa dansam ca intr un vis

Iar tot visand, eu voi ramane

Pe veci cu gandul la tine

De nu pot in astă lume

Mai mult...

Un ceas de veșnicie

Lasa ma sa ti strig numele

Sau macar sa l insemnez

Pe o foaie inlacrimata

Pe care inca sangerez

 

Lasa ma sa vin candva

Sa te prind de a ta mana

Sau macar s apar in vis

Pe capul meu cu o cununa

 

Imbracata in cristale

Si n ai mei ochi albe petale

Sa cad usor pe al tau brat

Sa zabovesc macar un ceas

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

Am auzit Cuvântul!

Dublură...scuze! N-o pot anula!!!

Mai mult...

In concediu!

Am plecat din Piatra Neamț

Și-am mânat puțin cam tare,

Tocmai către Marea Neagră

Să mă ard mai mult la soare

 

Pe traseu ne-am abătut

Pe la podul suspendat,

Neam de neam nu a văzut

Așa pod pe stâlpi fixat

 

La o vilă ne-am cazat

Și-apoi la plaja-m plecat,

Aici lume de pe lume

Pe șezlong și pe cearșaf

 

Soarele e azi puternic

Iar nisipul ușor frige,

Intru în apa cu Marce

Și în doi batem o minge

 

Apa mării este călduță

Te îmbie la o bălăceală,

Puțin frig când ieși afară

Te-ncălzești prin țopăială

 

Briza caldă te mângâie

Și pielea o răcorește,

In jur multă hărmălaie

Valul frumos unduiește

 

Ne dăm cu ulei de plajă

Să fim protejați de soare,

Vrem un bronz de abanos

De la cap până-n picioare

 

Lipsă nu e la mâncare

Peste tot comercianți,

Ia porumbul și gogoașa

Totul face zece șfanți

 

Seara vine peste noi

Și ne-mpinge către casă,

Ne e sete, puțin foame

Iute ne grăbim la masă

 

Nu durează multă vreme

Până plaja se golește,

Vine noaptea, pleacă ziua

Pe drum lumea povestește

 

A fost o zi minunată

Cu înnot și stat la soare,

Tolăniți am stat la plajă

Până s-a lăsat răcoare

 

Acum cinăm în balcon

Bunătăți gătite-acasă,

Vom ieși la o plimbare

La un vin sec pe terasă

 

Mâine o luăm de la capăt

Tot la plajă, apă, briză, soare,

Ne petrecem tot concediul

Nu la munte, ci la mare!

 

 

 

 

 

Mai mult...

Psalmi - VI - Dulceața amăgirilor

 

Mi-au plăcut amăgirile, Doamne,

căci veneau cu vorbe moi,

cu promisiuni de liniște,

dar fără cruce,

cu zbor, dar fără cer,

cu iubire, dar fără Adevăr.

 

Erau dulci —

nu la gust,

ci în uitare.

Mă făceau să nu mai simt

pustiu, sete, dor…

Nimic.

 

Și mi-am spus:

„E bine aici.

Mai stau puțin.”

Dar „puținul” s-a făcut ani,

și dulceața a devenit somn,

iar somnul — moarte tăcută.

 

Tu, însă, n-ai venit cu foc,

nici cu fulger,

ci cu o amintire

care durea:

chipul meu,

așa cum l-ai gândit Tu,

și nu cum l-am modelat eu.

 

Atunci am plâns nu pentru păcat,

ci pentru cât de ușor

l-am numit binecuvântare.

 

Amăgirile mele nu m-au trădat,

ci m-au adormit.

Dar Tu m-ai strigat pe nume

și ai rupt dulceața cu amărăciune,

ca să-mi redai foamea

de cer.

 

Mai mult...

Poem

zi de zi visăm cu ochii deschişi, 

 

Visând,îţi curg nişte lacrimi pe obraz 

 

Te pui mereu pe genunchi, să te călăuzească la al tău necaz. 

 

 

 

Îţi astupă dorurile  chiar sub soare. 

 

Te-ntrebi  acea  iubire, va veni, oare? 

 

Nu ştii, până nu pleci, din acea groapă ce te doare.

 

 

Şi spini tai din grădina ta. 

 

Au dispărut, degetele tale nu-ţi  vor mai  sângera, 

 

Dragostea ta din tine te va vindeca...

 

 

Acea vină pe care o ai des în inimă, 

 

Te rog,să o străpungi c-o ultimă gură de vin, 

 

Să-ţi dai seama că meriţi un întreg paradis. 

 

 

 

La a ta uşă să nu vină doar cu o declaraţie-n plic, 

 

Să-ţi dea cerul lui senin, şi zâmbetul lui să fie doar pentru tine, 

 

Chiar dacă culoarea scoarţei din ochii tăi , acum se bucură de orice lucru mărunt, 

 

Sper că ai făcut pace cu al  tău mic numit , "trecut"

 

Mai mult...

Poem

Mi-au inflorit ghiocei în suflet,

Cândva era de tot îngheţat

Azi nu mă mai recunosc asa bine.

Ce să vezi acele momente negre  din mine - Au plecat

Mai mult...

Ceasul bate

Ceasuri bate într-un ceas,

Ceasul se oprește într-un ceas.

Ceasul ne vestește noaptea

Ceasul ne vestește ziua.

 

Ceasul ne spune ora de sculare,

Ceasul ne vestește ora de culcare,

Ceasul ne vestește tinerețea,

Ceasul ne vestește bătrânețea.

 

Ceasul ne vestește, o noutate bună,

Ceasul ne vestește, o noutate rea. 

 

Ceasul este în viața noastră 

ce ne conduce în drum,

și spre o potecă

El ne este conducător 

în viață slujitor.

 

Autor Alina Zamurca 🤍 

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍