Lichele indispensabile

Nu mã plâng de supãrare,

Cã nu are niciun rost;

Fiindcã nu-i o zi sub soare 

Sã nu dau peste vreun prost! 

 

Când îşi cascã gura mare

Şi-mi transmite-al sãu venin,

Mult prea blândã mi se pare

Muşcãtura de asin!

 

Parcã-l scoate ciuma-n cale,

Sau eu însumi l-aş chema!

Dar lui i se par normale

Cheful lui, rãbdarea mea...

 

Când îmi merge cel mai bine,

Când mi-e soarele mai drag,

Mã trezesc, din zãri senine,

Peste ceafã, c-un ciomag!

 

Când vrea cerul sã m-asculte

Şi e roş la orizont,

O lichea, din cele multe

Sare-n cale-mi, c-un afront.

 

De n-ar exista prostia

Şi, de n-ar avea copii,

Seacã, nu ar fi pustia,

Viaţa, viaţã n-ar mai fi!

 

Pe neisprãvitul mare,

Cât şi pe cel mititel,

Netratându-i, ca atare,

Veţi pãţi şi voi, la fel!

 

Decât falnica prostie

Sã vã facã vreun hatâr,

Preferaţi, cu bucurie,

Muşcãtura de catâr!


Категория: Различные стихи

Все стихи автора: Cristi Dobrei poezii.online Lichele indispensabile

Дата публикации: 17 сентября 2022

Просмотры: 175

Авторизуйтесь и комментируйте!

Комментарий

Indispensabila,, prostie,, este într-adevăr și prolifică ,, De n-ar exista prostia/ Și de n-ar avea copii!!!,,..Poezia ,, Lichele indispensabile,, autor Cristi Dobrei o putem asemăna cu o fabulă ,, fabuloasă,, unde apreciez că are un conținut bogat în exemple , aceasta denotă că se găsește mult material inspirator în societatea ce ne înconjoară. Totodată apreciez talentul, calitatea autorului de fin observator a,, lichelelor,,
Прокомментировал 18 сентября 2022

Стихи из этой категории

Afară plutește o frunză

Afară plutește o frunză brună,
Într-o manieră profund bizară;
Ca o sirenă pală, își desfășoară
În totalitate nervurile-i pe-afară.
 
Dansează precum o curtezană
Și din complezență-mi spune
Cât pot să se arate ele de bune,
Farmecele adulatei sale stăpâne.
 
Eu dau din cap și amorțesc o clipă,
Iar micuța zburătoare tot încearcă,
Încearcă a mă determina solemn parcă
Să deschid geamul ce ne-ncearcă.
 
Șovăi, înclin pe ea să nu-nțeleg
Și o rog de-a dreptului să plece
Înapoi în lumea sa fadă și rece,
Gândul său nu are a mă petrece.
 
Ea-mi, ea îmi aude ca printr-un vis
Vorbele sfidătoare, de-o trufie mare;
Și, fără reținere, urcată-n mană de zare,
Se preschimbă-ntr-o fecioară seducătoare.
 
Îmi privește până în adânc ochii
Ce gravitează pe formele sale fine.
Simt, simt că nu mă mai pot abține
A nu-i asculta chemarea cum vine.
 
Mă apropii de oblon cu încetul
Și dau cu dinadinsul a-i deschide
Zăvorul încleștat de plante morbide,
Cotropite de omizi roșii și larve palide.
 
C-un aer fragrant, c-o voce suavă,
Mi-se-arată din ce în ce mai rugătoare
Să reprim cu de-o mai fățișă ardoare
Fereastra interpusă, despărțitoare.
 
Undeva înăuntru, sunt încă treaz,
Voiesc sincer a nu mă mai preface,
Dar ceva necontrolat în mine zace,
Dorință goală, năzuință de farmece.
 
Și totuși, cu greu, izbutesc să mă opresc,
Să îngheț asemenea unui corp de stană;
Și acum, încep, cu un ascuțiș de pană,
Să cos plăgile ce dor, malițioasa-mi rană.
 
Mă deștept, privesc cu atenție zâna:
Acum mă crecetează-n chip diferit.
Dintru o râvnă de neasemuit,
Chiar și senzualitatea i-a pierit.
 
Globii ei, scurgânzi, ca de ceară,
Se dilată în fel monstruos.
Pe chipul său tern și hidos,
Rânjet de dinte galben, scorțos.
 
Corpu-i, diform, văros, solzos,
Mă-nfioară acum cumplit.
Și realizez cu intensitate, subit:
Din vrajă, cu totul m-am dezmeticit.
 
Îmi retrag mâna înfrigurată,
Mi-o-ncălzesc în a batistei pânză.
Și privesc, fără vreo scuză,
Cum afară plutește o frunză.
Еще ...

Selena

Este zi, și soarele răzbate
În geamurile de el luminate,
În timp ce, cu fascicule de mână,
Mă gândesc la tine, Seleno, cu râvnă.
 
Îmi amintesc de serile în care,
Cu surâs eter, ca pe-un puști oarecare,
Mă duceai prin parcul înstelat,
Sub sute de fețe astrale, ce minunat!
 
Și totuși, eram cu desăvârșire singuri
Pe falezele presărate cu visuri,
Unde tu, ca o suită de umbre vii,
Mă cuprindeai în raze alburii.
 
Cuibăream, în acel vid nedeslușit și intim,
Șoapte nebănuite, doar noi să le știm,
Din a pieptului adâncimi de satisfacție,
Se înfiripa-n mine poem sub chip de intonație.
 
Lujerii țepoși, de pe clopot,
Lasă să se coboare cu ropot,
În vibrații metalice, printre spini,
Emanațiile pendulei de lumini.
 
Nu ți-am înțeles gândurile dure,
Omăt năpădind de imagini pure,
Dar parcă-mi plăcea să știu tot, zic,
Fără să pot cristaliza nimic.
 
Nunta inelului de iris
Celebrat-am eu în acest vis,
Cu mâna prin stele te-am cerut,
Mintea ori trupul n-a știut.
 
Dar, suratele tale nu m-au vrut,
Iar în valuri de luciditate acut
M-am scufundat, în nisipuri mișcătoare;
Tu, cu ochiu-nchis, te-ai dus la culcare.
 
Nopțile sunt negre de-atunci.
În grădinile unde albu-ți nu-l arunci,
Acum numai soarele mai bate,
Reflexii, porunci în geamurile de el luminate.

 

 

Еще ...

aceste zile

o data in saptamina, mai des nu pot sa scriu poezii,
o data in saptamina imi vine sa pling de durere.
neinventatii mei eroi, dupa a mea parere,
uneori deveniti prea straini si pustii.

o data in saptamina sa darim, sa distrug totu-mi vine,
iar apoi sa repar ce-am distrus n-am putere.
neinventatii mei eroi, dupa a mea parere,
uneori sinteti prea stricti cu mine.

o data in saptamina zimbetele lumii imi par umile,
(o zi obisnuita, dar parca e-o intreaga viata),
eu sint atit de iritata in orice dimineata,
incit nu pot vorbi despre aceste zile.

Еще ...

Timp

Timpul este trecator,
Și mereu îți este dor,
De momente,uimitoare
Uneori sunt batatoare....

Însa,nu te-ntrista,
Timpul este tot asa
Trecator si nors,
Si mereu, e valoros

Astazi este prețios,
Maine este dureros.
El va trece tot asa
Și te vei înfricoșa.

Еще ...

Razbunare vietii.

Ti-am fost fidel, o , viata nemarginita,
Am incercat sa te inteleg citusi de putin…
Pe calea ta, in vazul meu inflorita,
Inchideam ochii la barbarele maracini.
Am pasit mereu doar cu capul sus,
Asa cum am invatat inca de la parinti.
Vedeam un rasarit in fiece apus,
O adiere in vifore fierbinti…
Din rusinoasa naruire,
Inaltat-am sufletu-n putere,
Cu zimbet, spre a ta uimire,
Scuturam praful de durere…
Vedeam un tel, o scuza spre realizare..
Pas cu pas infloream al tau urcus
Chiar si cind ma lasa in uitare
Fantastica speranta ca voi ajunge acus…
M-ai inecat in oceanul de indoiala,
Cu discretie am cautat un mal,
In luntrea desperatiei pina astazi goala
Am spintecat nu doar un val..
Si azi,nu ultima ta incercare
In cioburi mii am sa zdrobesc…
Primeste aceasta ca o razbunare
Pentru credinta oarba ca n-am sa reusesc!...

Еще ...

Suferinta

Despre adevăratele mele suferinţe nu am vorbit niciodată. 
Nu sunt obişnuită să mă plâng, să curg şiroaie. 
Să mă preling pe pietre goale că o ploaie. 
Căci dacă mă pornesc, voi curge toată. 

Еще ...